Maritata cu Forța

Petrecerea

Luna mângâia cu dragoste norii prăfuiti. În curând se va odihni, azi nu prea era în apele ei. Nu dorea să fie în centrul atenției pe cerul înstelat. Așa că, le mulțumea norilor că dorisera să îi vina în ajutor: în mai puțin de zece minute se vor transforma în cortine gri , dandu-i posibilitatea să se ascundă în spatele lor. Se va odihni și va putea medita. Gandurile îi erau cenușii așa cum era și sufletul Victoriei, care se afla în grădina lui Somerset. Aici se indragostise și tot aici îi remarcase zambetul cald, într-o seara încărcată de mai. Era îmbrăcată într-o rochie argintie, purtând la gât smaraldele familiei Blackthorne. Ținuta de mătase îi scotea în evidență spatele și talia goală. Iar bijuteriile vechi de 400 de ani îi redau strălucirea care palise. Fusese odată când inima luminase ca un felinar strada întunecată și întortocheata, dar acum...candela era stinsă. Așa că, avea nevoie de trucuri ca să îi eclipseze tristețea.
Nu intrase pe intrarea principală, deoarece încă se simtea îngenuncheată de propriile sentimente. Gândul de a îl vedea cu ea, cu prietena ei, o facea să înnebunească. Inima îi era sfâșiată în fâșii subtiri, frânte și ele.
Avea părul lăsat liber pe spate, ca atunci cand îl întâlnise, doar că funda mare albastră care îi îmbrățișase cu atâta căldură buclele aurii...lipsea. Se destramase cu timpul, precum sentimentele ei pentru Eduard. Probabil că ținuse la el, dar acum tot ce știa e că ura i se strecurase ca un cancer în suflet, transformandu-l încetul cu încetul în cărbune.

Lacul din fața ei, nu îi mai surâdea. Avea ciudata impresie că totul din jur rezona cu starea ei interioară, că natura își strânsese ghem culorile și le ascunsese în cutii de santal sculptate, pentru a le vindeca cu ajutorul uleiul magic.
Magia, zâmbi slab, asta lipsea din viața ei! Duse mâna la gât, bijuteriile o strângeau...sufocand-o! Le visase când era copilă, montura era din aur prelucrat manual de un mare maestru al secolului al XVII-lea. Două vipere încolăcite în jurul superbelor smaralde, terminandu-se cu cei 4 colți care susțineau piatra cea mai maiestoasa: înaltă de 2 cm și groasă de 5 mm, de un verde aprins care ar fi făcut geloasă orice nestemata. Și acum își aducea aminte cum mâinile tremurânde îi tradasera emoția când le atinsese prima dată. Renunțase la dragoste pentru titlu și imagine. Dar de ce? Strânse cu putere ramura capacului care îi oferea sprijin. "E mai mult decat un titlu, nu? Căsătoria cu Eduard a fost esența vieții mele!" gândi mahnita ducesa. Încă își mai simțea palmele arzând datorită riglei nemiloase a guvernantei sau spatele prea drept și greutatea excesivă a cărților deasupra capului. Dar ce o mai bântuia încă era intrebarea pusa mereu de unchiul ei: " Cine esti?" Cuvintele și tonul dur de atunci o făcuseră ce e astazi: Ducesa de Blackthorne! Scutură hotărâtă din cap. " Copilaria mea s-a sfârșit, trecutul e trecut! Privi cu nostalgie banca de piatră de lângă salcie. Acolo..

- Acolo...te-am întâlnit în seara aceea sufocanta de mai.
Șocată, pentru că se crezuse singură, întoarse capul. Nu își dăduse seama că vorbise cu voce tare. În fața ei stătea Ralph, îmbrăcat formal într-un smoking bleumarin, guler spitz. Continuă:

- Îmi aduc aminte de parcă a fost ieri. Plangeai pentru ca...
- Mi se rupsese tocul. Eram așa de îngrozita ca mi se ruinase ținuta încât îmi era frica să mă întorc i6n sala de bal. La vârsta de șaisprezece ani încă nu reușisem să stăpânesc arta disimularii, iar privirile invitaților ma sufocau. Neștiind ce sa fac, am evadat în această superbă grădină pe atunci...
- Fără flori, continuă Somerset. Am dat ordin să fie plantați trandafirii după ce te-ai măritat, pentru că doream să te am în preajma mea mereu, iar ei imi aduceau aminte de tine.
- Ești un romantic incurabil...

Ralph nu raspunse. Și acum la varsta de 32 de ani era superbă, inima îi bătea puternic în piept. Combinația dintre rochia prea moderna cu bijuteriile antice era explozivă. Va produce furori în sală. Și cu toate că atât spatele cât și talia îi erau goale, ținuta era la limita decentei impuse. Cum de se putese îndrăgosti de o femeie atât de egoista și de prefăcuta? De ce nu o iubea pe Abigail care era gingășia perfectă? Pentru că inimii nu îi poți impune. Își alese in seara aceea blestemată stăpâna și încă nu își schimbase preferita.
-Ralph, Victoria intinse mana sa il prindă de mână, dar el se feri și zise:
- Stateai pe banca din piatra gândindu-te ca seara ta era distrusa. Te simteai pierduta si..
- Rușinata. Ma simteam sufocată de atenția tuturor, ieșisem să iau o gură de aer, să mă liniștesc. Dar din neatenție m-am impiedicat și tocul s-a rupt. Așa e, ai dreptate, ma simțisem pierdută, aveam impresia ca o dată intrata în sală vor rade de mine, iar parintii ma vor pedepsi. În special unchiul meu, care a avut un mare rol în educatia mea.
- Ducele de Sussex.
- Da, actualul duce de Sussex.
- Vărul al doilea al prințului Charles și cea mai influenta persoana din Anglia, bineînțeles...după regina. El ti-a aranjat căsătoria cu Blackthorne când aveai doar 3 ani, iar el 5.
- Da Ralph, el! Care după moartea tatălui meu i-a preluat responsabilitățile și m-a susținut, m-a indrumat.. într-un cuvant mi-a devenit mentor. (Se uită în ochii lui). Îmi aduc aminte perfect cum tremuram iar tu..
- M-am apropiat de tine, își baga mainile în buzunare sprijinindu-se de salcie, nelasand-o sa îl atinga, în mână cu o pereche de sandale argintii ale surorii mele, care se balansau pe degetele mele emoționante. Ma tulbura într-atat prezenta ta, încât m-am lăsat păcălit de duiosenia falsă pe care o emanai cu atâta dărnicie. Oare de ce nu m-ai intrebat niciodată de unde le am sau cum mi-am dat seama că patisesi așa o...nenorocire? Trebuia să îmi dau seama de atunci cât ești de meschina și de oportunista!
- Ralph!
- Dar eu nu vedeam decât ochii tăi înlăcrimați și buzele tale rozalii pe care doream să le sarut cu atâta ardoare! Mă întreb dacă știi când ne-am întâlnit prima dată. Sunt sigur că ai sa răspunzi că aici, în grădină!Dar ar fi o minciună...
Victoria se ridică de pe bancă.
- E adevărat că nu îmi amintesc când m-ai văzut Tu pentru prima dată, dar îmi amintesc cand te-am zărit Eu... prima dată. Și am fost în aceast colț de rai, cand mi-ai pus în picioare sandalele potrivite. Datorită ție am ramas cu onoarea și reputația intactă. Ai ingenunchiat langa mine neadresandu-mi nici un cuvant pentru ca privirea ta spunea totul. Venise-și să mă salvezi și asta ai și făcut! Sora ta nu le-a recunoscut, pentru ca erau noi și uitate. Și acum are același obicei, din cauza aceasta are o colectie impresionanta de încălțări prăfuite și date uitării. Nu te-am intrebat pentru ca am bănuit imediat ai cui sunt. Suntem de statura apropiata și purtăm același număr la picior. Și da, ai dreptate, sunt o femeie înfumurata și egoistă. Mi s-a parut normal să îmi fie simțită lipsa în camera arhiplina și să îmi fi venit cineva în ajutor. Pentru mine atunci nu erai decât un alt admirator visător. ( Victoria mari ochii de groază, dandu-si seama de gafa! Duse mâna la gură.) Iartă-mă, nu.. nu am vrut să spun asta!
Contele o privi cu răceală.
- Nu trebuie să îți faci probleme, alteta, pentru ca deja stiam acest lucru. Dar tu stii ce ai devenit pentru mine? Ciudat sa avem acest schimb de replici în locul unde a început idila noastră. Dar tot ce are și un început trebuie să aibă și un sfârșit. (Ducesa îngheță) Îți mulțumesc că datorită ție am cunoscut-o pe Abi. Nu te încrunta și nu fii amărâtă, lasă egoismul să alunece la picioarele tale și fii bucuroasă că mi-am găsit în sfârșit pacea alături soția mea. Tu mi-ai adus iarna în viață, vijeliile si furtunile de zăpadă au fost prezente mai mereu, dar o dată cu Abi a venit si primăvară. Am renăscut, simt cum drumul îmi e luminat de raze, iar gheața s-a topit.
- Dar... ma iubesti..spuse slab Victoria
- Te-am iubit, poate nu o iubesc cu atâta pasiune cum am simțit pentru tine. Dar intre noi energia a fost distructiva si a fost in final ( cauta in minte un cuvant ca sa o zdrobească. Observa îndurerat cum palea. Pielea ii devenise cadaverica, dar spre binele ei trebuia sa continue) doar... sex!
Victoria tresări.
- Da, continuă Ralph, de ce esti așa mirată? Îmi aduc aminte cum ne întâlneam și tăcuți făceam dragoste toată noaptea, ca apoi să ne îndepărtăm în liniste fiecare spre ...lumea lui. Dacă nu este sex, oare ce e? Poate ca nu o doresc cum te-am dorit pe tine, dar o iubesc ( apasă pe cuvantul iubesc) și mă bucur că Blackthorne mi-a venit în întâmpinare și a vorbit cu primarul la rugamintea mea.
Cu inima fărâmițata se aseza pe banca rece de marmură alba. Nu se mai putea uita la el. Toata lumea ei se sparsese în mii de bucățele, tot ce crezuse și sperase se dovediseră iluzii. Își îndreptă privirea spre lac. Tăcea, toată natura amorțise, parcă așteptând continuarea lui Somerset.

- Iartă-mă Victoria, dacă te-am făcut să suferi, dar nu cred că vrei sa te mint. Ca sa te ranesc am început a îi face curte, în nebunia mea doream să te umilesc, provocandu-ti durere..dar am ajuns să o iubesc și sa îmi dau seama ca ce simțeam pentru tine era patimă și frustrare, nici de cum iubire!
Soțul tau ( făcu o pauză) te așteaptă. Lumea muvur cum de a venit singur. E timpul sa intorci spatele relatiei noastre si sa îți întorci atenția spre.. Eduard. Cine stie dacă nu ai să descoperi sub cenușa un mugur de floare?
Contele se opri, o privi. Era întoarsă cu spatele. Ca si ea, sufletul îi era îndoliat. Zisese cuvintele cu atâta greutate, încât se mirase cum ea nu își dăduse seama de neautenticitatea lor. Parea o statuie frumoasa, asa cum statea drepata pe banca. Spatele ii era țeapăn, iar buclele nici nu se clinteau. Își musca buzele pana la sange, nu putea să se trădeze. Închise ochii. Blackthorne venise la el fumegand de furie. Îi spusese " Mmm ce articole interesante. Tu și cu soția mea în prim-plan. Ma gândesc ce articole le vor putea lua locul. Poate despre un copil orfan și un duce văduv, casă Blackthorne îndoliat. Sau poate o nuntă victorioasă despre un conte tânăr si o frumoasă fată. I-a spune-mi despre ce ai dori sa se scrie: despre o inmormantare sau o nuntă?" Alesese..nunta, se căsătorise cu Abigail în graba. Il credea in stare pe duce. Mai bine sa fie prins intr-o casnicie fortata decat sa o vada pe Victoria moarta. Ea nu stia si spera sa nu afle despre târgul monstruos făcut între el și Eduard.

Era clar că ea îl credea.
- Am pierdut prea mult timp cu aceasta întâlnire întâmplătoare. Îți recomand să te aranjezi și să strălucești alături de soțul tău cum am sa fac eu alaturi de soția mea.
Se intoarse și urca scările. Cu fiecare treapta ducea mai multe pietre invizibile în spate. Conștient fiind ca se indrepta spre o femeie pe care nu o dorea si nici nu o iubea. Inima îi împietrise, nerealizand că Abigail îi văzuse de la fereastră si lacrimile ei îi patasera rochia de mireasă...