A iesi de sub control

[3]Innebunim

    Durere , tot ce pot simti acum este durere , o durere de neinduplecat , nu sunt sigura daca durerea ce ma cumprinde este fizica ori psihica , insa este cumplita.Ma cuprinde din cap pana in picioare ,din maduva oaselor pana pe parul de pe piele , parca toate vasele capilare mi-ar fi taiate , sangele acaparand imprejurul ,neuronii ar fi rupti , doar scantei stinse presarate intre ruinele acestora , pielea si organele ciuruite ca niste haine roase de molii iar oasele si oscioarele fiind rupte si imprastiate alocuri.Este o durere cumplita  , ma simt de parca as fi cazut  de pe un bloc   de zeci , poate chiar sute de etaje , iar impactul nu a fost atenuat de niste perne ci de niste tufe cu ghimpi.

Dar ce ai crezut Sonya? Ca vor fi doar dureri mentale ? Nu scapi tu asa usor de mine si prietenii mei.

    Cum? Ce a fost asta? Cine esti ? Sau mai bine zis ce  esti?
De ce nu imi amintesc absolut nimic din ziua de ieri? Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este invitatia lui Hans... Hans! Intalnirea! Nu... Nu imi mai amintesc nimic de la ea si nici cumde am ajuns in camera ... Oare am ajuns la intalnire ?Si daca da ,  atunci ce s-a intamplat acolo?

   Singurele lucruri pe care mi le mai amintesc de la intalnire sunt niste tipete cumplite , tipetele Sarhei , ale lui Gurdun,Lacey,Hans,Mike si inca cativa .Erau niste tipete de durere , de parca ar fi fost torturati cum se simte corpul meu in acest moment. Pot spune ca acele tipete imi intrau efectiv in adancul inimii aidoma unor pumnale de gheata , reci si dureroase sfasiind fiecare neuron sau tesut nervos din mintea mea si din sufletul meu , le simteam de parca toti murira in fata mea eu ramanand singura si neputincioasa in fata mortii si a durerii, lasandu-mi o dara rosie si extraordinar de rece prin adancul sufletului meu care si-a pierdut armura , ramand cu pieptul gol in fata armei.
Oare chiar a fost torturat cineva aseara? O Dumnezeule ! Ba nu ...nu are cum , nu intelg nimic , nu mai pot intelege ceva , singurul lucru care imi ramane in minte este intrebarea : Cum s-a intamplat?

Usa se deschide usor , de parca e fragila ca o pana , si pe aceasta intra Hans cu o expresie foarte derutata , speriata , socata , dar cel mai si cel mai mult ingrijorata .

Vai vai , iubitelul ingrijorat a venit dupa tine , ce sentiment imperfect.Pfff, iubirea...

-Hans, spun eu cu glasul ragusit si stins , aveam o durere usturatoare pana si in gat , de parca as fi tipat din adancul plamanilor ramand fara aer.
-Sonya ! Se arunca acesta spre mine vrand sa ma imbrariseze , insa in primul moment cand mi-a atins bratul am simtit ca explodez de durere  , parca ar fi bagat un cutit in locul acela , si astfel am inceput sa tip de durere.
-Ce s-a intamplat ?
-Agh, ma doare , ma doare rau de tot.
-Bratul?
-Nu, tot corpul ma doare , reusesc sa spun eu cu greu.

Acesra se uia alarmat la mine , nu m-as astepta sa intelaga aceasta durere , nici macar eu nu reusesc sa o inteleg.

- Cum?
- Nu stiu cum , dar asta se intampla.
-Ma duc sa sun un doctor, spune acesta ridicandu-se in capul oaselor.
-Nu! Strig eu , s-au macar mi s-a parut ca strig.
-Nu? Sonya , trebuie sa te vada un doctor , sa vada ce ai...
-Si ce am nu va intelege. Va intelege cumva doctorul de ce am cipuri in sange? Va intlege doctorul culoarea verde a sangelui meu?Va intelege oare doctorul cum ma doare tot corpul insa nu am nici o rana? Va intelge doctorul ce se intampla cu adevarat?Ei bine eu cred ca nu .Singurul lucru pe care il va intelelge in legatura cu noi va fi faptul ca suntem niste ciudatenii bune de experiment , asta e tot ce va intelg in legagura cu noi.

Mai mai , iata cum te-ai prins singura cat de inutili sunt imperfectii , pot spune ca sunt mandra de tine , evoluezi ca perfecta

Orice ai fi in capul meu iti sugerez din suflet sa taci odata! CE esti ?CE vrei de la mine voce stupida?

Oh Sonya , tu sti ce vreau , insa nu iti doresti sa recunosti ca sti si ce vreau si ca am  dreptate.