Capitolul 2- Eva

16.8K 831 36
                                    

"Deși viața are suișuri și coborâșuri, secretul succesului este să nu te dai bătut niciodată, dar poți face față lucrurilor atunci când trecutul de bântuie și prezentul nu te lasă să te bucuri de el? Răspunsul este da. Poți face față la orice după ce îl întâlnești pe acel "el" al tău."

- Autor

Cobor din taxiu' grăbită, imediat ce i-am arunat o bancnotă mare șoferului, nu știu sigur cât, nu m-a prea interesat având în vedere că eu sunt îmbracată într-un costum alb și pete negre de la noroi. Oh! Nu pot să cred că mi se întâmplă asta mie și astăzi.

Nu mă mai gândesc la nimic, doar intru în clădirea principală în speranța că o voi găsi pe Bell cât mai repede, ea știe ce să facă, mereu a știut. În holul principal nu este nimeni și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta, doar recepționera, Sandra, care vorbea la telefon. Nu vreau ca scorpia asta să mă pună într-o lumină proastă mai mult decât o face și mai mult decât o fac eu singură.

Intru rapid în camera de serviciu de la parter unde sunt toate hainele de la curățătorie. Îi dau un SMS scurt lui Bell cum că mă aflu aici, iar ea vine de îndată. Ușa încăperii minuscule se deschide, iar pe ea apare o brunetă cu un zâmbet cât casa care încet, încet piere atunci când mă vede în situația asta jenantă.

-Ce Dumnezeului ai pățit? întreabă în timp ce începe fară a-i spune eu, să caute ceva și pentru mine printre hainele alea.

-Era să fiu lovită din plin de un nebun cu o motocicletă. spun nervoasă băgându-mi mâna prin păr aranjându-l puțin.

Femeia mă privește scurt pentru un moment oprindu-se din căutat. Ochii săi îmi transmit milă și compasiune. Bell știe cam totul despre viața mea, de aceea nu o mai surprinde anumite lucruri. Ea doar oftează dând din cap dezaprobator și își continuă căutarea.

-Ești un magnet de probleme, draga mea. spune femeia de aceeași vârsta ca mine.

Oftez la ce tocmai a spus prietena mea. Nici nu are idee ea de câte probleme sunt capabilă să provoc într-o singură zi, de fapt are, doar că niciodată nu mi-am propus să arăt tot ce pot. Niciodată nu o fac cu intenție, la accidentele de acest gen mă refer. Offf..sunt praf.

-Poftim. spune bruneta înmanându-mi niște pantaloni de stofă negrii și o cămașă albă destul de decoltată pentru gustul meu.

Mă uit la haine pentru o secundă, iar apoi încep a mă dezbrăca cu rapiditate. Nu mai am mult timp până la ședința cu conducerea afacerii iar eu abea mă îmbrac.

După ce mă îmbrac, Bell mă aranjează pentru un moment apoi ieșim amândouă din cameră zbughind-o către lift. Așa cum am spus, cămașa asta este mult prea decoltată pentru mine, de ce repet asta? Toți bărbații care se aflau acum în holul principal se holbează la noi până ce reușim să intrăm în lift.

-Nu-mi place cămașa asta. mormăi eu încercând să-mi acopăr mai mult sânii.

-La ce te așteptai, e a Sandrei. spune amuzată prietena mea.

Eu doar o privesc cu ochii mari încercând să nu izbugnesc de nervi în acest moment.

-Ce? Nu mai erau cămăși de femei acolo. se scuză ea privindu-mă cu fața ei de "nu-i vina mea".

Oftez pentru a nu știu câta oară astăzi și apoi ies din lift cum de ușile se deschid. Pantofii lui Bell se aud în urma mea și cred că știu de ce vine după mine.

-Nu-ți spun nimic de motociclist până ce ies din ședință. spun mai mult oftând atunci când mă opresc din mers și mă întorc cu fața spre brunetă.

Atracție PericuloasăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum