One for Another(seria One- Volumul 2)

8. Doi încăpățânați

Devon intra grabita pe usile din sticla ale spitalului. Domnul Smith ii spusese la telefon ca mama ei se simte rau asa ca nu mai asteptase niciun alt cuvant si pornise direct spre spital. In urma ei, Cezar chemase soferul in fata blocului ei. O convinsese imediat sa urce deoarece masina ei era una destul de veche si avea cateva probleme la pornire. Acum era in fata salonului mamei ei. O asistenta tocmai ce iesise din camera, dar nu scoase un cuvant. Devon deschise usa tematoare intrand in pasi grabiti. Cezar inchise usa in spatele ei si o urma. Mirosul de medicamente ii provoca greata insa nu spuse nimic. Privi femeia care zacea  pe patul de o singura persoana . Semana cu Devon foarte mult.

Pare asa de slabita. E palida toata si are o multime de ace care ii inteapa pielea. Pe noptiera de langa este o tava de metal plina cu medicamente si seringi sterile.

Devon se apropie si o prinde pe mama ei de mana. Femeia ii simte prezenta inconfundabila, iar ochii ei se deschid cu greu. Devon isi trage nasul abtinandu-se sa nu planga. Ochii femeii se indreapta catre Cezar. Il analizeaza atenta si apoi isi misca buzele schitand un zambet slab.

-Sunt adevarate stirile de la TV? mormaie cu vocea ragusita.

Devon ofteaza. Isi intoarce privirea catre barbatul din spatele ei si ii cere din priviri sa spuna ceva. Cezar intelege mesajul si se apropie de pat.

-M-as bucura atat de mult sa stiu ca fetita mea nu va ramane singura dupa ce eu voi muri. Sa... aiba pe cineva alaturi, care sa o protejeze si sa o iubeasc...

Vorbele femeii il lovira atat pe Cezar cat si pe Devon. Ambii se gandeau cum sa-i explice femeii ca nu era ceea ce parea. Cezar simtii ca trebuie sa rezolve incurcatura aceasta pe care pana la urma el o crease.

Eu i-am facut probleme, iar ea m-a ajutat foarte mult, e timpul sa ma revansez pentru asta.

Barbatul ii lua cealalta mana a femeii si o stranse usor. In ciuda aspectului ei bolnavicios,  mana sa era calda si pielea-i era fina. Cezar simtii in palma metalul rece din care era facuta verigheta pe care o purta femeia. Nu si-o scosese niciodata si nici nu avea de gand sa o faca. Isi iubise sotul mai mult ca orice si acum era pregatita sa il revada, dar teama ca fetita ei va ramane singura nu-i dadea pace.

-Ii sunt foarte recunoscator fiicei dumneavoastra pentru tot ceea ce face pentru mine ca si pacient al ei, dar acele zvonuri au fost interpretate gresit. Insa va promit ca o sa am grija, atat de ea cat si de dumneavoasta.

Devon expira zgomotos. Cezar vorbea fara sa gandeasca dupa parerea ei. Deja ii spusese ca nu o sa accepte ajutorul lui financiar, dar bineinteles ca el era un incapatanat si nu o ascultase. Mama ei il stranse pe barbat de mana.

-Nu pe mine dragul meu, eu nu mai am scapare...

Devon nu mai putu sa-si abtina lacrimile si le elibera aratandu-i lui Cezar si o alta latura a ei, latura ei sensibila. O iubea enorm de mult pe mama ei si isi dorea sa o aiba alaturi cat mai mult, dar cand vorbea astfel ii rupea sufletul in doua. Se simtea atat de neputincioasa.  Cezar ofta. Era hotarat sa o ajute pe femeia care acum ii strangea mana cu ultimul gram de forta ramasa, fie ca fiica ei va accepta fie ca nu.

*

Mama lui Devon adormise la scurt timp din cauza medicamentelor puternice. Doctorul Smith intrase in liniste in salon. O saluta din priviri pe Devon, iar lui Cezar ii intinse mana. El i-o stranse si ramase aproape de Devon pentru a fi martor la discutie.