One for Another(seria One- Volumul 2)

9. "Voi încerca."

ATENTIE: ACEST CAPITOL A FOST STERS, DATORITA MINUNATULUI WATTPAD CARE NU AM IDEE CE ARE! CAPITOLUL ESTE REPOSTAT SI NU, NU ESTE NIMIC DIFERIT, TOTUL ESTE EXACT CA PRIMA DATA. 

Cezar se trezeste speriat de propriul tipat. Fruntea ii este acoperita de sudoare si la fel si pieptul. Afara e inca intuneric nefiind trecut de ora patru dimineata. Se taraste prin pat pana ajunge la podea apoi spre baie. Nodul din gat ii indica faptul ca era pe cale sa vomite. Isi varsa tot stomacul deasupra vasului de toaleta, tremurand. Isi amintea franturi din visul, cosmarul, prin care trecuse. Se tari inapoi in camera si cauta disperat telefonul. Forma numarului si duse aparatul in dreptul urechii. Se auzira mai multe tonuri de apel pana cand in sfrsit o voce ragusita si inceata raspunse.

-Mda...

-Nu ma parasi si tu, te rog, te implor.

Vocea lui era cuprinsa de suspine. Mai speriat de atat nu fusese niciodata. Acesta a fost cel mai urat cosmar dal lui. Si cel mai intens.

-Cezar? Ce s-a intamplat?

-Spune-mi ca nu o sa ma lasi si tu, ii ceru pe un ton plangaret.

Devon sari dintr-o miscare rapida din pat. Nu-l mai auzise niciodata asa de speriat si de ingrozit. Isi lua niste blugi in graba si o jacheta peste tricoul in care dormise.Trebuia sa vada daca e bine, altfel putea sa faca vreo prostie.

-Hei, hei, e in regula, ajung in cateva minute la tine acasa. Ramai calm, discutam imediat ce ajung.

Asa cum a spus in cateva minute Devon ajunsese in fata apartamentului lui Cezar. Batu o data la usa. Ca i cum ar fi asteptat langa usa, Cezar o deschise imediat. Devon se sperie cand ii vazu chipul plans si strabatut de spaima. El se departa de usa si ea intra. Cezar se aseza pe canapea tinandu-si capul in palme. Devon isi dezbraca geaca si mearse in fata lui. Ii era atat de mina de el, ar fi vrut ca procesul de vindecare sa fie mult mai rapid si sa nu fie nevoit sa sufere atat. Se apleca si ii puse mana in cap trecandu-si degetele prin parul ud.

Ce naiba? Nu se poate sa fi transpirat in felul acesta, arata de parca si-ar fi turnat apa in cap.

Devon se duce in baie si cauta un prosop. Il gaseste pe un suport. Se intoarce in sufragerie si il aseaza pe cap. Cezar trezare.

-O sa racesti, ce naiba ti-ai facut, ai bagat capul sub chiuveta?

Intrebarea lui Devon era retoric, dar Cezar mormai un "da" scurt. Ea il sterse pe cap ca pe un copil mic. Dupa ce termina il arunca undeva pe jos si se aseza pe masuta de sticla. Cezar isi ridica privirea si abia atunci ii observa obrajii plini de urme de la lacrimile usate. El se repezi catre ea agatandu-se de mijlocul ei si strangand-o in brate. Devon isi inconjura bratele pe spatele lui.

-Fa-le sa dispara, te rog, fa-le sa dispara.

-Ce anume?

-Cosmarurile, nu le mai suport, fa-le sa dispara, tu poti, tu sti cum, scapa-ma de ele!

Devon ofta.

-Nu ti-ai luat pastilele?

Cezar tresari.

-Am...am uitat. La dracu, de aia am avut cosmar.

Dintrodata se ridica si merse in dormitor. Pe la jumatatea drumului incepu sa se clatine si ametea. Ajunse in camera si se intinde dupa flaconul de pastile. Il deschise si lua una de acolo. Se intoarse in bucatarie abia tinandu-se pe picioare. Scoase o sticla de apa din frigider si lua pastila. Deodata mainile i se trantira pe blat. Devon il auzi si merse spre el.

-Cezar, ce ai? il intreba putin speriata.

-Cred ca, inghite in sec, cred ca o sa lesin, sopti ultima parte.