Cap 25 Amintirile

3.5K 171 43
                                    

Cineva a spus că amintirile sunt dușmanii noștri deghizați în prieteni. Cum ar fi să nu avem amintiri? Am fi mai buni sau ar trebui să învățăm mereu aceleași și aceleași lucruri pentru că experienta ar fi mereu la zero, ca și cum am fi prinși într-un ciclu fără sens? Cine trebuie sa stăpânească pe cine: amintirile să îți comande viitorul sau tu să fii stăpânul lor?

Black stătea tolănit picior peste picior într-unul din saloanele private ale Clubului Secret. Ținea un pahar de cristal plin cu whisky în mâna dreaptă și zâmbea mulțumit. Astăzi dădu-se șah trecutului. Lupta nu se sfarsise, dar norocul îi surâdea, îi făcea timid cu ochiul dându-i de înțeles că surprizele nu se terminaseră și că în curând va ieși învingător. Viața cu Maria se îmbunătățise radical, făcuse mari progrese în căsnicia lui mucegăita. Observase cu surprindere că avea un pic mai multă încredere în el și că își dădea tot interesul ca să-l accepte. Tot se bâlbâia, se fastacea în prezența lui și încă nu renunțase la rochiile acelea dezgustătoare, dar măcar nu se mai închidea în cameră ori de câte ori îl simțea prin casă. Își permisese să îi cumpere câteva rochii de seară, iar Antonia făcuse o treabă excelentă. O mică parte din zidul pe care o înconjura pe Maria se dărâmase, iar acest lucru i se datora Antoniei. Era mândru de el că avusese acea idee strălucită să își împrietenească soția mărunțica cu secretara lui perfectă. Dar tot se simțea că fierbe de nervi când o avea prin preajmă. Nu înțelegea de ce avea aceste sentimente contradictorii față de copila aceasta cenușie. Până la urmă nu îi făcuse nimic. Răbdare, cheia succesului e răbdarea își spuse în gând în timp ce savura băutură lui preferată.

Cu zâmbetul satisfăcut pe buze privi ușa căptușita din piele verde cum se deschise brusc. John Red intră mulțumit, dând din cap surprins când îl văzu pe Black stând atât de relaxat pe canapea ca și cum toată lumea ar fi fost la picioarele lui. Era îmbrăcat într-un costum Armani impecabil, iar ceasul Rolex îl făcea și mai impunător decât era. Își turnă și el puțin whisky. Simți lichidul de chihlimbar cum îi arde gâtul. Nu fusese de acord cu această uniune absurdă între individul plin de el din spatele lui și îngerașul acela sensibil. Dar White nici nu dorise să audă, spunea că e o datorie de onoare. Îi înșirase avantajele.. toate financiare. Era adevărat faptul ca Black era un bun afacerist, azi preluase firma Power... fusese un şoc pentru mulți, chiar și pentru el. Acest lucru făcându-l să îl studieze mai atent. Când toată lumea se aștepta mai puțin, Sirius înjunghiase firma și tot el venise cu trusa de salvare. Periculos ca un șarpe veninos! Dădu din umeri, ce putea sa facă decât sa aștepte să vadă cum vor decurge lucrurile. Până la urmă Maria nu era fiica lui...

- Ce bucurie să te văd Black, chiar mă întrebam când ai să treci pe aici.
- Plăcerea e de partea mea Red. - Îi strânse hotărât mâna-
- Felicitări pentru ce ai realizat astăzi. A fost o lovitură de maestru. Să îngenunchezi marea firmă Power. Cred că a fost un plan foarte bine pus la punct.
Da, așa fusese. O cursă dea șoarecele și pisica timp de 3 ani. Iar la sfârșit să devină o cursă contra cronometru. Învingătorul.... trase aer în piept... Sirius Severus Black.
- Mulțumesc, - îl bătu pe umăr în drum spre bar- Mă faci să roșesc în fața atâtor complimente.
Red râse forțat.
- Ce mai face Maria? Nu am mai văzut-o de la înmormântare. De abia aștept să o revăd la petrecere.
Severus se încruntă pentru o clipă. Da, uitase de petrecere. Trebuia să apară cu ea pentru prima dată în public. Scrâșni din dinți, dar când se întoarse nu i se citi nimic pe chip.
- E bucuroasa pentru mine (minciuni, numai minciuni spunea în legătură cu minunata lui soție) Chiar înainte să vii, am vorbit cu ea la telefon (minciuni alte minciuni. Când va trece pe lumea cealaltă va fi trimis direct în iad, era sigur. Dar dacă raiul era plin de virgine, iadul trebuia sa fie plin de... tarfe, pe care le iubea.) Se simte mai bine, e adevărat că își revine greu după pierderea tatălui...Dar important e ca se simte mai bine...până la urmă mă are pe mine. (din când în când mai zicea și adevărul.)
- Așa este. ( Red oftă) Maria e o tânăra atât de firavă, cuminte și ascultătoare. A încercat mereu să nu îl deranjeze pe White, dar el de la moartea soției s-a schimbat enorm. S-a închis în el, căsătorindu-se apoi cu firma. E o fată minunată să știi care are nevoie de afecțiune. Ma bucur ca se simte mai bine. Țin foarte mult la ea, pentru că seamănă bine cu mama ei care mi-a fost o foarte buna prietena. ( Sirius ridică mirat o sprânceană. Ce zisese? Ca fusese prieten cu mama ei? Dar nu murise când ea era mică, când firma White and Black exista și părinții lor încă nu se certaseră? Ciudat, foarte ciudat. Iar după ce pronunță ultimul cuvânt, John pali, dar se adună repede și spuse.) Președintele celei de a treia scări m-a rugat sa îți înmânez acest plic. E o invitație la o reuniune care va avea loc luna viitoare. În plic ți se explică tot. ( Îi strânse din nou mâna) Felicitări Black, cei din consiliu au rămas impresionați de rezultatele obținute. Felicitări băiete! Te las, mă duc să îmi iau fata de la universitate. Salut-o pe Maria din partea mea.
Își mai stransera o dată mâinile, iar Severus ramase singur cu propriile gânduri.

Maritata cu Forța Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum