Maritata cu Forța

Cap 15 Discuția

Maria statea cu spatele drept pe scaunul din bucatarie uitandu-se nervoasa la ceas. Era 2 am si el tot nu venise. De 3 zile nu mai daduse nici o o veste, parcă uitase de ea si de aceasta casa. Se uita parca hipnotizata la ceas, trebuia sa vorbeasca cu el despre prietena ei Mihaela. Ofta, se obisnuise cu sotul ei. Erau zile cand venea destul de devreme acasa, intra in bucatarie si manca ce pregatisea ea, fara sa spună nimic. Daca o vedea o saluta scurt, o întreba ce mai face...si atat. Dar erau zile cand venea tarziu..uneori chiar dimineata mirosind a alcool si a parfum ieftin de femeie. Nu era suparata pe el, nu in adevăratul sens al cuvântului, doar ca o deranjau aceste iesiri exagerate. Erau căsătoriți de 6 luni și nu conversasera niciodată dimineata la o cafea sau să mănânce împreună.
De cand murise tatal ei se simtea mai singura ca niciodată, poate ca gresise ca il alungase pe Severus. Pana la urma nu era soțul ei? Erau legati prin juraminte sfinte unul de celalat. Maria ofta si mai tare. O parte din ea il ura, alta nu il suporta, alteia ii era frica de el... dar exista ceva un firicel de lumina care ar fi dorit sa il cunoască mai bine si sa se apropie de el.
Se zbatuse cu toata puterea ca sa opreasca aceasta uniune dezastruoasă... si ce folos? Eșuase. Poate de asta tatăl ei dorise să o marite atât de repede, știa de soarta lui cruntă și ar fi vrut să plece împăcat cu gândul că ea, fiica lui, e protejată și iubită de..soțul ei. Poate tatăl ei văzuse ceva bun în Severus.
O durea siguratatea care o înconjura din toate părțile, îi intrase până și în inimă. O durea până și indiferența lui. La început fusese foarte fericită că stătea departe de ea, și încă mai era. Dar de când murise tatăl ei.. parcă orice energie umana era perfectă pentru lumea ei închisă, chiar și energia lui Black.

Acum 2 zile, toată apăsarea pe care o simțise în toate aceste luni dispăruse, deoarece primise o scrioase neașteptată de la prietena ei din copilărie Mihaela, care o ruga din inimă să o găzduiască o lună, maxim două până putea să își inchireze o garsoniera. Era sora ei de suflet, normal că nu o va refuza..dar trebuia să vorbească cu el.. el care nu venise acasă de 3 zile. El care uitase de ea, el care o ignorase încă de la începutul căsătoriei, el care o înșelase în fiecare seară cu o altă femeie... toate ziarele erau pline de aventurile lui nocturne. .el care ii era mai degrabă dușman decât soț!!

Trebaia să vorbească cu el. Dar cum? Încercase chiar și să îl sune, dar nu îi raspunsese, iar noaptea îl avea inchis. Cum să dea de el? Daca nu ii raspundea Mihaelei cât de curand, cine știe poate ar fi crezut ca nu e de acord cu rugămintea ei și numai gândul că ar fi locuit cu ea o facea să plutească de fericire. Singuratatea ei ar fi luat sfârșit, avea atâtea sa îi spună!  Ar fi putut să se mute în casa tatălui ei. Ea era moștenitoarea sau cel puțin așa credea. Tatăl ei dăduse ordin ca testamentul să fie deschis după un an. Sirius isi sunase avocații, încercase din răsputeri sa grăbească lucrurile, dar până acum toate eforturile lui nu dăduseră rezultate. Casa, ca și toate bunurile bătrânului erau de neatis până la deschiderea  testamentului.
Îi înțelegea furia lui Sirius, pentru ca ea însăși era furioasă. Să stea cu el în casă nu era ușor. Singuratatea în doi e înfiorătoare! Așa s-ar fi putut muta în vechea casă, ar fi fost scutită de prezența lui și de starea de nervositate pe care o creea de câte ori era in preajma ei. El si-ar fi continuat viata de până acum, iar ea si-ar fi găsit pacea. 6 luni.. nu mai era așa mult.
Acum trebuia să se concentreze ca să îi răspundă mai repede  Mihaelei... dar cum să dea de el? Maria se gândi, se gândi...până deodată zâmbi. Ziua era la serviciu, era la birou. Știa unde era firma Black. Fusese cu tatăl ei de câteva ori prin zona și de fiecare dată, tatal ei se încorda când o vedea. Da, mâine va vorbi cu el, cu acest gând în minte se duse la culcare.

Dimineața se trezi plină de energie, luă un taxi și acum se afla la etajul 9 în fata secretarei. Inima îi bătea mai sa îi iasă din piept. Firma era mai mare decât isi inchipuise ea vreodată. Își șterse mâinile ude de rochia neagră.  Purta încă doliu. Se uită la tânăra din fața ei, pe ecuson scria Antonia.
Ciudat e că toata lumea era ocupata și grăbită, iar nimeni nu o baga în seamă. Oricum întrebase jos la recepție și i se spusese cu un zâmbet superficial pe buze ca domnul Severus Sirius Black are biroul la etajul nr. 9 în partea dreaptă, dar nu va putea intra dacă nu are programare.  Cu un nod în gât, dădu din cap și înainta spre lift, iar acum era aici.
Da!
- Buna ziua.
Nu primise nici un raspuns.
- Buna ziua, as... aș dori... să... Antonia se uita la ea uimita... să vorbesc cu Severus, aa cu Severus Black.
Antonia se uita mirată la ea. Domnul Black era căutat de foarte multe femei, dar erau femei mondene,  frumoase, parcă scoase din cutie, erau sexi.. erau.. tot ce nu era fata din fața ei. Nu era o fata urata, dar nu era genul angajatorul ei. Era.. prea naiva si cuminte. Da, prea naiva și cuminte.. pentru el. Își așternu un zâmbet profesional pe față și spuse.
- Buna ziua, îmi pare foarte rau, dar domnul Black nu e disponibil. E într-o ședință. Dacă îmi spuneți numele dumneavoastră am sa îl anunț ca ati fost pe aici și vă va contacta el.
Maria se uita la ceas, era 10 am. Poate venise prea devreme.
- Nu, am.. am să aștept.
- Cum doriți.
Se așeză pe canapea, se juca pierdută cu degetele. Antonia, după părerea ei, era o femeie frumoasă, pendanta și care știa ce vrea. Avea un costum business impecabil. Se uita fara sa vrea la rochia ei... ofta, locul ei nu era aici. Poate ar trebui să îl aștepte acasă, până la urmă trebuia să... Scutură hotarat din cap. NU! Dacă nu îi răspundea Mihaelei, ea va crede că răspunsul e negativ. Avea nevoie de ea, ea ar fi inteles-o. Trebuia sa vorbeasca cu el. Ridică ochii și constată uimită că timpul zburase pe langa ea...era 11.30am.
Da, trebuia sa vorbească cu el.
- Ma scuzați... Îmi puteți. ..
- Îmi pare rau dar ședința nu s-a terminat.
Maria constata ca ii raspunsese din reflex, nici nu ridicase capul din calculator. Si știu ca o minte. Sângele i se revarsă în obraji. Asteptase degeaba pentru ca nu avea sa fie primită niciodată. 
- Trebuie să vorbesc cu el! E ceva urgent!
Antonia se uita la ea. De unde putea sa il cunoasca fetița asta pe Black? Oare isi batuse joc și de ea.  Ofta, il credea in stare. Era angajatorul ei, dar era un mare ticalos. Daca facuse asa ceva, era o fata de neiertat pentru ca tânăra din fata ei, era foarte diferite de tarfele lui. Era o copila.
-Daca imi puteți spune numele dumneavoastră poate vă pot ajuta.
-Sunt Maria ... Black, soția lui.
Antonia fără sa vrea se îneca. Tuși, dar își reveni repede.
- Iar eu sunt secretara lui si stiu sigur ca nu e căsătorit. -poate fata asta nu era atât de inocentă dacă putea să mintă cu atâta nerușinare.
Uitandu-se la secretara cât de șocată se uita la ea, înțelesese că el.. ascunsese lumii intregi că e însurat cu ea. Sangele ii clocotea in vene. Obrajii îi ardeau, Dumnezeule se facuse de ras. Fara sa se gândească porni spre birou, dupa ea venind Antonia. Apasă pe clanța și intră.
-Imi pare rău domnule, nu am putut să o opresc. Spune că e soția dumneavoastră.
Sirius citea concentrat  un dosar.  La auzul cuvintelor Antoniei ridica ochii. Maria stătea drepta cu pumnii strânși lângă corp. Era foarte încordata, iar Antonia era șocată și roșie în obraji, probabil alergase puțin... sau... oricum ar fi arăta bine. Se uita din nou la soția lui: era îmbrăcată in aceasi rochie... probail nu o parasea nici in somn. Ciudat, și ea era roșie în obraji..dar credea ca e din cauza furiei. Nu mai văzuse niciodată așa, de obicei juca rolul reginei cu inima înghețată. Acum parcă ardea.
Făcu semn Antoniei ca e ok și că dorește să se retragă.

- Te rog fa-mi plăcerea și spune-mi ce te aduce în birou la mine.
- Îți place să mă umilești nu e așa? M-am săturat de toată această farsă, doresc divorțul!
Severus casca plictisit si isi puse picioarele pe birou.
- Pentru asta ai venit aici, sa ma plictisești cu cererile tale absurde?
-Absurde? -Era atat de nervoasa incat ar fi urlat. Ținuse prea mult in interiorul ei. - Tata a murit, Compania e a ta. De ce sa mai vrei sa fii însurat cu mine?  Dupa câte văd, nimeni nu știe de existența mea... ma umilești cu fiecare aparitie scandaloasa din ziar, cu fiecare ieșire într-un club. In fiecare ziar de scandal apari cu cate o blondă, brunetă sau roșcată la braț si in niciun articol nu scrie ca ești însurat. Toate spun că ești burlac.. Sirius Severus Black mult râvnitul burlac.
Severus se uita la ea înmărmurit. Ochii in srraluceau, devenisera parca de un verde strălucitor. Se simțea zguduit, il luase prin surprindere. Dorea divorțul, acum el se enerva. După tot ce făcuse: nu o deranjase, nu îi ceruse nimic, nu îi reprosase nimic, nu se certasera, avea liber să cumpere orice își dorește. Nu era vina lui ca ea nu era ca alte tinere de vârsta ei și ca nu profita de generozitatea lui. Și ea, nemernica, îi cerea divorțul... pentru ce? Ca nu spusese lumii intregi că se însurase cu ea. Încercă să își ascundă starea de nervozitate.
Zâmbi leneș.
- De ce te deranjează?  Ai fi preferat să fii tu în locul lor?
Numai gândul mâinilor lui pe ea o putea face să leșine.
-Nu, dar dacă am sa ma îndrăgostesc ce am sa îi spun inimii mele si bărbatului de lângă mine? Dacă am sa întâlnesc un bărbat care... ce am să fac?
Sirius se uita mai bine la ea. Întâlnise pe cineva? Dar cum era posibil, era sigur ca ea din casă nu ieșea niciodată. Pe net. Aveau calculator în sufragerie și o surprisese de câteva ori vorbind pe messenger. Ea îi spusese ... timidă, că e o amica din Franța, iar el ca prostul o crezuse. Îl mințise, vorbise cu un barbat. Nici nu realiză când se ridicase de pe scaun și o apucă de braț.
- Cine e?
- Cine e cine?
Simțea respirațiea lui accelerata pe pielea ei. Stomacul i se stransese. "Va da în mine."
- Bărbatul care vorbeai pe net!
Se uita in ochii lui, pupilele parca se dilatasera puțin. De ce il suparase, venise aici cu un alt scop.
- Care bărbat, despre ce vorbești?
Simți cum îi strânge și mai tare încheietura. Sigur maine va avea o vanataie. Brațul drept  o durea,  o strangea atat de tare incat câteva lacrimi i se ivisera la colțul ochilor.
-Mă doare, te rog lasa-ma.
Severus o strânse mai tare, nu o va lasa sa il joace pe degete. In timp ce el facea atâtea pentru căsătoria aceasta de doi lei, ea..se distra pe net și avea îndrăzneală nerusinata sa ii si ceara divorțul.
-Dacă nu îmi spui cine e, am sa te pun pe genunchi și am să te bat la fund până îl fac roșu.
Inima i se strânse, îl credea în stare!
Se uită in ochii lui, devenisera și mai negri... daca acest lucru era posibil. Ceva sclipea totusi in ei... nu înțelesese ce e acea luminița ciudată. ..până nu simțise buzele lui pe buzele ei. O săruta! Se simțea ca o pasăre prinsă într-o colivie. Mana lui ii elibera încheietura ca sa ii prinda talia si sa o aduca mai aproape de el. Se zbatea ca o pasare prinsa in capcană, buzele si obrazul lui aspru o raneau. Dar lui nu ii pasa, era imbatat de dulceata gurii ei. Era atat de proaspătă și de dulce, parcă gusta o căpșuna. Nu realiza ca ea se zbătea când ii supse buza de jos, sau cand încerca sa o invadeze cu limba. Tot ce știa e ca ar fi sărutat-o la nesfârșit daca ea nu s-ar fi smuls din bratele lui si nu l-ar fi pălmuit! Clipi de câteva ori. Îl palmuise! Ea îl palmuise pe el! Se uita la ea, la buzele roșii... Strânse pumnii ca se se calmeze și debia se abținu sa nu dea în ea. 
Numără până la 10. Maria tăcea cu mâna la gură, îi era frica de el. O lipi de dulapul din spate.
- Îți este frica de mine, foarte bine faci. Pentru că dacă mă mai lovești o singură dată, nu voi răspunde de faptele mele. Și e dreptul meu să te sarut! Dacă ai uitat... îti readuc aminte: ești soția mea, iar divorțul este exclus! 
- Chiar dacă atingerea ta imi provoacă scârbă?
El tacu.
- Chiar și atunci. - Ochii ii cazu pe rochie. Doamne daca o mai vedea in negru.. - Gata, doliul s-a terminat!
- Nu..nu.. nu înțeleg.
- Nu ma face sa repet! Doliul s-a terminat, am fost foarte îngăduitor cu tine. -o prinse de mână -Acum ca... multumita ție. Toată lumea va ști ca ești sotia mea, nu pot sa te las sa ma faci de ras. Asa ca zâmbește, tii minte ce ti-am zis in ziua nunții noastre? E valabil și acum!
-Stai, unde ma duci?
Ii simtea degetele in mana lui, era atat de mica in comparatie cu el. Dar aceasta creatura mica il mințise, il lovise, si.. il înșelase.. Era atat de nervos...
-Ai sa vezi!!!