După ce Ethan mi-a închis în nas telefonul, m-am urcat în mașină, iar acum sunt în drum spre pistă. Astăzi am ajuns din Chicago și la dracu de n-am vrut să-i trimit un mesaj Evei. Am vrut să mă duc direct la ea acasă imediat ce am coborât din avionul ăla nenorocit, dar nu am putut. Inima îmi spunea să merg la ea și să o iau în brațe și să nu-i mai dau drumul niciodată, dar mintea îmi spunea să îi dau timp. De fapt să-mi iau eu timp de gândire. După cursa cu Hades pe care am câștigat-o, șobolanul chiar s-a ținut de cuvânt și mi-a dat dublu cât suma pe care i-am cerut-o, apoi..mi-a spus o povestioare foarte interesantă din trecutul Evei pe care nici măcar ea nu o știe. Am fost șocat și să fiu sincer încă sunt, dar acum chiar am nevoie de puțină adrenalină așa că voi participa la o cursă.
Am informat de cel care organizează cursele la pistă, că în seara aceasta sun curse fără obstacole, doar de viteză, dus și întors. Exact ce-mi trebuia. Conversația cu Ethan m-a cam bulversat deoarece mi-a spus că frumoasa mea șatenă este nervoasă. Îmi și închipui. Ce fel de persoană nu îți mai vorbește după o săptămână minunată în care ați petrecut timpul împreună? Doar eu pot face astfel de prostie, dar nu am avut de ales.
Nu știu dacă mai pot da ochii cu Eva știind un astfel de secret despre ea. Încă meditez dacă să-i spun sau nu. Nu-mi pot da seama dacă va putea suporta încă o altă lovitură sub centură de la viață. Nu vreau să o văd suferind, vreau să o protejez, să o iau în brațe, să o sărut și să-i mai simt parfumul ce mă înnebunește. Oh și ochi ei! Mă îmbăt în ei doar dacă îi privesc o secundă.
Destul, amorezule! Du-te la linia de start și încearcă să nu mori cu gândul la Eva.
Gata, trebuie să mă concentrez. Deschid geamul când îl văd pe Brian aplecat în fața portierei mele.
-Nu te-am mai văzut de mult, golane. M-a surprins telefonul tău. zice el, iar eu doar zâmbesc în colțul gurii.
-Am nevoie de puțină adrenalină. spun în timp ce scot un teanc de bancnote mari dându-il lui.
-Și vei avea. Începem peste cinci minute. spune el iar în acel moment un Mustang negru strălucitor se așează în stânga mea.
Ridic o sprânceană, iar Brian rânjește îndreptându-se spre portiera celeilalte mașini. Vorbește ceva cu persoana de la volan, apoi se ridică trecând prin fața mașinii de lângă mine și a mea fluturându-mi în față încă un teanc cu bani. Îi rânjesc, apoi privesc pentru o secundă telefonul.
Nu, nu, amorezule! Nu o să o suni și nu o să-i trimiți vreun mesaj. Acum te concentrezi pe cursă. La dracu, dar tentația e prea mare. Am început să fiu dependent de Eva. Am început să simt lucruri care încă nu știu cum să le numesc. Sunt confuz și nu-mi pot da seama cum să reacționez, dar acum nu mai contează, nu trebuie să mai conteze.
După alte două minute de așteptare, apare printre cele două mașini, o roșcată pe jumătate dezbrăcată cu o eșarfă verde fosforescent în mână. Se poziționează în fața mașinilor pentru a o putea vedea mai bine, apoi când își îndreaptă degetul spre mine, ambalez motorul. Asta mă face să rânjesc ușor arogant deoarece sunetul motorului meu nu poate fi întrecut, iar fluierăturile spectatorilor sunt foarte încântate.
Roșcata își îndreaptă acum degetul spre mașina adversarului meu, iar acesta ambalează motorul care s-a auzit mult mai grav ca al meu. Asta mi-a cam tăiat aripile, dar cert este că m-a făcut să-mi preiau seriozitatea și concentrarea. Când roșcata ridică eșarfa în sus, îmi încordez mușchii piciorului drept care este în dreptul pedalei de accelerație, iar acum lasă eșarfa să cadă pe sol eu așteptând ca materialul să facă contact cu pământul.
Imediat ce materialul ajunge pe sol, apăs tare pe accelerație pornind în forță și se pare că adversarul meu face același lucru. Măresc viteza cu o mișcare din manetă privind pentru o secundă în stânga mea. Suntem bară la bară și pot spune că tipul acesta este bun. Nu cred că face parte din gașca Columbienilor, dar totuși mașina mi se pare cunoscută.
După alți câțiva metrii făcuți la egalitate, a urmat curba pe care am luat-o fără probleme putând să-mi întrec cu puțin adversarul. Am observat o mică ezitare atunci când a luat curba,iar eu tot nu am reușit să văd cine conduce mașina din cauza geamurilor fumurii. Privesc în față pe un punct fix și acela este linia de finish. Apăs ca un nebun pe de accelerație, dar nu-mi pasă, am nevoie să câștig în seara asta și nimeni nu mă va împiedica, nici măcar Mustangul ăsta care arată precum o bijuterie.
Cu toată gândirea mea aproape sunt întrecut de adversarul meu, dar nu mă las, măresc viteza și simt cum sângele mi se pompează în vene cu o viteză amețitoare. Suntem bară la bară și chiar când mai avem câțiva centimetrii până la linia de finish, timpul pare că se oprește dându-mi voie să privesc în stânga mea către adversar. Atunci șocul îmi domină corpul făcându-mă să-mi ridic puțin piciorul de pe pedala de accelerație, acel moment costându-mă o grămadă de bani și câștigarea cursei.
La doar o diferență de câțiva centimetrii am fost învins de persoana la care nu m-aș fi gândit că poate să se afle la volanul acelui bolid. Opresc rapid motorul mașinii și cobor nervos, dar nu din cauza faptului că am pierdut, ci din cauza persoanei care conducea mașina.
Lumea aclamă câștigătorul, sau mai bine zis câștigătoarea care încă nu a coborât din mașină. Mă îndrept cu o atitudine impunătoare către mașina neagră și în acel moment, Eva coboară din ea uimind pe toată lumea. Trebuie să recunosc că sunt uimit, dar și nervos din cauza faptului că se află aici fără ca eu să știu. Poate fi periculos pentru ea, mai ales acum când știu la cât pericol este expusă.
-Ce a fost în capul tău?! sunt primele cuvinte pe care le spun atunci când mă opresc în fața ei
-Ce a fost în capul meu?! întreabă ea după ce zâmbetul arogant i se șterge de pe față. Ce a fost în capul tău, mai bine spus. Tu ești cel care îl îndeamnă pe Ethan să participe la curse și mai nou la "afaceri murdare" de care apropo, eu nu știu nimic. spune nervoasă putând să citesc în ochii ei frustrarea.
-Hai să nu vorbim despre asta aici. spun acum pe un ton slab știind că o să avem o discuție foarte interesantă.
-Atunci hai să plecăm de aici, pentru că eu chiar sunt curioasă să aud varianta ta de poveste. spune cu ură în glas aruncând cheile de la mașina pe care a condus-o, unei femei brunete,
Ia banii din mâna lui Brian, apoi se îndreaptă către portiera din dreapta a mașinii mele, iar eu către cea de la volan.
Chiar vom avea o discuție pe cinste. E pusă pe ceartă, iar eu nu știu dacă o să ies viu din asta.
*****
Salut prieteni! Gata și acest capitol. Știu că o cam lungesc,dar chiar îmi place să vă țin în suspans. Voi ce credeți că a aflat Hayden despre Eva? De ce este atât de îngrijorat în privința ei? Și mai am o întrebare și mai bună: Credeți că Hayden va ieși viu din discuția ce va urma?
Aștept comentariile voastre ca întotdeauna.
Vreau să vă mai anunț că s-ar putea să mai postez abia după Paști, așa că vă urez de pe acum Paște fericit alături de cei dragi! Pup! 💋💋
Roxx☺
CITEȘTI
Atracție Periculoasă
Romance"Când doua persoane diametral opuse se întâlnesc, atunci apare scânteia" -Anonim Eva Hill este o femeie puternică, frumoasă și ambițioasă, la doar cei 24 de ani, a realizat multe cu ajutorul inteligenței sale. Viața ei pare ușoară și minuantă dacă e...
