A iesi de sub control

[2] Prima strigare

Ma trezesc dimineata si nu spun nimic . Nu vreau sa ii ingrijorez .Parintii au mai ras de mine cu paranoia visurilor, dar ei nu stiu ce am trait acolo  , le-am povestit , insa nu au cum sa inteleaga , nu au trait acolo.Macar Gurdun si Sarah imi iau apararea cand rad de mine , ele au trait acolo , ele au fost acolo, au trait iadul impreuna cu mine si toate trei am trait , insa eu inca ma simt moarta , ma simt prinsa in acel iad.

  Ma duc in bucatarie  unde mama si tata au pregatit o trezire speciala pentru Gurdun si Sarah , avand in vedere ca astazi este ziua lor , a da si a lui Lacey,Hans,Mike,Kara,Denis,Kay,Teresa,Andrew,Ashley,James si toti care au fost in PERFECTWORLD mai putin eu si Monic , mda...

-Buna dimineata scumpo , zice tata pupandu-ma pe frunte .Fetele nu s-au trezit inca ?

-Nu , spun eu pusa pe ganduri si ma indepartez

In urma cu trei ani

Maine este ziua lui Gurdun si a lui Sarah.Ele fac paisprezece ani , eu peste doua zile fac treisprezece, acum sunt in tabara de vara si abea astept sa le fac o surpriza venind mai repede acasa . Normal trebuia sa ma intorc peste trei zile ,dar ma voi intoarce exact de ziua mea si abea astept sa le arat ce le-am luat si pozele din tabara. Cadoul pentru ele este o poza cu noi trei pusa intr-o rama albastra , culoarea lor preferata  , si sunt sigura ca o sa se bucure de ea . Abea astept.

 O dumnezeule am uitat sa scriu ceva pe spatele pozei .

 Iau unn pix din cabana si incep sa scriu

,,Pentru Gurdun si Sarah,

 Ma bucur ca v-ati tinut de promisiune de cand eram mici , ati fost mereu alaturi de mine.
Va iubesc.
                        -Sonya"

°°°

Mai am doar cinci sute de metrii si ajung acasa . Sunt atat de fericita , mai ales pentru ca este ziua mea , acesta este lucrul cel mai important.

-Am ajuns Sonya , spuse mama lui Lacey.
-Multumesc doamana Stole.Ne vedem maine Lacey , pa!
-Pa!

Cobor din masina si intru bucuroasa in casa .
-M-am intors  , strig eu vesela ,insa nimeni nu imi raspunde.
Aud pasi pe scari si il vad pe tata coborand , era abatut , foarte abatut.
- Buna tati  , zic eu din nou vesela , insa el nu isi schimba aspectul.
-Buna Sonya ...
- Ce s-a intamplat?
Acesta ofteaza .
- Stai jos Sonya.
Ma asez pe canapeau noastra clasica , rosie , si ma uit la el suspicioasa.Oare ce s-a intamplat?
- Scumpa mea , ai auzit vreodata de ,,Marea disparitie"?
-Am auzit zvonuri , insa concret ,nu.
-Desigur ca nu , acest lucru se relateaza copiilor dupa ce implinesc paisprezece ani , dar tu trebuie sa stii.
- Nu inteleg.
- In fiecare an sunt rapiti zeci , sute de copii de paisprezece ani , asta se intampla de vreo trei sute de ani , nu stiu siguri ce legatura au acei copii , unii zic ca ziua de nastere. Ei pur si simplu dispar , fara urma , fara a se mai intoarce.
-Unde vreu sa ajungi cu asta tati ?
- Sonya... surorile , spune acesta printre suspine , ele... ele ... au disparut.
-Cum ? Sar eu ca  pe arsa . Nu ! Nu e adevarat ! E o farsa. E ..e ... O minciuna.O gluma proasta , extrem de proasta, haideti fetelor coborati! Haideti ! Haideti!!
- Nu e o gluma.
-Nu , tata  , nu poate fi adevarat.Nu poate fi adevarat.
-Insa este.
-Nu ! Spun eu plangand .Nu!

Fug in camera cu ochii plini de lacrimi si imi arunc ghiozdanul intr-o parte punandu-ma pe parvaz plangand.
- Nu... nu ...
Ma intorc putin si vad ca din ghiozdan iese rama si o iau in mana.
-Mi-ati promis ! Strig eu la poza .Mi-ati promis ca veti fi langa mine , ca nu ma veti parasi ! Mi-ati promis!
Mi-ati promis...

Prezent

Imi amintesc de acea zi de parca ar fi fost chiar astazi . Din ziua aceea nu am mai zis mami sau tati , nu m-am mai comportat ca un copil , nu am mai ras cu acelasi ras cu care radeam inainte , devinisem trista , nu mai zambe cu acelasi zambet ,  devenisem o alta persoana.