21.Noah

6.6K 498 51
                                    


-Tine asta asa, vorbi Chris aratandu-i carma yacht-ului. Cezar executa fara probleme, nu i se parea atat de greu. Chris intra inauntru chemandu-si cei doi baieti la el. Trebuia sa se asigure ca sunt bine. Cei doi aparura imediat.

Cezar privea calm in fata. Era linistitor sa navighezi asa. Intelegea acum dragostea lui Christopher pentru mare. Gandul ii fugi la Devon. Hope i-o furase inainte sa se trezeasca el. Chris ii spusese atunci cand se trezise ca plecasera de cel putin o ora.

***

Barbatii ajunsera acasa primi asta pentru ca intervenise ceva urgent la firma si Chris trebuia sa plece. Era abia pranzul. Cum Cezar nu avea ce sa faca accepta oferta celor doi baietei de a se juca cu mingea in gradina. Cumva Adam si Theon ii intrasera pe sub piele astazi mai mult ca oricand. Poate si pentru faptul ca erau baieti si ii aduceau aminte de Elliot. Ar fi avut doi ani si jumatate acum. Adica putin mai mic decat Theon si Maya. Cam cu doua sau trei luni. S-ar fi jucat cu el acum, dar destinul ii rapise aceasta sansa.

-Unchiule Cezar, nu esti deloc atent, se bosumfla Adam.

Barbatul scutura din cap.

-Imi pare rau baieti. Gata, sunt pregatit, haide cine imi da o pasa buna?

Spre seara cand obosise de-a dreptul alergand dupa cei doi auzi o masina intrand pe aleea pavata. Ii lua pe baieti si mersera sa vada daca in sfarsit Hope, Maya si Devon se intorsesera.

-Mami,mami, strigara cei doi agatandu-si mainile lui Hope. Devon cobori ultima. Lui Cezar i se paru ceva schimba. Parea diferita. Se apropie de ea, dar ea parea sa nici nu-l observe.

-Hei, spuse ridicandu-i barbia cu doua degete. Esti bine?

Devon se chinui sa zambeasca. Aproba tacuta. Cezar se gandi ca probabil e obosita asa ca nu intreba nimic. Insa nici la cina nu parea in apele ei. Mai tarziu cand urcara inapoi in dormitor nu mai suporta linistea aceea dintre ei.

-Ce s-a intamplat azi, Devon?

Ea se aseza in pat si ofta.

-Nimic, totul e bine.

Cezar nu se lasa pacalit de tonul fals. Se aseza langa ea si ii lua mana cu a lui.

-Nu ma pacalesti. Haide, spune ce e neinregula?

Devon ofta.

-Am cunoscut azi cativa copii foarte dragalasi si ma gandeam cum i-au putut lasa parintii, de ce? Cu ce au gresit micutii aceia?

Desi incepuse sa-si deschida sufletul, Cezar simtea ca inca ii ascunde ceva.

-Ai dreptate, nu e drept. Insa cred ca mai e ceva ce nu-mi spui...

Devon il privi in ochi cateva secunde apoi un oftat greu iesi de pe buzele ei. Incepe sa-si frece mainile agitata.

-Era un baietel acolo...

Cezar nu intelegea acea aluzie. Isi ridica sprancenele.

-Si?

Devon parea ca nu-si gaseste cuvintele ceea ce era neobisnuit la ea.

-E foarte simpatic si a trecut prin atat de multe lucruri. Are doar doi ani si cateva luni.

Cezar o intrerupse.

-Treci la subiect, Devon, cum te-a adus un copil in starea asta, daca spui ca era atat de simpatic? Ce te framanta?

-Cand am plecat...m-am simtit ca si cum l-am abandonat si eu. Nu vreau sa-l las acolo.

One for Another(seria One- Volumul 2)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum