College's Secrets

9

Drumul pana in Canada a fost plin de zambete. Am vorbit tot felul de tampenii cu Lucas, astfel incat am ras mai tot drumul. Ma bucur ca am uitat si ca m-am simtit bine cu Lucas.
Cand in sfarsit am aterizat si am intrat in masina, atmosfera a devenit una linistita. Priveam pe geam si imi aminteam de excursiile pe care le faceam cu ai mei si cu frate-miu, apoi mi-am amintit de Iris cum venea cu noi peste tot, apoi mi-am amintit de perioada in care era cu Leo, apoi...
Insa capul meu s-a golit in momentul in care i-am simtit mana lui Lucas pe piciorul meu. M-au luat toti fiorii caci in mintea mea s-au derulat niste imagini perverse cu mine si Lucas.
Mi-am intors privirea spre el si il vedeam cum zambeste. Gropitele, zambetul, frumusetea...ah!
Mi-am lasat privirea in jos spre mana lui si am luat-o intr-a mea. Ma jucam cu degetele lui si, atunci cand a oprit la un semafor, m-a pupat pe obraz. I-am zambit si, atunci cand am dat sa il pup pe obraz, el si-a intirs fata si am ajuns sa il pup pe gura. Am chicotit si am continuat sa ma uit pe geam. La un moment dat, am intrat intr-o padure. Am mers ceva timp, apoi am ajuns la o cabana cu un etaj din fata unui lac. Imediat ce a parcat, m-am dat jos din masina ca vantul si m-am dus spre lac pentru a ma uita la peisaj. Era asa frumos! Se vedeau munti si apa era asa albastra si...Doamne ce frumos era locul. Deodata l-am simtit pe Lucas luandu-ma in brate de la spate.
- Iti place? spune sarutandu-mi gatul.
- Da! E minunat! spun zambind.
- Stai sa vezi interiorul, spune chicotind.
Atunci cand m-am intors, Lucas plecat spre usa cu bagajele, asa ca am fugit dupa el si i-am sarit in spate.
- Vrei sa imi ingreunezi viata cat mai mult, ha? spune el.
- Cam asa ceva, spun zambind.
Lucas lasat bagajele jos langa usa si a scos cheile, deschizand usa. Imediat ce am intrat, m-am uitat in jur si, desigur, am fost uimita. Normal ca avea o casa minunata! E Lucas!
- Wow! Chiar trebuie de acum sa ma invat cu ideea ca orice iti apartine, arata bine, spun admirand frumoasa sufragerie.
Lucas a chicotit, iar eu m-am dat jos din spatele lui.
- Eu merg sa bag masina in parcare. Tu poti sa urci sus sa vezi camera.
- Camera?
- Da. Aici veneau numai ai mei. E o casa pentru 2, spune zambind si iese pe usa.
Am zambit si am urcat pe scari pentru a vedea camera. Atunci cand am ajuns, am ramas cu gura cascata.
"Asta e Raiul?"
Era o camera uriasa vopsita in negru. O camera all black! Exceptand decoratiunile care erau argintii.
"Oare se supara daca iau casa asta dupa mine? Sai daca ma mut eu aici?"
Am coborat sa imi mi-am luat bagajul, urcand inapoi in camera. L-am aruncat langa dulap si am sarit in pat.
"Uuuu! Pat cu apa...mrr!"
M-am rostogolit in el ca o pisicuta si era asa confortabil si negru si...si perfect! M-am uitat la tavan, insa in fata ochilor mei au aparut aceleasi imagini indecente cu mine si Lucas, lucri ce m-a facut sa ma inrosesc toata si sa ma ridic ca arsa din pat. L-am privit cateva clipe, apoi m-am inrosit si mai tare.
"Ce e in neregula cu tine, Raven?"
Am oftat si atunci am auzit cum cineva urca scarile. Era Lucas! Imediat ce m-a vazut, mi-a zambit si a venit la mine.
- Cum e?
- Pai e mare, neagra, interesanta...deci e perfecta, spun zambind.
- Ma bucur ca iti place, spune zambind.
Am chicotit si m-am intins in pat, moment in care s-a pus si Lucas langa mine.
- Si acum ce facem?
Am stat putin sa ma gandesc, apoi mi-a venit mirobolanta idee.
- Sti vreun loc unde se vad stelele foarte frumos?
Lucas m-a privit cateva clipe, apoi s-a prins.
- Vrei sa mergem cu cortul?
- Da. De ce nu? Nu am mai fist de cand eram mica cu cortul.
- Pe bune?
- Da. Fratele meu nu vrea ca tantarii sa se atinga de pielea lui perfecta, spun oftand.
- Chiar asa rau e fratele tau?
- Hai ca eu nu suport multa lume, dar Iris? Ea e foarte toleranta si gandeste-te ca l-a parasit chiar daca avea sentimente extrem de puternice pentru el.
- Wow...Stai! Nu mai esti suparata?
- Nu. Adica m-a durut, dar oricum intr-un fel o inteleg.
- Si oricum o iertai, asa-i?
- Da, spun chicotind.
Lucas mi-a zambit si m-a luat in brate, sarutandu-mi fruntea.
- Merg sa iau cortul si sacii de dormit si dupa mergem in oras sa luam mancare.
- Ok, spun zambind.
Mi-a zambit inca o data si s-a ridicat, plecand. Am stat cateva momente privind la tavan si atunci mi-a trecut o curiozitate prin minte. Ma intreb oare de ce se comporta asa frumos cu mine? De ce e asa dulce si atent? Si, mai ales, de ce prefera sa petreaca atata timp cu mine?
"Oare ceea ce spun toti e..."
Atunci m-am ridicat si am simtit un nod in gat. Nu putea fi adevarat! Nu...nu voiam sa fie adevarat...
Am oftat si m-am dus la baie sa imi fac dus, insa, din oacate, ideea asta mi-a ramas in cap si nu mi-o puteam scoate. Nu voiam sa fie adevarata! Voiam sa fie falsa! Voiam sa fie ceva adevarat si voiam...voiam sa stiu ca tot ce face si zice sunt pe bune....
Atunci cand am terminat, m-am imbracat si am mers in camera sa imi caut niste haine. Atunci cand mi-am vazut reflexia in oglinda dulapului, m-am dus in fata ei si m-am uitat la reflexia mea. Aratam ok si nu eram urata, deci...of! Pe cine pacalesc? Lui Lucas nu i-ar placea niciodata de o fata ca mine.
Atunci au aparut lucruri cu care am mai avut de a face: pesimismul, subaprecierea si, desigur, tristetea care, de cele mai multe ori, m-a adus la depresie.
Oricum m-as fi privit, ma vedeam urata si deja imi imaginam cum ma va respinge Lucas si va rade de mine imediat ce afla ca il plac...si cand ma gandesc ca totul devine tot mai puternic, deja stiu ca o sa o dau intr-o cadere nervoasa. Am oftat si mi-am cautat prin haine. Mi-am luat niste blugi negri si un hanorac de aceeasi culoare cu mesajul "not safe for work" imprimat pe el. M-am uitat in oglinda si am oftat. Gand stupid! Gand prost! Gand...gand ce ar putea fi adevarat...
- Hei Raven, mergem?
Mi-am intors privirea spre scari si l-am vazut zambind. Macar zambetul ala m-a facut sa imi golesc mintea...partial...
- Acum vin, spun cu un mic zambet.
El a coborat iar eu m-am mai uitat inca o data in oglinda.
"Nu arat asa rau! Exceptand faprul ca sunt urata...."
Am oftat si am coborat si eu la masina. Lucas ma astepta la volan si, cand am intrat, a observat ca nu eram 100% ok.
- Esti bine?
- Uhm...da. De ce?
- Pai pari trista...
- Nu sunt trista. Ma gandeam si eu la tot felul de lucruri, spun cu un micut zambet.
- Si ai de gand sa imi spui la ce te-ai gandit de ai ajuns in starea asta?
- Nu. Oricum nu e important.
- Ok? Daca zici tu...
Drumul spre oras a fost relativ linistit, exceptand faptul ca gandurile imi explodau in cap si le auzeam non-stop. Nu ma puteam opri din a ma gandi la faptul ca s-ar putea sa faca chestia asta doar de fatada...
Gandul ma macina si nu puteam opri din a-mi reaminti. Ma tot gandeam si ma chinuiam sa gasesc un raspuns, insa mereu iesea raspunsul nefavorabil. Nu voiam asta! Voiam ceva real, ceva pe bune, ceva...ceva facut din dorinta, iar raspunsul la intrebarile ce mi le pun nu au nicio legatura cu dorintele mele. Mereu a fost asa chiar daca am avut o viata perfecta si o familie perfecta. Mereu pe plan sentimental am esuat si nu m-ar mira daca as face-o si acum...
Golul ce il simteam in interior e cel mai mare pe care l-am simtit pana acum...si cel mai puternic. Nu am fost niciodata asa ranita de o chestie de genu asa tare cum sunt acum si e ciudat...rau! Era atat de puternic ca, pentru prima data, simteam ca as putea izbucni in lacrimi daca aud raspunsul negativ. Sunt slaba si urasc asta! Urasc sa simt ca sunt slaba din vina unui baiat! Urasc sa stiu ca are o influenta asa mare asupra mea!
Si totusi...totusi, chiar daca urasc faptul ca are o influenta mare asupra mea, imi si place. Imi place ca e singurul baiat care, in mai putin de o saptamana, m-a facut sa simt cum ii cad la picioare. E interesant si vreau sa vad ce o sa se mai intample, insa daca ma respinge...of!
Mi-am intors privirea spre el si l-am privit atenta. Daca as sti ce ii trece prin capusolul ala adorabil al lui, ar fi mult mai usor...
Nu vreau sa se duca totul! Nu vreau sa aflu ca totul e o facatura menita sa ma faca slaba in fata lui! Nu vreau sa stiu ca el defapt isi bate joc! Nu pot crede asta...nu pot! Insa...insa nu e exclus...
Atunci am vazut ca am oprit in parcarea unui supermarket. M-am trezit din gandurile mele si m-am dat jos din masina. Atunci cand am privit in jur, mi se parea destul de cunoscut locul, insa am ignorat orice sentiment de deja-vu. Lucas a luat un carucior si am intrat in magazin.
- Si ce luam?
- Pai luam carne, aia e clar!
- Si altceva?
- Pai bomboane, Lay's, pufuleti, briose, biscuiti, spun luand dulciuri de pe raft, punandu-le in cos.
Lucas nu a zis nimic si m-a urmat. Dupa ce am pus tot felul de dulciuri in cos, m-am oprit.
- Nutella! Trebuie sa luam neaparat! spun luand un borcan de pe raft.
- Tu ai de gand sa te muti in munti sau sa mergi la un camping?
- Pai sa merg la un camping.
- Atunci inseamna ca trebuie sa mai reducem din mancare.
- Ba nu e adevarat. Atata mananc eu daca impart cu tine cate putin din fiecare.
Cand a auzit, Lucas s-a uitat la mine uimit. Nu ii venea sa creada, insa a tacut si m-a lasat sa continui.
- Si hai sa luam si niste bautura.
- In sfarsit!
- Un bax de bere, suc si...
- Si o sticla de coniac coniac macar, spune punand o sticla in carucior.
- Ok, dar daca te imbeti nu e vina mea.
- Pai crezi ca o sa beau numai eu? In cel mai rau caz, tu te imbeti prima.
- Poate ca da, poate ca nu, spun chicotind.
Lucas si-a dat ochii peste cap si am mers la casa sa platim. Cand am ajuns, m-am uitat in jur si am vazut 2 baieti cam de varsta mea...si mi se pareau foarte cunoscuti. M-am tot uitat la ei si nu imi dadeam seama de unde ii cunosc. Atunci cand l-am asteptat pe Licas sa plateasca, si-au intors privirea spre mine. Atunci cand m-au vazut, au afisat niste fete surprinse. Am chicotit si le-am zambit.
- La cine te uiti? spune Lucas deodata.
- Oh! La nimic, spun mutandu-mi privirea.
- Ok? Atunci hai sa mergem.
Inainte sa iesim pe usa, le-am facut cu mana, in caz de orice, si, dupa ce am pus mancarea in masina si ne-am urcat, mi-am amintit cine sunt respectivii...si am zambit.
- Cum de ti s-a schimbat starea?
- Mi-am amintit de niste prieteni vechi, spun zambind.
Atunci cand a intors masina si am iesit din parcare, mi-am dat seama ca stiu orasul, moment in care un zambet enorm mi-a aparut. Aici veneam cu ai mei si ma intalneam cu verisorii mei...iar aia din magazin ei erau! Oh Doamne ce mult ii plac pe baietii aia!
Atunci zambetul mi s-a dus de pe fata si mi-am intors privirea spre Lucas pentru putin timp. Oare el ma place? Macar putin...
Mi-am intors privirea inapoi spre geam si am revenit la starea ce o aveam pana sa ajungem la supermarket.
Cat priveam pe geam, vedeam ca Lucas se uita la mine si...si puteam citit clar ingrijorare in ochii lui. Puteam citi foarte clar ca ii pasa de starea mea, lucru ce m-a inveselit putin, insa...insa tuturor le plasa de o persoana trista. Ah! De ce oare ma intereseaza asa mult de el?
Am mers ceva cu masina pana la platoul unde urma sa campam. Drumul a fost linistit, iar in capul meu era o dezordine totala...la fel si in pieptul meu. Imediat ce am ajuns, m-am dat jos si am mers pe platoul din fata mea. Era destul de inalt. Se vedea cabana, orasul, lacul, totul! Era foarte frumos si mi-a mai domolit gandurile.
- Sti sa faci un cort? spune Lucas.
- Desigur.
- Atunci uite cum facem: tu faci cortul, iar eu aduc lemne sa fac focul, ok?
- Uhm...ok.
Atunci Lucas a scos cortul dezmembrat din portbagaj si l-a lasat inspre padure, apoi a plecat. Am ramas singura...aproape singura. Adica eram eu, un cort si soarele ce statea sa apuna. Era asa frumos! Iar o priveliste asa frumoasa nu trebuie ratata!
Imediat ce i-am facut o poza cu telefonul mobil, m-am pus pe jos. Privelistea din fata mea imi incalzea inima in timp ce gandurile mi-o raceau. Cum pot fi asa nesigura pe mine? Cum se poate ca pentru prima oara in viata mea sa nu stiu ce vrea un baiat de la mine? Si cum se poate ca eu sa vreau ceva concret si frumos de la un tip?
Eu inainte acceptam situatia si treceam peste. Acum, cand sunt pusa din nou in situatia de a ma intreba "ce vrea asta cu adevarat de la mine?", nu vreau sa fie un raspuns rau, caci, pentru prima oara, inima mi se sfasie doar la gandul ca raspunsul la intrebarea aceea poate cel nedorit. Deja parca simt si durerea ce o sa imi treaca prin suflet si dezamagirea profunda ce ma va cuprinde, in timp ce in interiorul meu se va da o batalie intre depresie si acceptare...si sigur acceptarea va pierde. Pentru prima data, daca o sa am parte de un raspuns negativ, nu o sa fiu ok a doua zi, ci s-ar putea sa plang a doua zi...si nu vreau sa plang...
Atunci mi-am intors privirea spre cort.
"Ce bafta ai! Tu l-ai avut pe Lucas de multe ori in tine..."
Am zambit si m-am ridicat, mergand direct spre el. Am inceput sa il asamblez si, nu dupa mult timp, am terminat. Cortul parea destul de incapator, asa ca am zis sa intru putin. Nici bine nu mi-am bagat jumatate din corp ca am simtit o palma peste fund. Am iesit imediat din cort, iar in fata mea era Lucas zambind.
- Auci! Esti cu capul sau esti prost?
- Eu zic ca sunt curios, spune chicotind.
Mi-am dat ochii peste cap si m-am pus jos in cort. Lucas a facut focul si a pus si niste butuci pe care sa stam.
Atunci el a mers dupa mancarea din masina si a adus si celelalte lucruri din masina.
- La 12 stingem focul, ok? spune lasand pungile si bagajele jos.
- De ce?
- O sa vezi, spune zambind, facandu-mi cu ochiul.
Am pus bezelele pe niste bete si le-am rumenit deasupra focului, pierdandu-ma din nou in ganduri.
- Ai aceeasi stare ca si in masina, spune Lucas deodata.
- Nu e adevarat, spun rotind batul deasupra focului.
- Ba da. Raven, ce ai? De ce nu vrei sa imi spui?
- Pentru ca nu am nimic.
- Raven!
- Lucas!
- Raven, pe bune, ce ai?
- Nimic, omule.
- Raven, spune-mi!
- Nu vreau, ok? spun deja nervoasa si arunc batul in foc. Si, oricum, ce iti pasa tine? spun oftand.
Lucas nu a mai spus nimic si doar a oftat. Mi-am luat alt bat si alte bezele si m-am pus inapoi. Si uite asa a trecut timpul. Atunci cand s-a facut miezul noptii, Lucas s-a ridicat si a adus o galeata cu apa.
- Ce vrei sa faci?
- Fac ceea ce am zis, spune turnand apa peste foc.
O data stins focul, cerul parca a capatat lumina. Milioane de stele au aparut pe cerul intunecat si mi-au facut inima sa imi creasca. Era asa frumos, magic si...si romantic. Deodata l-am simtit pe Lucas luandu-ma in brate de la spate. Ceea ce a facut e asa...asa rea! Imi simteam inima cat un purice si imi reaparuse nodul din gat. Nervii mei s-au acumulat si am iesit din bratele lui Lucas, impingandu-l pe jos.
- De ce faci asta? Ce incerci sa faci?
- Poftim?
- Lucas, ce e cu comportamentul asta? De ce te comporti asa cu mine?
- Cum ma comport? spune confuz.
- Asa...asa frumos si...si romantic. Ce vrei de la mine?
Lucas m-a privit cateva clipe, apoi s-a ridicat, apropiindu-se de mine. Inima imi batea tot mai tare si astepta sa vina raspunsul acela netrebnic pentru a se termina toata tarasenia asta.
- Raven, de ce ai crede ca vreau ceva de la tine?
- Pentru ca noi ne cunoastem doar de o saptamana si parem sa fim super mega apropiati!
- Si nu suntem?
L-am privit cateva clipe si am oftat.
- Nu...nu stiu...
- Cum nu sti?
- Nu stiu, Lucas! Nici macar nu stiu de ce te comporti asa cu mine! tip si imi las privirea in jos, strangand din pumni.
- Pai pentru ca esti altfel...si imi place.
Atunci cand l-am auzit, ochii mi s-au marit, iar pulsul mi-a crescut foarte mult. Un fior m-a traversat si pur si simplu am fost inghetata.
"Ce tocmai a spus?"
Lucas mi-a ridicat barbia cu un deget astfel incat ochii nostrii sa se intalneasca. Eu insa nu mi-am schimbat expresia. Inca eram la fel de surprinsa...
- Raven, ma comport asa pentru ca imi place sa fiu cat mai apropiat de tine! Si vreau sa fim cat mai apropiati!
Aceeasi privire, doar ca obrajii mei au inceput sa arda.
- Raven, daca ma intrebi de sentimente, vreau sa stii ca nu stiu sigur nimic pentru ca eu nu am fost genul care sa se ataseze de cineva, insa tot ce stiu in acest moment e ca iti ador prezenta si vreau sa te am langa mine.
Incercam sa ma abtin de a nu tipa de descreierata. Lucas tocmai a spus ca ma adora...ca prieteni, insa ma adora! Tocmai a spus ca ii place compania mea si ca vrea sa fim cat se poate de apropiati! Omg!
In capul meu se dadea un picut party, insa ceea ce era ciudat pentru mine era ca inima pur si simplu batea atat de tare incat simteam cum mi se incordeaza toti muschii, insa simteam nevoia si de a-l saruta! Si mie nu imi place sa sar pe oameni...
Lucas mi-a dat o suvita dupa ureche si, dupa ce a zambit, m-a pupat pe gura. Atunci cand s-a desprins de buzele mele, si-a lipit fruntea de a mea.
- Puteai sa imi spui direct atunci cand te-am intrebat de ce esti suparata. Crede-ma ca daca nu imi pasa, nu intrebam.
I-am zambit si l-am strans in brate. Ma simteam asa bine stiind ca baiatului pe care il plac ii pasa de mine foarte mult si ca imi adora prezenta. E ca si bucuria aceea pe care o are un copil mic atunci cand primeste un cadou scump, iar in cazul meu, cadoul scump era reprezentat de vorbele lui Lucas.
- Vrei sa ne culcam sau mai stam?
- Mai stam putin sa privim stelele, apoi ne culcam, spun zambind.