Devon se grabi sa iasa sa din cabinetul ei. Isi imbraca haina pe drum si isi cauta prin geanta cheile masinii. Trebuia sa ajunga la mama ei. Maine urma sa fie operata si vroia sa vorbeasca cu ea, mai mult ca sa se linisteasca pe sine.
Ajunse la spital cu greu. Chiar avea nevoie de o masina noua. Intra in rezerva mamei ei, care se pare ca nu era singura. Nu-l mai vazuse pe Cezar de trei zile. Mai exact de la ultima sedinta pe care el ceruse sa sa desfasoare in cabinetul ei. Lui Devon i se parea ciudata aceasta schimbare brusca. In plus, si comportamentul lui era diferit. Era mai retinut si distant. Nu o mai privea in ochi. Ea observa faptul ca era imbracat mai formal. Purta pantaloni negri, pantofi si camasa peste care avea un pulover subtire de culoare maro deschis. Devon se apropie si el isi intoarse privirea spre ea.
-Buna, mormai ea.
-Buna, ii raspunse si el la fel de incet si de distant.
-Ei buna scumpo, ce faci?
-Sunt bine mama, cum te simti? intreba Devon aplecandu-se sa-si sarute mama pe frunte.
-Sunt in viata, raspunse mama ei. Cezar imi povestea cum a fost la munca...
Devon se uita la el mirata. Isi aseza mana pe umarul lui si imediat il simtii incordandu-se.
-Te-ai intors la firma? Super. Sunt mandra de tine, Cezar.
De ce ma bucura atat de mult laudele ei?! La naiba, cum de m-am intalnit tocmai acum cu ea. Am reusit cu greu sa o evit trei zile si sa suport sedinta din cabinetul ei. Si mana aia de pe umarul meu. Doamne simt ca-mi ia pielea foc. Ce naiba e asta?!
-Cred ca eu ar trebui sa plec, e tarziu. Vorbi el.
Se ridica si isi lua la revedere de la doamna McFall si apoi se indrepta spre usa si iesi. Cand se vazu afara din rezerva expira profund. Isi tinuse respiratia. Abia facu un pas cand usa se deschise si Devon il prinse de brat.
-Hei, esti bine? Ce se intampla?
Cezar isi incorda maxilarul.
-Nimic, raspunse el.
-De ce te porti asa? S-a intaplat ceva Cezar, stiu asta. Spune-mi!
Barbatul ofta si ii evita privirea. Isi duse mana pe a ei si o indeparta.
-Nimic Devon, sunt bine, de fapt cred ca in curand nu o sa mai am nevoie de serviciile tale.
Imediat ce termina de vorbit el se indeparta, iar Devon ramasese cu gura cascata. Nu mai intelegea nimic. De fapt Cezar mintise. Nu era nici pe departe vindecat. Cele doua dornitoare din apartamentul sau inca existau si ii provocau durere de fiecare data cand trecea prin fata lor. In dormitorul lui si al Sarei nu mai intrase deloc. Nu putea, simtea ca o insala. Alimentatia lui era tot la fel de precara. Manca atat cat ca nu lesine din cauza anemiei. In schimb, in ultima vreme fuma mult prea mult. De bautura nu se atingea, inca.
Ajunse acasa in timp record. Cand intra in apartament il vazu pe James pe canapea.
-Tu ce faci aici?
-Ce mai primire. Am venit sa-ti spun ca mama si tata sunt curiosi sa o cunoasca pe iubita ta psiholoaga...
Cezar ofta.
-Inceteaza, James! O sa o sun pe mama si ii explic eu cumva ce se intampla. Acum daca ma scuzi sunt obosit.
-Ce-i cu tine, pustiule? jntreba James asa cum obisnuia sa o faca in copilarie.
-Tu chiar vrei sa ma enervezi? Nu-mi mai spune asa...
-Bine, bine, plec, vad ca ti s-au inecat corabile rau de tot. Te sun maine cand sper sa nu mai fii asa de suparat.
CITEȘTI
One for Another(seria One- Volumul 2)
RomanceN/A: Volumul doi din The Only One. Nu este nevoie sa cititi mai intai primul volum. Ranit, furios pe propria persoana si fara prea multa speranta spre un posibil viitor fara cele mai importante persoane din viata lui, Cezar Dawson se lupta in fiecar...
