17. "Pleacă"

6.3K 518 37
                                    


Capul il durea ingrozitor si parca nu indraznea sa-si deschida ochii, dar o facu totusi. Si regreta imediat. Lumina orbitoare mai ca-l facea sa lacrimeze. Se ridica si simtii ca se invarte camera cu el. Totusi era destul de lucid sa-si dea seama ca nu era acasa in patul lui. Insa locul asta il cunostea. Nu era prima data cand e trezea in camera aceasta. Ofta si isi lasa capul pe spate oftand. 

Cat de idiot pot fi?! Nu, nu, e gresit. Intrebarea e cat de idiot pot fi?! Cum dracu am ajuns fix aici, fix dupa ce i-am spus tot ce i-am spus. 

Dadu cearsaful la o parte si facu ochii cat cepele, il trase inapoi peste el. Se uita pe jos si isi gasi in final hainele asezate pe un scaun, bine, recunoscuse doar blugii si...boxerii, pentru ca tricoul nu era. Acum nu-l mai durea capul, acum era ingrozit. Se imbraca cat ai clipi si iesi din camera ca o furtuna. Strabatu holul in fuga si ajunse in living. Devon tocmai ce isi cotrobaia prin geanta. Inghiti in sec. 

Si acum ce Dumnezeului ar trebui sa spun acum? Aaaa, neata Devon, scuze pentru orice s-o fi intamplat intre noi seara trecuta, stii eram beat de nu mai stiam de mine si nu se va mai repeta ?!

-Hmh...

Devon tresari si se ridica de pe canapea. Acum il privea speriata si se fastacea.

Cezar ofta si isi lipi palma de frunte. Se apropie incercand sa gaseasca niste cuvinte potrivite. O daduse in bara rau de tot de data aceasta.

-De ce ai facut asta, Devon?

Ea se incrunta.

-Eu? Si ce mai exact am facut?

Cezar se enerva.

-Oh, fi serioasa acum. De ce mama naibii mi-ai dat drumul inauntru si de ce ai... stii tu, permis sa...

Ochii lui Devon se stransera. Cand ii deschise o urma de tristete se citi in ei insa nu suficient de mult incat Cezar sa observe.

-Nu...

-Ce nu? M-am trezit dezbracat in patul tau, ce nu?! striga el.

Ea se departa. Nu putea sa-l priveasca acum. Se intoarse cu spatele frecandu-si bratele.

-Nu s-a intamplat nimic, Cezar. 

El paru ca nu intelege.

-Si atunci de ce eram dezbracat, complet?!

-Nu spun ca nu am ajuns pana intr-un punct, dar, nu s-a intamplat ce crezi tu, ai...ai adormit. Stai calm.

Vocea ei era sugrumata. Era jenata, trase el concluzia. In asemenea situatie el trebuia sa fie cel stanjenit, insa Cezar se simtea usurat. 

-Aha, atunci ma bucur, spuse rasucind si mai tare cutitul in rana. Imi pare rau ca am venit peste tine la ora aia si pentru...restul. Multumesc ca ai avut grija de mine, din nou, insa...asta nu schimba nimic. 

Ultimele cuvinte o dezarmara complet pe Devon insa se abtinu din a-i arata cat de tare o dureau aceste cuvinte. In schimb schita un zambet fals si se intoarse spre el.

-Stiu asta, e in regula, ai avut dreptate. A fost vina mea. Eu ti l-am adus pe Rowan pe cap. Imi pare rau pentru ce a facut. Ai dreptate, noi nu mai putem sa continuam asa. De fapt, ai avut dreptate de la inceput. Am amestecat munca cu viata personala, nu ar fi trebuit sa o fac, acum stiu ca am gresit facand alegerile acelea. Vreau sa te rog un singur lucru si pentru numele a tot ce e Sfant fa cum iti spun.

Cezar nu stia ce sa zica. Vorbise de parca isi lua ramas bun. Si asta il deranja, intr-un fel. Nu intelegea sincer de ce, dar il deranja. Atepta ca Devon sa continue. Ea scoase din geanta un caretel si un pix. Scrise ceva si rupse pagina apoi i-o intinse.

One for Another(seria One- Volumul 2)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum