A iesi de sub control

[5] Izolare

Poate ca nu voi mai iesi niciodata de aici . Sper ca nu.

Stiti problema omeneasca vesnica ? ,,Mi-e frica de moarte " .Insa acest lucru nu este valabil pentru mine in nici un mod. In ziua de astazi daca cineva m-ar intreba : ,, Ce vrei de ziua ta ?" as raspunde ,,Sa mor".

De trei zile tot ce fac este sa stau in fosta mea camera , folosita acum ca si depozit.
Parintii au trecut sa ma mai intrebe daca sunt bine , daca am nevoie de un doctor , dar pana la urma Gurdun si Sarah i-au oprit .Pot spune ca apreciez acest lucru , tot ce am nevoie acum este sa fiu lasata in pace.

Am crezut ca pauza de la lumea de afara o sa imi faca bine , poate imi mai revin si eu putin , dar nu , cu fiecare zi innebunesc mai mult si mai mult . Imi aud sangele clocotind in vene , si mereu cand vreau sa ma las prada somnului , Lucy incepe sa rada si sa rada si sa rada , pana cand sunt treaza si innebunesc din nou , un continuu cerc al nebuniei. Si poate va ganditi :" Dar de ce nu mergi sa stai cu lumea sa uiti de Lucy?" , ei bine... Daca ma apropii de cineva din afara Perfectworldului incep sa tipe , sa urle , pana imi mor timpanele si dupa aceea incep sa urle din nou, iar daca ma intalnesc cu cineva din Perfectworld incep sa discute , nu cu mine , intre ele.
Nu mai rezist.

Acum ma intreb ce face Hans , nu l-am mai vazut de cand a plecat buimac/nervos/frustrat din casa mea .
Dupa ce ne trezisem din lesin , sau ce naiba a fost acel lucru , Hans a devenit foarte nervos ,mi-a dat drumul la mana bland dupa care s-a ridicat brusc de pe podea si a inceput sa isi zica in continuu ceva , ceva ce nu puteam auzi , deoarece timpanele inca imi mai bubuiau dupa tipetele din capul meu .
A intrat in baie unde si-a infasurat mana intr-un prosop , iar intr-un moment , in care mi s-a parut ca s-a calmat, a devenit o bestie pana ce a distrus tot din baie si s-a oprit numai in momentul cand a spart oglinda. Eu il priveam uimita si inca ii retin expresia pierduta pe care o avea cand s-a intors spre mine . Nu se uita la mine se uita ... La ceva din mintea lui , abia cand si-a mutat privirea spre mine a realizat ceea ce facuse.
-Aveai dreptate Sonya, mi-a spus el , suntem niste ciudatenii bune de experiment , suntem niste monstri.
Si a luat-o la fuga .
Am incercat sa il ajung , sa ii spun sa se opreasca , dar m-am oprit la capatul scarilor , privindu-l cum iese pe usa , deoarece nu aveam cu adevarat de ce sa il opresc .Avea dreptate. Aveam dreptate .Suntem niste monstri.

Iar acum stau inchisa intr-o camera , necomunicand cu nimeni in afara de o voce din capul meu.
Usa se deschide si pe ea intra Sarah.
Nu spun nimic. Nu spune nimic. Se aseaza langa mine.
Si incep iar , iar discuta , iar isi pun aceleasi intrebari. Le las , nu mai am putere sa le opresc , nu mai incerc sa le opresc.
Nu inteleg intodeauna ce spun , am incercat sa le inteleg , dar cand incercam acest lucru , sunetul se distorsiona cat de mult era posibil si devenea foarte enrvant si galagios.
Mi se pare ca discutiile cele mai aprinse pornesc cand vine Sarah, sincer cred ca stiu de ce cele desre ea sunt cele mai lungi si aprinse , deoarece Sarah e puternica , uneori prea puternica pentru ei . Asta clar ii frustreaza.

-Cum esti? Ma intreaba ea intr-un final
-Oribil.
-Stiu, spune ea dezamagita. Ofteaza. Doar speram.
-Sarah...
-Nu Sonya , nu inteleg prin ce treci , nu pot sa inteleg prin ce treci , nu stiu prin ce treci , pentru ca eu nu trec prin asta. Asta este greu , deoarece eu eram deobicei cea care trecea prin asta , eu eram cea care era neinteleasa , dar toata lumea imi spunea : ,, Stiu prin ce treci , inteleg" , dar nu o faceau si nu o vor face niciodata . Sonya , nu intelg prin ce treci si nu stiu ce simti , dar vreau ca tu sa stii ca sunt aici. Esti intr-o furtuna pe care eu nu o pot opri , dar asta nu inseamna ca nu o sa fiu langa tine ca sa te ajut sa supravietuiesti furtunii .Pentru prima oara ia o gura de aer si ma priveste , cu durere in ochi. Sunt aici.
Tac . O privesc . Liniste.
-E liniste , spun eu in soapta.
-Cum? Intreaba ea nedumerita.
-Pentru prima oara , e liniste.
Tacem. Ne privim . Liniste.
-Inca mai e ?
-Da...e...liniste.