A iesi de sub control

[4] Ea

Stau pe un pamant rece ca gresia dintr-o casa neincalzita de nici un foc pe timpul unei ierni crunte , cu gradele scazute peste normal , nu ca mi-ar displacea , este o senzatie destul de placuta aceasta de racoare .
Ochii imi sunt grei si incetul cu incetul reusesc sa ii deschid , insa nu e de prea mare folos nici ce vad : un abis negru .Defapt daca privesc putin mai atent observ niste lumini verzui pe podeaua pe care m-am trezit , parca la nivelul de dedesupt s-ar da o petrecere cu lumini , iar cea dominanta era verdele de ocean.
Corpul imi este amortit si ma simt grea , cu mare greutate reusesc sa imping din maini ca la flotari pentru a reusi sa ma ridic , pot jura ca picioarele mele au fost transformate de vrajitoarea din Oz sau de una din prietenele ei in jeleu . Stiu , sarcasmul nu ajuta in astfel de momente , insa trebuie sa ma gandesc si eu la ceva , aici e cam pustiu.

Pustiitatea rece care cuprindea acest loc este stinsa deoarece in fata mea, prin umbra, apare o silueta firava de femeie,invaluita intr-o rochie alba care arata ca o ceata pierduta in vazduh , parul ei roscat , asemenea unui apus de soare , este inodat din fir in fir, intr-un mod surprinzator frumos , misterios ,inteteresant , iar ochii ei negri sunt infipti spre mine ca doua pumnale cu otrva.
Doresc sa imi ridic mana stanga ca sa opresc lumina orbitoare care se aprinde din spatele femeii , dar mana parca ar fi inghetat in acea zona , nereusind astfel sa o misc.
Pentru o fractura de moment o imagine imi apare brusc in minte dezchizandu-mi memoria : eu si cu Hans tinandu-ne de mana , apoi negru. Acum imi amintesc , amandoi lesinaseram. Dar ce e asta ? Pare a vis , insa gandirea imi este prea limpede si clara ca sa fie un vis.Un miraj? Sau dementa mea a inceput sa creasca de cand am venit din Perfectworld?
Doresc sa ma apropi de fantoma femeii , dar mana ma opreste , parca tragandu-ma inapoi , asa ca renunt in ideea de a ma misca si folesc planul B , ii vorbesc.
-Cine esti tu ? Intreb eu incercand sa imi ascund nesiguranta din voce , esuand deopotriva .
Liniste.
-Ce faci aici?
Liniste in continuare.Ochii ei ma privesc cu o oarecare raceala amestecata cu un amuzament subit , cum un rege se uita la bufonul lui.
-Unde suntem? De ce suntem aici? Ce se intampla ?

Rabdarea mea se epuizeaza , curiozitatea imi creste lamentabil , iar disperarea de a primi un raspuns intr-un final ma cuprinde.
- Vorbesti ? In glasul meu se poate surprinde cu usurare disperarea , nu am un talent prea deosebit in a-mi ascunde sentimrntele in glas . Sau nu?

Femeia  cu aspect de craiasa nu face nici o miscare din buze , insa  un ras mefistofelic acompaniat de o voce  foarte familiara se aude de nicaieri.
-Desigur ca vorbesc Sonya . Vorbesc tot timpul cu tine , doar ca uneori ma auzi , alteori nu. Dar te asigur , Sonya , micuta Sonya , saracuta Sonya , ca o sa ma auzi din ce in ce mai des , scumpa mea Sonya , pricajita Sonya. O sa ma auzi. O sa ne auzi.
-O sa ne auzi... Soptesc eu atat de incet incat sunetul este aproape inexistent, poate ca e doar in capul meu, poate ca nici macar nu e.
-O sa ma asculti  pana cand ma vei intelege , pana te voi innebuni complet.
-Vocile ! Spun eu realizand de ce imi era atat de faimiliara vocea ei , era vocea de acum doua nopti , vocea care imi bantuie constant visele , vocea care ma urmareste peste tot ca o a doua costinta dobandita de cand am parasit Perfectwordul.
-Preferam Proiectantii , dar eu prefer Lucy.
- Proiectantii? Imi spun pentru mine.

Pentru o scurta durata se lasa liniste , aceasta durata mi se parea mai lunga decat o vesnicie , insa in contradictoriu aceasta imi parea cu mult mai scurta decat o secunda, femeia in tot acest timp infinit , finit de disperare si tensiune nespusa in cuvinte sau in gesturi ,ma priveste cu o oarecare curiozitate , dar mai mult cu o placere perversa.
Mintea mea incepe a se dezmorti si pun cap la cap ceeaq
Proiectantii? Adica au proiectat ceva , au creat ceva , evident.  Dar ce legatura are cu mine?Singur lucru proiectat cu mine este ... Perfectwordul.

-Acesta nu e un vis ? Nu-i asa ? Nimic din toate acestea nu a fost un vis ! Nu-i asa? Ati fost voi , creatorii proiectului Perfectwordul.
-Ding , ding, ding! Cineva s-a prins intr-un final. Sa vedem ... Cat mai sti?
-Ce vrei de la mine?
-Am ce vreau de la tine .
-Si atunci de ce imi mai faci toate acestea? Ce rost mai are? Strig eu cu putere la ea.
-Of Sonya , scumpa de tine , nu asculti niciodata pana la final. Am ce vreau de la tine , perfectiunea maxima. Proiectul a fost ca sa te avem  , toata munca , tot stresul , toate experimentele , tot doar ca sa ajungem sa te avem pe tine , cea mai perfecta persoana care a existat vreodata .
-Dar nu sunt perfecta.
-Asa vrei tu sa fii , imperfecta , insa doar te minti singura scumpa mea Sonya  ....
-Nu m-ai taragana , spune odata: ce vrei de la mine!
-Nu vreau nimic de la tine , te vreau pe tine.
-Cum? Intreb eu buimaca.
-Chair nu reusesti sa intelegi nimic? Acum cateva secunde chiar aveam speranta ca o sa intelegi . Acest lucru este dezamagitor , Hope.
Din nou sunetul sinistru al rasului mefistofelic  a lui Lucy acapareaza camera vibradu-mi in timpane.
-Hope , ironic, nu?  Te-ai nascut cu speranta in nume , dar uite cum e degeaba . Tu iti risipesti speranta pe o chestie irealizabila.
-Adica? Ma rastesc eu la ea.
-Hai , chiar nu...
- Termina! Termina odata! Gata cu zicalele! Gata cu vorbele intortochiate ! Spune-mi odata ce    vrei!
-Dar  sti ce vreau.
-Ba nu!

Tace . Tace si nu zice nimic.
-Spune-mi odata! Strig la ea cu nervii la pamant.

Tace . Tace , tace , tace si nu spune nimic. Nu mai suport.

Incerc sa ma arunc din locul unde sunt sa pot sa o iau de gat , sa o sugrum , sa o omor pe loc.  Dar ceva imi tine incontinuare mana. Incerc sa-mi trag mana , dar cu cat incerc mai tare , cu atat ma doare mai tare .
Pana sangereaza.

- Ma amuza sa te vad cum te ranesti si suferi , dar chiar vreau sa te aud spunand ceea ce stim amandoua.
-Nu , nu sunt perfecta .
-Ba da Sonya , esti perfecta.
-Ba nu!

Tipatul meu inabusit de lacrimi a izbutit sa sparga podeau si  cad.
"Si cad , si cad , si cad. Cad pana cand o mare nesfarsita ma cuprinde , nu o mare normala cu soarele deasupra , ci o mare verde cuprinsa de un intuneric suprem.

Ne vei asculta

Nu pot sa respir , sa ma misc , sa fad fundul ori uscatul , inecandu-ma in golul marii infinite in care plutesc.

Ne vei urma."

Aceeasi panorama din vis . Aceleasi cuvinte .Aceleasi voci.Aceleasi tipate.Aceeasi moarte nesoptita.
In tot acest timp a fost ea , dar cum?
  La un moment dat apa incepe sa se tulbure si sa ma arunce in toate partile .Incerc sa inot , dar fara rost sau sens , pana cand realizez ca apa s-a risipit si continui sa cad in gol.
Imagini de cosmar imi cuprind privirea : parintii mei suferind , mama mea zacand pe jos cu o seringa sparta alaturi , mana mea taiata , surorile mele fugind de mine , oameni aruncand cu chestii si tipand in fata casei mele ; eu , Hans , Lacey , Mike , Sarah si Denis la a sectia de politie  cu pistoalele polotistilor la tample, o imagine cu mine in ultimul hal , si ultima , poate si cea mai dureroasa , Hans intr-o camera plangand , singur.

Vreau sa ma apuc de imaginile pe carele vad , sa sar in ele sfasiindu-le , arzandu-le , rupandu-le cu dintii.
Dar tot ceea ce reusesc sa fac este sa cad cu lacrimi in ochi pana cand ma lovesc de pamant si ma sparg ca o oglinda
Tot ce a ramas din tine este un  inger cu aripi rupte, nu incerca sa mai zbori , nu vei reusi sa atingi Edenul si nu vei cobori niciodata indeajuns de jos ca sa cunosti Infernul.
Atat a spus.
Si m-am trezit . Langa Hans , pe podea , cu mainile insagerate de la strans , cu ochii in lacrimi.
- Suntem morti , spune el fara sa isi intoarca capul , traim , dar suntem morti.

Wow , am reusit sa postez dupa un secol de vegetat :))
Hi everyone! Mi-a fost dor de voi , imi pare rau ca nu am apucat sa mai scriu , vara asta am fost plina si cu examenele ,apoi cu acomodarea in noua scoala nu am avut deloc inspiratie si apii repetitii peste repetitii pentru balul bobocilor ( e pe 9 decembrie) si astfel nua m reusit sa mai postz , dar promit ca o sa ma revansez cat mai curand 😇 Va iubesc pe toti!