Atracție Periculoasă

Capitolul 18- Eva

"The mood is set huh, huh
So you already know what's next uh huh huh
TV.. on blast
Turn it down,turn it down
Don't want it to clash with my body screaming out
No oh oh
I know hearing it
Oh oh
You got me moanin' now
I got secrets that I wanna show you (oh)
I gotta secrets imma drop em on the flow (oh)"

-- Rihanna- Skin

-Ascult. spun întorcându-mă cu fața spre el, lumina slabă a felinarului ajutându-mă să-l văd mai clar prin întuneric.

Sângele îmi clocotește în vene și după cursa aia nebună nu pot spune că inima mea va mai bătea la fel de încet ca înainte, bine, poate când o să fiu pe moarte, dar asta e o altă poveste. Cum a putut să facă asta? Vreau purul adevăr de la el și îl vreau mai repede, dar se pare că Hayden nu se prea grăbește.

-Eva...încearcă el să spună ceva, dar se oprește.

Ah, la dracu! Îmi vine să-l sărut până mi se termină oxigenul, dar sunt prea supărată pe el ca să fac asta. În loc să ne sufocăm unul pe altul, stăm pe marginea unui pod prost luminat, eu așteptând explicații de la el. Sunt atât de nervoasă și de frustrată în acest moment încât îmi vine să mă arunc direct în lacul ăsta.

-Îl cunosc pe Ethan din înainte să te cunosc pe tine. Am văzut că e muncitor și descurcăreț așa că l-am întrebat dacă vrea să participe la curse, iar el a acceptat. Era dornic de adrenalină. Mi-a povestit de...fosta lui prietenă și de copilul pierdut. spune Hayden ceva mai reținut, rostind ultima parte șoptit făcându-mă să mă cutremur.

Ethan a vorbit cu el despre asta, dar când vreau să vorbim despre asta ca să-l ajut, mă respinge? Chiar atât de neimportantă sunt?

- Nu îi era ușor și nici acum nu îi este.

-De aia sunt eu! spun exasperată. Ca să-l ajut să treacă peste, să uite măcar puțin.

-Nu ai cum să-l înțelegi, Eva! se răstește el la mine.

-Și tu o faci?

-Nu, dar măcar eu nu-l cicălesc cu o facultate pe care el nu și-o dorește. strigă de data aceasta făcându-mă să amuțesc.

-Încerc să-l ajut! țip revenindu-mi din șoc. Maică-sa și taică-su l-au dat afară din casă pentru că a fost iresponsabil, dar eu ăi tolerez toate rahaturile.

-Nu mai e un copil. spune de data aceasta pe un ton mai calm simțindu-se totuși acea tensiune.

-Să mi-o demonstreze! spun și apoi se lasă liniștea.

Nu sunt eu omul rău în povestea asta. Nu este ușor să ai grijă de un băiat de 19 ani care crede că poate face ce vrea. Viața e de rahat și trebuie să înțeleagă că nu poate trăi doar din curse.

-Nu are rost să ne mai certăm noi pe tema asta, Eva. Ethan este adult acum și poate să ia propriile alegeri. zice Hayden tulburând liniștea.

-Atunci să o lăsăm așa. spun privindu-l serioasă. Acum îmi poți spune de ce nu ai mai dat niciun semn de viață ultimele zile? întreb cu mâinile în sân.

La asta Hayden rămâne tăcut.

De ce mă doare tăcerea lui?

Pentru că începi să simți ceva pentru el.

Ba nu.

-Da. spun eu dând din cap obosită începând să mă deplasez.

Nu mai vreau să mai fiu în preajma lui. Măcar pentru un timp sau poate de tot. Știam că astea o să se termine prost, dar nu chiar atât de prost.

Mă îndepărtez de el și de mașină îndreptându-mă spre șoseaua principală pentru a lua un taxi, Îmi aud numele strigat de vocea grasă a lui Hayden, dar nu-l bag în seamă și-mi continui drumul.

-Eva. de data aceasta Hayden mi-a prins brațul în timp ce mi-a rostit numele.

Mă întoarce cu fața spre el, iar eu doar îl privesc obosită, parcă fără vlagă.

-Am fost doar..ocupat. spune el, iar eu pufnesc.

-Acum chiar nu mai contează, Hayden. Poți face ce vrei tu pentru că mie nu-mi pasă. spun mai mult oftând.

-Ce vrei să spui prin "nu-mi pasă"? întreabă de data aceasta încruntat pe un ton mai aprins.

-Ce înțelegi tu prin cuvintele alea, Hayden? îl întreb nervoasă.

-Înțeleg că nu-ți pasă de mine. o spune de data asta pe un ton sfărâmat.

-Poate că așa este. spun cu glas slab privindu-l direct în ochii săi albaștrii.

Așa nu o să meargă niciodată. M-a mințit în legătură cu Ethan și încă o mai face în privința unui lucru. Eu urăsc minciunile.

Dau să plec atunci când observ că nu mai vrea să zică nimic, dar iar sunt smucită de bărbat, de data aceasta băgată direct într-un sărut animalic. Toate simțurile mele se duc atunci când limba lui pătrunde în gura mea neinvitată. Îl las să mă conducă, să mă domine. Mâinile lui se poziționează pe șoldurile mele încordate, iar eu instantaneu îmi bag degetele în părul lui moale. Simt cum picioarele mai au puțin și-mi cedează, iar dacă el nu mă ținea atât de strâns de mijloc sigur până acum eram pe jos. Mirosul lui caracteristic mi-a lipsit și la dracu dacă mi-a fost ușor să recunosc asta.

De ce este atât de irezistibil? De ce doar lui nu îi pot ține piept?

Multe întrebări îmi bântuie mintea, dar chiar vreau să mă bucur de acest sărut în acest moment. Lipsa de oxigen se simte și chiar atunci când simt că nu mai am aer, eu și Hayden ne despărțim buzele rămânându-ne doar privirile conectate. Simt cum mâinile lui urcă spre fața mea. Se poziționează cu ele pe obrajii mei, iar eu fac la fel cu mâinile mele rămânând așa minute bune.

-Am lipsit pentru că am fost trimis de tipul pentru care lucrez, în Chicago. începe el cu glas slab. Nu sunt un tip bun, Eva. Am un trecut de rahat și nu mai pot ieși din el. Tot ce mă înconjoară este periculos pentru tine, vreau să știi totul despre mine, iar eu despre tine, dar întrebarea este..: Tu ești dispusă să mă accepți și după ce afli tot adevărul?

Să fiu sinceră nu știu cum să răspund la întrebarea asta. Oare sunt pregătită să aflu totul despre bărbatul care m-a făcut să simt ceva de la prima privire? Mi se pare atât de stupid faptul că nu sunt sigură pe mine. Întotdeauna am știut ce să fac în momente dificile, dar acum...cred că o să gândesc cu inima.

-Da..

********

Hristos a înviat! Ce faceți dragilor? Cum vi s-a părut capitolul? Voi credeți că Eva e pregătită să afle despre Hayden, sau chiar despre ea?

Aștept răspunsurile într-un scurt comentariu. Vă pup!

Roxx☺