Maritata cu Forța

Cap 16 Întâlnirea

Suntem vinovați de consecințele alegerilor pe care le facem. Trebuie sa fim puternici și să recunoșteam că acel lucru hidos din fața noastră, a aparut acolo datorită unui "da" spus de noi la un moment dat. Acesta ar fi idealul, să înfruntam furtunile create de sufletul și mintea noastră, care de cele mai multe ori ne înșeală și ne șoptește seducator la ureche ca un amant, că acela e drumul pavat cu aur. Închidem ochii și îi ascultam divina voce. Cu mâinile lui traslucide ne conduce spre calea perfectă, doar că în momentul când deschidem ochii rămânem șocați în fața atâtor șerpi veninoși. Din pacate drumul nu e pavat cu aur ci de vipere!

Era o zi atat de înăbușitoare încat nici păsările nu doreau să zboare, stăteau transpirate pe diferite ramuri ale copacilor împovărați de atâtea creaturi, care își cautau adapost de soarele ucigător la umbrele lor.
Așa stătea și Victoria pe bancă, la umbra unui stejar maiestos din grădina casei de vară. Părul blond, lăsat liber, îi mangaia umerii. Purta o bluză din mătase mov, cu umerii goi. Stătea picior peste picior uitându-se nici ea nu știa unde. Era cu gândul departe, pierdută în amintiri demult apuse. Sufletul ei parcă se îmbolnăvise subit de o boala fatală și nu dorea să se însănătoșească. Simțea ca se află într-un deșert, iar sticla de apa atât de necesară... lipsea. Era ca un puzzle fărâmițat. Avea tot ce își dorea din punct de vedere material, crezuse că dacă va deveni ducesa toată lumea va fi la picioarele ei. Se căsătorise cu cel mai ravnit burlac. Ziarele scriau de perfecta pereche, de familia ideală: familia Blackthorne.
Când apăreau în public străluceau, reflectoarele făceau ca ochii lui se strălucească când se uita la ea, dar ea știa ca realitatea e alta. Ochii lui Eduard erau reci și goi, erau oglida sufletului lui. Toată lumea îi invidia, nici o știre răutăcioasă nu îi atingea, excepție făcând acel sarut scandalos de plăcut și de distrugător. Închise ochii, lacrimile îi patau necruțător obrajii, acel sărut care îi distrusese viața...il alungase pe.. oftă  ... pe iubitul ei. Îl sărutase pe acea alee întunecată ca sa nu îl piardă, uitase cine era, uitase că jurnalistii din asta trăiau... din scandal. Nu gândise și alesese greșit, iar rezultatul fusese devastator: Îl pierduse! Se umilise în fața lui, îngenunchiase în fața lui, dar hotărârea lui rămase neschimbată: O Părăsise, nu o iertase! Cerea prea mult, ce dorea el nu putea sa îi dea. Îi cerea libertatea, ea avea tot, dar numai libertate nu. Vroia ca ea, ducesa de Blackthorne să își părăsească soțul, pe Eduard. Da, l-ar fi părăsit într-o clipită dacă în viața ei nu ar fi existat Izabela, fetița ei și în plus nimeni nu îl cunoștea pe Eduard cum îl știa ea. Îi era frică de el. Viața ei era descrisă de jurnaliști ca un rai, dar dacă întorceai pagina și cititeai pe dos..ai fi descoperit iadul. În lumea ei regulile și eticheta domneau. Orice mișcare greșită îi era criticată, era urmărită de milioane de ochi oriunde apărea. Bodiguarzii erau mai mereu prin preajma ei. Și în plus totul se învârtea in jurul numelui de Blackthorne. Ea nu conta, doar imaginea era importantă.

Dar toate acestea ar fi putut fi suportate, chiar și nopțile cu Eduard, daca nu ar fi citit anunțul înfiorător. Azi dimineață când servitoarea îi adusese ziarul în timpul micului dejun, văzuse pe prima pagina imaginea lui Ralph. Iubitul ei era mai frumos ca oricând. Era îmbrăcat impecabil, radia și nu era singur: mâna lui era pe talia unei femei, articolul era anunțarea logodnei dintre Ralph Somerset cu  baronesa Abigail Austen. Când și cum se întâmplase totul? Deci în timp ce se întâlnea cu ea, în timp ce facea dragoste pasional cu ea... el facea curte unei alte femei. Și nu oricărei femei, ci prietenei ei. Abigail era sora ei de suflet! Nu putea să o acuze pentru că ea nu știa de legătura ei interzisă, dar ce nu putea să înțeleagă era cum de nu i-a spus că se întâlnește cu Somerset. Iar el, ticălosul, cum putea să o sărute cu atâta pasiune, dorința, iubire... in timp ce o săruta pe Abi? De asta scăpase atât de ușor de ea, începea să îl încurce. Acum înțelegea de ce devise rece, de ce se certau și dădea mereu vina pe ea, pusese presiune pe ea .. ca să rupă relația și să iasă nesifonat. Lașul!