{26}Un fel de vizite....

817 84 11
                                    

 De cam douazeci de minute  au plecat Kara si cu Denis. Nu pot sa inteleg ce le ia atat de mult, ori eu nu ma pricep sa aproximez timpul din cauza durerii si al tipetelor mele care imi dau durerii si mai mari de cap.Am impresia ca tura a doua e mult mai dureroasa decat prima.

  Niciodata nu am crezut ca viata mea o sa ia o intorsatura atat de drastica familia destramata , legata  de un scaun curgandu-mi microcipuri prin vene, urland , si prietenii mei nemaicunoscandu-ma...

 Gandind de lup , uitel pe Hans intrand cu scorpia de Emma la bratul lui razand amandoi. Cata compasiune pot oferi , eu ma zbat din toti raunchi iar ei rad, perfect... nu-i asa?!
 Acest mic diavol , exiubit,Perfectionist narcisist , si alte adjective care il descriu acum , se apropie de sticla uitandu-se la mine la fel de sadic cum se uitase si Monic cu vreo doua ore. Cat de uman poti fi incat sa vezi o persoana indurerata cum sufera si mai mult, iar tu sa razi de ea? Chiar ca nu il mai cunosc... 

~Hans~

 Ma uit  la micuta fiara indurerata .In adancul sufletului meu acest lucru ma sfasie , dar eu  doar stau si privesc zambind. Oare cand am devenit asa? De ce nu ma opun acestui sentiment sadic? Vad persoana care acum cateva luni o strigam,,iubita" iar ea pe mine ,,iubit" , dar parca acum nu mai gandesc eu , parca ceva din corpul meu ma opreste  sa ii iau apararea , sa o iubesc la fel de mult ca in prima clipa cand ii priveam doar parul lung si castaniu din spate cand mergeam spre CUNOASTERE, cand Monic vorbea dar eu nu imi puteam lua ochii de la ea, de la frumusetea ei  , cand ne sarutam cu ardoare in varful podului Afabililor ,  cand era ranita si nu ma puteam dezlipi de patul ei pana nu o vedeam deschizndu-si acei ochi caprui mirifici... de ce nu mai e la fel? simt ca o iubesc dar nu ma comport ca atare . Oare e din cauza Perfectionistilor? Din cauza Emmei? Din cauza rivalitatii dintre raze? Dar principalul vinovat sunt doar  eu...

 Parca nu mai am rationament sau vointa ... sunt un monstru! Simt ca o parte din mine inca o mai iubeste
 Emma se apropie de mine ranjind.

-Deci frumuselule , nu e asa ca este o satisfactie mare sa vezi un Gardaian torturat? spune aceasta cu o mare bucurie in glas.

-Nu stiu.. poate , nici nu imi vine sa cred ca asta a iesit din propi-am gura.

-Doar ma intreb , continua aceasta , tu ce ai vazut la ea?

-Nu stiu.. ceva special ce nu mai vazusem la nimeni , parca o forta incontrolabila ma atragea la ea.

-Dumnezeule , inca imi amintesc cum ii luasei apararea in fata mea cand clar aveam dreptate.Bine macar  ca te-ai trezit la realitate .

-Mda...

 Vad ca Sonya inceta din a se mai zbate si is lasa capul pe spate   lasand ca broboadele de sudoare sa se revarse pe gresia gri.
-Asta patesi ganganie daca esti un Gardian.

-Te rog lasa-ma, spune aceasta sleita de puteri.

-Acum esti doar o leguma ofilita , o imperfecta , un nimic.

-Nu am putere sa ma cert cu tine Emma, continua Sonya aruncandu-mi o privire pe furis.

-Vezi , un nimic... Emma se intoarce cu spatele si se indreapta spre usa, ne vedem in raza Hans.

-Ok, raspund eu jucandu-ma intre  timp cu degetele .
 Sonya chicoeste, glasul ei cristalin ma face sa tresar in interiorul meu, dar eu doar imi intorc capul cu o privire furioasa ,spre ea.

-Ce este atat de amuzant? intreb eu pe un ton aspru si sever.

-Asta.
-Dezvolta!  Se vede ca doar un imperfect poate vorbi in halul acesta ,cu jumatati de masura..

-Un imperfect, pufneste Sonya , mai ca acum sase luni faceai si tu asta , te simteai liber , iar acum esti catelusul Emmei si un alt lacheu obisnuit de  al lui Monic.
-Nu sunt nici un catelus nici un simplu lacheu , macar eu nu o sa imi pierd rationamentul ca tine!
-Nu dragutule , tu ai facuto de mult , spune aceasta uitandu-se spre mine si scurcandu-se o lacrima pe obrazul ei bland , acea lacrima patranzandu-mi pana in inima, asemenea unei sageti bine ascutite.

 Nu stiu daca eram suparat pe ceea ce a zis, mi se parea oarecum real , dar am reactionat  nervos , parasind incaperea furtunos.


~Gurdun~

-Nu ! Nu! strig eu nervoasa , asta nu se poate intampla!
-Gurdun ! Gurdun linistitetstete, spune James punadu-si mainile pe umerii mei .

-Nu James, nu ma voi  linisti.Nu stiu cu adevarat daca ce zice ea, ca as fi sora ei ,sau asa ceva ,este adevarat, dar stiu ca nu pot sa las o alta persoana draga mie sa pateasca asa ceva.

-Gurdun , spune Denis calm uitandu-se la mine , nu se va mai intampla acelasi lucru , de data asta stim ce trebuie facut, si in plus  Sonya e mult mai chibzuita de cat Sarah.

-De unde stii? incep sa strig plangand , De unde stii?!?!?!?!
-Gurdun calmeazate odata, spune Teressa zguduindu-ma.
-Nu pot Teressa.
Imi las privirea in jos , iar ea ma cuprinde intr-o imbratisare calduroasa plangand in hohote pe umarul ei , imi ridic pentru o clipa privirea si ma uit la desenul facut de Sarah . In coltul stang de jos era scris ceva , ceva ce nu observasem pana  acum ,, Ne vom intoarce la tine S..." iar aceasta propozitie nu era terminata, dar eu stiu ce vrea sa scrie Sarah acolo ,poate ca noi toate chiar eram surori.
 Ma desprind din dulcea imbratisare a Teressai si fug sa caut ultima pensula salvata de perchezitie

-Gurdun , ce faci? ma intreba Andrew prinzandu-ma de incheietura mainii.

 Nu ii raspund si completez ,, Ne vom intoarce la tine SONYA"

-Cum ? spune Ashley uitandu-se nedumerita la mine.

-Eu cred ca noi suntem surori , si cred ca  Sarah stia ca si ea va fi adusa aici.

-Dar de unde sa stie?

-Nu prea stiu , dar ceea ce stiu sigur este ca asa era acum  ,sa mergem la Sonya...

 Aflati in centru o vad pe micuta de Sonya zbatandu-se ,chinuindu-se , plangand ,urland. Exact cum o facea Sarah acum un an. In acest moment inima mi se rupe in mai mult de un milion de bucatele , simt cum ochii mi se inrosesc dar nu imi pasa.

-Sonya! strig plangand in timp ce ma arunc pe sticla lucitoare din fata mea batand cu pumnii in geam , Sonya! SONYAAA!!!!! 

 La un moment data in busiturile mele in geam dau pana si cu capul cazand pe spate .Dar nu ma doare ma deschide... imi ... imi...

-Imi amintesc! spun siopit uitandu-ma la surioara mea mai mica, imi amintesc surioara!


 New ! Un capitol proaspat pe tava dragii mei perfecti :*




A iesi de sub control     Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum