One for Another(seria One- Volumul 2)

22. Noah- partea a II-a

Scartaitul usor al usii o facu pe Devon sa-si stearga grabita obrajii patati de cateva lacrimi. Astepta pana ce auzi usa inchizandu-se. Isi imagina ca era Hope din nou care voia sa o invesealasca. Asa cum facuse toata dimineata. Insa nu reusise. Nimeni nu-i putea alina acea durere, cu exceptia poate, a unei singure persoane.

Salteaua se lasa usor si atunci realiza ca nu era Hope. Ea nu era atat de grea incat sa produca un astfel de efect. In plus parfumul ii era cunoscut. O atingere umeda si usoara o simti pe gat aproape de maxilar. Închise ochii expirand. Se rasuci si dadu de un Cezar vesel si zambitor. Ea se incrunta si se ridica facand cativa pasi in directia opusa. Barbatul se incrunta confuz.

-S-a intamplat ceva? o intreba.

-Nu. Nimic, ce sa se intample?! Raspunse ea pe un ton sarcastic strambandu-se.

Cezar se apropie. Mana lui se aseza pe talia ei astfel intorcand-o spre el.

-Nu citesc in stele Devon. Spune-mi ce e?

Ea il fixa cu o privire furioasa. Ii indeparta brutal mana.

-Ti-am spus ca nimic. Si oricum nu inteleg de ce insisti cand e evident ca nu prea dai doi bani pe mine. M-ai lasat singura azi dimineata ca sa ma simt ca cea mai mare ratata...

Cezar clipi de cateva ori asimiland cuvintele ei. Si apoi il bufni rasul. O reactie nepotrivita insa nu se putea opri. Nici nu-si amintea cand rasese cu atata pofta. Devon paru si mai ofticata. Atat de tare incat il plesni peste brat iritata. El o prinse de incheieturi si le duse la spate lipind-o de pieptul lui. Isi apleca putin capul si o saruta pe frunte.

-Imi pare rau, trebuia sa fac urgent ceva, de fapt trebuia sa incerc sa ma conving de ceva...

Acum Devon era cea curioasa.

-De ce anume?

-Inca nu am facut-o ca sa-ti pot spune. Iarta-ma ca te-am lasat balta. Acum, hai, te asteapta cineva jos...

O lua de mana tragand-o pana in gradina.

-Ma duc sa vad pe unde e, asteapta aici.

Disparu din nou. Devon era din ce in ce mai curioasa. Dupa cateva minte auzi un ras de copil si se rasuci imediat ramanand socata. Nu credea ca avea sa vada vreodata imaginea aceasta. Cezar se apropia in pasi lenti insa nu era singur. Il tinea in brate pe nimeni altul decat Noah. Se ridica de pe scaun si se indrepta spre ei. Copilul o recunoscu imediat si intinse mainile spre ea. Devon il lua in brate sarutandu-l in repetate randuri. Cezar intelegea acum cat de atasata era intradevar de baiat si decizia lui era si mai dificila.

-Ai fost la orfelinat?

El aproba.

Devon se ridica pe varfuri si il saruta rapid pe buze. Cezar nu se misca.

-Haide, avem multe de facut azi.

Devon clipi des.

-Spre exemplu?

Cezar zambi. Noah zambi odata cu el razand si ceru sa fie luat in brate de el prin felul sau unic. Agitandu-se si strigand. Barbatul il lua si il sustinu cu un brat. Cu cealalta mana o lua pe Devon conducand-o pana in fata vilei Maddox unde o masina era deja pregatita pentru ei. Se urcara si pornira la drum.

-Unde mergem pana la urma? Intreba Devon atenta la Noah care se fataia distras in bratele ei.

-O sa vezi cand ajungem acolo...

Masina opri dupa cateva zeci de minute de mers, iar cei trei coborara. Devon deschise usa uimita.

-Inchide gura iubito, intra musca, o atentiona amuzat Cezar. Il lua pe Noah de mana si pornira inainte spre parcul de distractii. Devon se grabi sa-i urmeze. Noah fu atras imediat de multimea de dulciuri din fata lui. Insa nu stia daca putea cere sau nu, doar ce ramasese in loc si privea hipnotizat vata de zahar. Cezar se lasa pe vine tinandu-l langa el cu mana.