A iesi de sub control

{32}Inceputul sfarsitului

Lunga-i agonia ce o pot trai . Lupta se zbate in mine , frica si curajul , toti imi spun ca sunt curajoasa , ca sunt puternica ,dar singurul sentiment care ma incearca acum e frica , o frica de nestapanit care ma macina pana in cel mai ascuns loc al corpului.

Urc scarile tinandu-mi bratele incrucisate, tragand cu unghiile pielea , asta ma face sa ma linistesc , sa imi iau gandurile rele si sa ma gandesc mai degraba la durerea din brat , dar de data aceasta nu functionaza. Nori negrii se strang in gandurile mele , cele mai rele cosmaruri si scenarii ma lovesc din toate partile , daca nu voi reusi ? Daca restul ,si dupa ce isi vor aminti, nu vor vrea sa se intoarca? Dar orice s-ar intampla imi voi asuma acest risc.

Mai e doar scarita de urcat pe acoperis , imi las mainile in cadere si ma uit adanc la trapa , dupa ce voi trece de trapa aceea oficial va incepe razboiul.Trag o gura mare de aer si inchid ochii pentru cateva secunde , pe pleoapa imi sunt intiparite amintiri dureroase , si toti cei dragi mie imi trec ca intr-un slideshow in minte. Ii deschid si cu toata puterea bratelor ma trag pe scara , urc si deschid trapa iesind pe ea.

Aspectul cerului in acest moment este unul apocaliptic , de cand ma aflu in PERFECTWORLD cerul a fost mereu senin si cald , dar nu canicula , niciodata nu vedeai nori pe cer , nu a nins , era o vreme perfecta . Dar acum cerul era ocupat de nori cenusi, si tuna.Poate ca acesta este un semn , un semn ca lucrurile vor reveni la normal.

Ma uit in dreapta si in stanga , pe patru dintre cladirile Gardienilor se afla panouri unde ma vad, astfel incat toti sa auda ce am de spus , si ma voi asigura ca asa va fi . Ma opresc atintita cu ochii la panoul din fata mea, ma analizez pe mine, trasaturi obisnuite cu o sclipire speciala si plina de speranta in privire, am o fata usor de pierdut in multime, dar fata aceasta va ramane in memoria multora de aici , aceasta fata va ramane mai importanta decat imi pot imagina.Ca prim act al rebeliuni mele, mi-am lasat parul desfacut pe spate doar firele din fata prinse in spate , asemenea unei printese, si nu prins in coada cum scrie in regulament.Stiu ca nu e mare lucru ,dar pentru mine inseamna ceva.

Trag aer in piept si incep:

-Dragi Gardieni , sunt sigura ca multi dintre voi se intreaba ce se intampla? Cu toti stim ca la inceput , in centru , se zice ca noi Gardienii i-am aparat pe toti din PERFECTWORLD de imperfecti si ca vom reusi sa cucerim lumea celor imperfecti.Dar totul este o miciuna! toti suspina in jurul meu , nu v-ati pus vreodat intrebarea :cand am ,,venit'' in PERFECTWORLD de ce aveam direct paisprezece ani? De ce nu ne aminteam nimic despre noi insine? Va spun eu de ce : fiindca ne-a fost luat totul. Personalitatea.Rationamentul.Gandirea libera.Prietenii.Familia.Memoria. Astazi am fost trimisa sa stau in fata voastra si sa va conduc spre lumea imperfectilor ca sa o cucerim .Dar nu voi face asta in vecii vecilor , noi venim de acolo.Locul acela este casa noastra adevarata , asa ca am venit astazi in fata voastra pentru a va dezvalui adevarul .Da , va voi conduce spre lumea imperfectilor, spre casele voastre , spre familile voastre , va voi conduce spre liberate , spre adevar.

Toti ma aclama si bat cu pumnii in aer, nu ma asteptam la o reactie atat de buna din partea lor,dar eu ma alatur lor.

-Iar tu Monic , stiu ca privesti asta ,tu , tu cea care ma-i torturat in atatea moduri , tu cea care mi-ai luat surorile de langa mine, tu si nimic din lumea aceasta nu ma va opri.

-Chiar esti atat de sigura?
As putea recunoaste dintr-o mie.

-Hans...

Spuncu greu nevrand sa imi intorc capul.

-Monic te-a trimis, nu-i asa?

-Ea stie cum sa faca lucrurile sa mearga cum doreste ea.

-Stie cum sa le manipuleze , spun eu pe un ton aspru.

-Sonya , spune cu o voce grava , trebuie sa intelegi , lucrurile trebuie sa fie perfecte si ea doar se asigura de asta.

-Nu! urlu eu intorcandu-ma , ea nu vrea ca lucrurile sa fie perfecte , vrea sa fie doar la mana ei , doar sub controlul ei.

-Nici nu ma asteptam sa inteleaga un Gardian ce inseamna adevarata perfectiune.

-Ba stiu ce e perfect , perfect e sa fii tu insuti , cu bune si cu rele .Asa ca eu sunt perfecta , cum era si dragostea noastra o data, cum erai si tu odata.

Acesta strange din pumn si isi intoarce capul intr-o parte , stiu ca el e acolo ,stiu...

-Nu ai dreptate! spune acesta de parca ar fi fortat , si cam este...

-Ba am ! Sti si tu ca am dreptate ! Stiu ca esti acolo Hans , stiu ca mereu ai fost , spun apropindu-ma de el, uita-te in ochii mei si spune-mi ca nu-i asa ,spun tragandu-l de barbie incat sa ma poata privi in ochi.

Il imploram cu privirea , pentru un moment chiar il vad pe el , nu monstrul in care s-a transformat.Isi ridica mana dreapta si o pune pe a mea.

-Sonya... spune acesta , dar imediat isi intoarce capul si im strange mana .Nu se poate, nu avem cum...nu! spune asta si ma impinge.

-Vei vedea ca nu va ramane asa , ma duc sa opresc asta chiar acum , ma uit o secunda la el si pornesc spre trapa ,dar acesta ma prinde de brat si ma strange tare .

-Ba nu pleci absolut nicaeri.

-Si cum ai putea tu sa ma opresti?

Ma impinge din nou si se uita urat la mine.

-Nu trebuie sa te opresc, te vei opri singura.

Se arunca spre mine si ma prinde de gat impingandu-ma in spate, eu ripostez dandu-i un picior in burta, el geme si imi da drumul prinzadu-se de stomac , eu ma ridic gafaind si o iau la goana dar acesta ma prinde de mana tragandu-ma in jos , dand cu capul de beton. Simt ca nu pot sa il ranesc , dar cum as putea sa fac asta? Ma ridic in capul oaselor si incerc s o iau la goana , din nou, iar acesta ma prinde de brau si de piciorul stang si ma arunca incat ma rostogolesc gemand , inainte sa imi aplice urmatoarea miscare ma feresc si ii trag un sut din spate astfel incat sa il dezechilibrez, isi reia pozitia si vrea sa imi dea un pumn , dar finalizeaza lovind aerul , ii ricosez un cot in cap , dar se fereste si ma trage d picor facandu-ma sa cad .Ma tarasc spre trapa, dar Hans ma prinde de picor tragandu-ma spre el .

-Chiar credeai ca o sa scapi atat de usor?

-Nu , dar tu ? spun aruncand o flacara inofensiva spre mana lui .

-Agh!

Ma ridic , dar in loc sa o iau spre trapa din gresala o iau spre coltul cladiri.

-Opreste-te! spun aprinzand un cerc de foc in jurul meu

Se uita putin surprins spre foc ,dar in urmatorul moment incepe sa rada , cu un ras isteric.

-Ce ti se pare atat de amuzant?

Face cativa pasi in fata si se opreste o secunda in fata focului si se uita la mine , mai face un pas si trece prin foc si face ca distanta dintre noi sa fie una de cel mult doisprezece centimetri.

-Niciodata nu ai face un foc care sa ma raneasca cu adevarat.Vrei sa stii de ce m-a trimis Monic tocmai pe mine? Fiindca stie ca eu sunt cea mai mare slabiciune a ta.

Imi inclin capul intr-o parte , asa este . Oricat de mult imi iubesc familia, mai exact surorile , sau oricat de mult as tine la Lacey ,intr-un final el este cu adevarat slabiciunea mea.Am seringa cu acel strop de solutie in ea , as folosio pe el ,dar nu stiu din ce motiv nu vreau , nu vreau ca el sa isi aminteasca in modul acesta.Ma trage de barbie cum facusem si eu mai devreme , ma uit la ochii lui care par atat de disperati dupa libertatea de pe fata plina de teroare.

-Nu ma intelege gresit , dar iti ofer ce ai dorit mai de mult sa faci.

Spune asta si ma impinge peste margine eu reusind intr0un final sa ma prind de ea ...

In sfarsit am terminat si acest capitol.Sincer, asteptam sa scriu acest capitol de cand am inceput cartea :)))Cred ca acesta e chiar capitolul meu preferat. Sper ca v-a placut si v-a lasat in suspans :3 Va iubesc enorm.

P.S. : As vrea sa vad parerea voastra despre urmatoarele personaje :Sonya,Gurdun,Hans,Lacey,Kay,Kara,Mike si
Emma (fiecare in parte)