One for Another(seria One- Volumul 2)

23. Noul membru al familiei Dawson.

Sonia era la fel de socata ca si Devon atunci cand auzise acel cuvant iesit de pe buzele lui Cezar. Ochii ei albastrii se umplura de lacrimi, pe care insa le opri. Nu avea de ce sa planga acum cand avea parte de un moment atat de important pentru ea. Isi recupera ambi copii. Ii era permis sa ii cunoasca si sa fie aproape de ei mai mult sau mai putin. Totusi inca nu-i venea sa creada, motiv pentru care se trezi intreband:

-Cum mi-ai spus?

Cezar isi dadu ochii peste cap.

-Nu te flata atat de tare, am vrut si eu sa imi mentin ziua inceputa perfect, facand o fapta buna...

Devon isi drese vocea in spatele lui. El pleoscai iritat. Ii facu loc femeii sa intre. Comentariul lui nu o deranja foarte tare. Era fericita oricum ca ii spusese "mama" din proprie initiativa.

-Ce faci aici?continua el sa intrebe.

Sonia il fixa cu privirea pe Noah.

-Am vorbit cu sora ta azi dimineata si mi-a povestit de baiat. Eu...am vrut doar sa trec sa il cunosc si sa vad ce mai faci...

Cezar aproba, dar inainte de a mai spune ceva telefonul ii suna. Se intoarse in dormitor ca sa raspunda. Sonia se aseza langa Devon si Noah pe canapea. Femeia o privi pe Devon cu un zambet larg.

-Multumesc.

Devon nu intelegea la ce se refera. Sonia continua:

-Stiu ca fiul meu e dragut cu mine din cauza ta. Sunt la curent cu tot ce i s-a intamplat si stiu ca l-ai ajutat mult. Pentru asta iti multumesc. Esti o persoana minunata, draga mea.

Devon ofta si il lasa pe Noah sa coboare din bratele ei apoi sa mearga la Snow pentru a doua runda de smotoceli.

-Si el imi spune acelasi lucru. Dar nu e vorba despre asta. Eu fac tot ce fac pentru ca il iubesc si pentru ca vreau sa fie fericit.

Sonia aproba.

-Cred ca si el vrea acelasi lucru pentru tine. De aceea sunt convinsa ca inpreuna veti fi amandoi fericiti si mai mult il veti creste pe baiat oferindu-i toata dragostea voastra.

Nu inteleg de ce e Cezar asa de rautacios cu femeia asta. E o persoana foarte buna si stiu cat de tare il iubeste. A facut o greseala, de acord, dar cine nu face. Si eu, si el am gresit de atatea ori si am trecut peste, ne-am iertat reciproc. Toata lumea are dreptul la a doua sansa.

Cezar iesi din dormitor indesandu-si telefonul in buzunarul blugilor pe care ii luase pe el intre timp. Isi incheia ultimi nasturi de la camasa cand o observa pe Sonia ridicandu-se si imbratisand-o pe Devon.

-Pleci? Intreba, iar cele doua se uitara la el zambind in acelasi timp.

Sonia aproba.

El isi lua haina si se apropie de Devon. Mana lui ii indeparta cele cateva suvite de par de pe frunte. Pielea ii era fina, iar lui ii placea sa o atinga. Si sa-i simta parfumul dulce.

-Trebuie sa merg la birou urgent, ramai acasa azi?

Devon aproba.

-E ceva grav?

Cezar inalta din umeri.

-Nu prea stiu despre ce e vorba. Asistenta mea spunea ca trebuie sa vad niste proiecte urgente.

Din nou, femeia aproba. Se ridica pe varfuri si il saruta pe obrazul usor aspru. Cezar inchise ochii pentru cinci secunde concentrandu-se doar pe atingerea buzelor ei. Apoi vraja se rupse cand atingerea disparu.

-Ai grija, ii spuse ea.

Doua cuvinte simple care insa lui ii trezeau multe amintiri. Isi scutura usor capul alungandu-le. Privirea i se muta pe Sonia care astepta rabdatoare ca ei sa termine ca sa-si poata lua la revedere si de la el.