College's Secrets

12

M-am trezit cu o durere groaznica de cap. N-am mai baut atat in viata mea insa, din fericire, am fost putin constienta de ce fac si inca imi amintesc. Insa imediat cum ma gandesc la ceea ce s-a intamplat, imi vin in minte imaginile cu Lucas si cu mine la sfarsitul petrecerii, fapt ce imi provoaca un zambet imens si o bucurie de nedescris. Niciodata nu mi-a placut de un baiat asa mult, insa stiu sigur ca de crush-ul asta, in caz de imi va trece, imi voi aminti toata viata caci am avut parte de primul sarut si sunt sigura ca o sa mai parte de o tona de aventuri memorabile de acum incolo, exceptandu-le pe cele prin care am trecut deja.
In orice caz, azi trebuie sa ne intoarcem la colegiu si sunt sigira ca toti o sa fie curiosi de ceea ce s-a intamplat in timpul asta...mai ales Katrine...
Am oftat si m-am intors cu fata la Lucas. Era asa adorabil, iar prezenta lui imi aducea pur si simplu un zambet pe fata. Am fost destul de apropiati, chiar daca nu ne cunoastem de cine stie cat timp, insa intrebarea ce acum ma macina e: ce suntem noi defapt? Prieteni sau mai mult de atat? Lucrurile ce s-au intamplat intre noi imi spun ca e mai mult decat o prietenie, insa conteaza parerea amandurora si, daca ma intrebati pe mine, nu stiu ce sa spun, caci habar nu am ce suntem defapt...
M-am intristat in interior, insa fatuca lui Lucas nu ma putea face sa nu zambesc. Atunci Lucas a cascat, apoi s-a sters la ochi.
"E ASA ADORABIL!"
- Neata, spune zambind.
- Neata, spun zambind.
- De ce te-ai trezit asa devreme?
- Pai azi plecam.
Lucas a oftat si s-a pus pe spate, punandu-si mainile pe fata.
- Ce s-a intamplat? spun curioasa.
- N-am chef de Katrine...
- Crezi ca eu am chef?
- Doamne! Iar o sa faca crize.
- Daca imi zice ceva, o bat.
- Poti sa o si omori din partea mea, spune chicotind.
Am zambit si m-am pus peste el.
- Iar vrei sa ma chinui ca aseara? Aminteste-ti ca acum esti doar in lenjerie si nimic nu m-ar opri sa ti-o dau jos, spune Lucas cu un zambet strengar.
- Stiu. Stai linistit ca nu fac nimic rau, spun chicotind. Doar...doar voiam sa te intreb de ce are Katrine ceva cu mine?
- Nu e evident? E geloasa.
- Si are motive?
- Adica?
- Adica...uhm...noi ce suntem defapt?
Lucas m-a privit cateva momente si a oftat.
- Prieteni...cred.
- Prieteni? Atat?
- Da...adica nu stiu. Deabia ne cunoastem, Raven. Nu stiu sa iti spun ceva sigur. In orice caz, oricum nu sunt genul de baiat cu sentimente.
- Atunci ce dracu a fost cu toate astea?!
- Poftim?
- Cu toate! Apropierea in viteza, saruturile, gelozia, TOT!
- Nu...nu stiu.
- Nu sti? Aha. Deci nu sti nici de ce te-ai imprietenit cu mine.
- Am facut-o pur si simplu...
- Pur si simplu?
- Raven, nu inteleg de ce tot ma intrebi de sentimente si chestii de genu daca tu sti foarte bine ca am avut de suferit multe din cauza tatalui meu! Nu mai stiu cum e sa te uiti la o persoana si sa spui ca o iubesti. Nu mai stiu pur si simplu cum e sa ai sentimente pentru o persoana, avand in vedere ca cea care a ajutat la crearea mea si se presupunea ca trebuie sa ma protejeze si sa ma iubeasca a esuat lamentabil! spune deja enervat.
Si, din pacate, gura mea nu putea inceta. Gura mea avea chef de cearta.
- Sti ceva Lucas? Nu te apropii de o persoana pur si simplu si faci toate astea fara sa simti o conexiune! E imposibil!
- Atunci imposibilul a devenit posobil, caci eu nu simt nicio conexiune!
- Pe bune? Nu simti nicio conexiune? Bine! Atunci hai sa dam dracu tot! spun nervoasa.
M-am dat jos si am mers direct spre baie.
- Raven, stai! Raven! spune Lucas prinzandu-ma de mana.
Eu nu am zis nimic, ci doar mi-am tras mana si am intrat in baie, incuind usa dupa mine. Am inceput sa trantesc lucrurile de pe acolo si am aruncat cu ce am prins in oglinda, spargand-o. Eram plina de nervi si aveam ditamai nodul in gat. Cum a putut zice asa ceva? Cum se poate ca dupa toate cacaturile astea inca sa nu fie nimic?
M-am asezat pe gresie si mi-an tras genunchii la piept. Ma durea al dracului de tare! Parca ii pasa de mine! Parca tinea la mine! MINCIUNI! Trebuia sa ma astept la asta...ne stin diar de o saptamana. Era prea frumos ca sa fie adevarat...
Am oftat si am privit in jur. Am facut mizerie, asa ca m-am hotarat ca macar sa curat. Am oftat si m-am ridicat, insa cand am luat prima bucata de sticla de pe jos, m-am taiat in palma rau.
"Pe bune? Mana dreapta? La naiba!"
Am injurat de cateva ori si am bagat mana in apa rece. Am luat cutia de prim ajutor, mi-am dezinfectat rana si mi-am pus un bandaj, apoi am am continuat sa strang, fiind mai atenta de data asta. Imediat cum am terminat, am improvizat si le-am pus intr-unul din tricourile lui Lucas. Am iesit din baie si m-am dus direct spre cosul de gunoi. Din pacate, cum am iesit, Lucas a si sarit din pat si a venit spre mine. Nici bine nu am aruncat alea, ca el s-a pus in fata mea. Nu am spus nimic ci doar am incercat sa trec si, desigur, el imi bloca drumul. Atunci m-a luat de mana si m-a strans si, din pacate, era mana ranita. Imediat cum am simtit durerea, i-am dat un genunchi intre picioare, apoi am trecut pe langa el.
- Ce nai...stai! Ce ai patit la mana?
- Ce te intereseaza? Oricum nu exista nicio legatura intre noi.
- Raven!
- Lasa-ma dracu in pace! Tocmai ai distrus orice legatura ce era intre noi, deci ai macar bunul simt de a ma lasa in pace! spun nervoasa.
Lucas nu a mai spus nimic si m-a lasat in pace. Eu m-am imbracat, m-am machiat si am stat pe telefon. Imediat ce a terminat si Lucas, mi-am luat lucrurile si am mers la masina. Mi le-am pus in portbagaj si m-am urcat in masina. Lucas nu a scos niciun cuvant nici cand am iesit si nici pe drumul spre colegiu. Nimic! Absolut nimic!
Atunci cand am ajuns in apropierea caminului, Lucas a parcat deodata si s-a decis sa vorbeasca...
- Raven, imi pare rau pentru ce am spus...
L-am ignorat complet pana cand m-a luat de mana, mi-a intors privirea spre el si m-a saruta. Degeaba, caci eu nu ii raspund...
- Raven, doar nu ai de gand sa ma ignori de acum incolo.
- De ce nu?
- Pentru ca am spus niste prostii fara sa imi dau seama.
- Adica daca te-as intreba daca simti ceva pentru mine, nu ai raspunde la fel?
Lucas a inghitit in gol si nu a spus nimic, fapt ce n-a durut...surprinzator de rau!
- Si uite cum imi confirmi faptul ca am motive sa fiu suparata.
- Hai ma Raven! Pana la urma, de ce ma intrebi daca am sentimente pentru tine?
Am amutit. Nu putea sa afle ca il plac, asa ca a trebuit sa gasesc ceva, insa, din fericire, am fost salvata de Caroline care m-a sunat.
- Alo?
- Alo, Raven, ce faci? Unde esti?
- Pai sunt aproape de colegiu. De ce?
- Se pare ca toti au aflat de mica voastra escapada si s-ar putea sa va asalteze cam...uhm...tot colegiul?
- The fuck?! De ce?
- Se pare ca toti cred ca e ceva intre voi...mai ales Katrine.
- Nu e nimic. Defapt, nici macar nu stim ce suntem. Prieteni? Cunostine? spun privindu-l pe Lucas.
Atunci a oftat si si-a intors privirea spre volan, pornind din nou masina.
- Si se pare ca pornim...
- Ok. Cum ajungi, trebuie sa imi povestesti totul!
- Desigur, spun chicotind.
- Ok. Ne auzim cand ajungi. Pa! spune si inchide.
Imediat cum a inchis, mi-am intirs privirea spre Lucas
- Se pare ca cineva s-a prins in sfarsit ca nu mai avem ce discuta, spun si imi intorc privirea spre geam.
Lucas a dat in marsarier si a accelerat spre scoala. Imediat cum am ajuns in parcare, o gramada de persoane s-au grabit sa ajunga pe langa masina atunci cand a parcat. Eu si Lucas ne-am dat jos din masina, insa, din pacate, atunci am vazut-o pe Katrine venind. Strecurandu-se prin multimea de persoane, s-a dus direct la Lucas si l-a luat in brate.
- Dragule, ce faci? Nici nu sti cat mi-ai lipsit, spune zambind si il saruta.
Sincer, ma deranja sa o vad in preajma lui, insa se pare ca nu ar trebui sa o fac...nici macar priteteni nu stiu daca mai suntem...
Dupa ce si-a desprins buzele de ale lui, el si-a intors privirea spre mine, moment in care eu am plecat. Nici bine nu am facut 2 pasi, ca nebuna de Katrine s-a gandit sa imi strice si mai rau ziua.
- Draga, unde pleci? spune ajungand in fata mea
- Undeva unde sper ca nu va voi vedea fetele, spun privindu-i pe amandoi.
- Vai, dar ce e cu starea asta la tine? Dragul meu Lucas nu a putut sa te satisfaca?
- Nu, caci nici nu a avut ocazia si nici o va avea, spun privind spre el.
- Bruneto, tu vorbesti cu mine sau cu el? El te-a intrebat sau eu?
Mi-am dat ochii peste cap si, atunci cand am incercat sa trec pe langa ea, m-a prins de par si m-a trantit pe jos.
- Scumpo, vorbesc cu tine. In orice caz, sper sa nu te mai prind in preajma iubitului meu, ai inteles? spune aplecandu-se.
- Nici nu aveam de gand sa o mai fac, insa nu pentru ca imi interzici tu, draga!
Cand m-am ridicat, Katrine mi-a dat un pumn in burta. Mi-a oferit un zambet si, atunci cand a vrut sa plece de langa mine, am prins-o de mana si am dat-o pe jos. Am inceput sa dau in ea de cateva ori, iar ea nu s-a putut apara. I-am intors privirea spre mine si, cand am vazut frica in ochii ei, am zambit satisfacuta.
- Draga, sa nu mai faci asta niciodata, caci altfel vei avea de suferit si mai mult, spun zambind.
M-am ridicat de pe ea si am plecat spre camin. Cum am ajuns in camera, am dat de Iris si Caroline vorbind.
- Hei! Ai venit, spune Carolime zambind.
- Mdea, spun inchizand usa dupa mine.
M-am dus direct in camera si m-am intins in pat. Atunci a aparut si Caroline la usa.
- Ce ai patit?
- Nimic...
- Inca esti suparata pe Iris?
- Pe Iris? Nu! Nici nu am cum sa fiu suparata pe ea mai mult de o zi. O cunosc de cand ma stiu.
- Pe bune? Nu mai esti suparata? spune aparand Iris la usa.
- Nu, spun ridicandu-ma.
- Atunci ce ai patit? spune Caroline.
- Lucas...spun oftand.
- Ce ti-a facut? spune Iris.
- Ce mi-a facut? M-a facut sa il plac si dupa m-a facut sa il urasc, spun oftand.
- Vrei sa vorbim despre asta? spune Caroline.
- Ok, dar haideti in sufragerie. Macar asa poate imi fac o cana de cafea.
- Fac eu cafeaua, spune Caroline mergand la bucatarie.
Eu am oftat si am mers in sufragerie cu Iris. M-am asezat pe canapea si am inceput sa ma joc cu telefonul. Am inceput sa le povestesc fetelor ce s-a intamplat in weekend in timp ce Caroline facea cafeaua.
- Si asta s-a intamplat, spun oftand.
- Ce bou, spune Iris.
Voiam sa comentez ceva legat de fratele meu, insa Caroline m-a oprit.
- Dar e si ciudat din partea lui, spune venind cu canile de cafea.
Ne-a dat canile si s-a asezat pe unul din fotolii in timp ce eu o priveam confuza.
- Adica?
- Adica Lucas nu e genul romantic. Deloc! spune Caroline sorbind din cafea.
- Pe bune?
- Da. Si Iris a avut de-a face cu el si doar el era ceva gen "hai sa ne-o tragem". Baiatul cand voia ceva, obtinea, mai ales ca probabil a vazut de la o posta ca il placi.
- Mie nu mi s-a parut ca a observat, spun eu.
- Cum asa? Lucas dintr-o privire si-a dat seama ca nu-l plac, spune Iris.
- Wow! Lucas romantic si orb! Asta e noua, spune Caroline.
- Am inteles, dar...stai! Tu insinuezi ceva?
- Sa insinuez? Nu. Eu doar presupun, spune Caroline chicotind.
- Si ce presupui?
- Presupun ca intre tine si Lucas sunt niste sentimente destul de puternice, spune Caroline zambind.
- Adica?
- Adica exista chimie intre voi, soune Iris zambind.
- Alcani?!
- Nu, spune Caroline razand. Adica...
Atunci s-a auzit soneria. M-am ridicat si am mers sa raspund. Cand am deschis usa, am si oftat.
- Ce vrei?
- Am venit sa iti aduc bagajele. Le-aiasat in masina, spune Lucas lasandu-le jos langa usa.
Am luat bagajele, le-am bagat inauntru si, cand an dat sa-i inchid in nas, a oprit usa cu piciorul. Am marait cand am vazut ca a facut asta si si-a dat piciorul, insa cand am impins de usa pentru a o inchide, el a tinut-o in asa fel incat sa fie inca deschisa. Eram ca 2 copii si niciunul nu ceda.
- Raven, vreau diar sa vorbim!
- Pleaca!
- Raven...
- Am zis sa pleci!
- Raven, nu mai fi asa artagoasa si lasa baiatul sa intre, spune Caroline deodata.
Mi-am intors privirea spre ea si m-am uitat urat la ea, insa, cum si ea locuieste aici, am oftat si l-am lasat pe prost sa intre. I-a zambit lui Caroline si apoi si-a mutat privirea spre mine. Aveam bratele incrucisate la piept si asteptam cu nervi sa spuna ce are de spus.
- Raven, imi pare rau. Nu voiam sa te fac sa te superi.
- Ei bine, ai facut-o!
- Ce vrei sa fac pentru a nu mai fi asa?
- Sa pleci?
- Raven, nu fi rea! spune Iris.
Mi-am dat ochii peste cap si am oftat.
- Spui o data ce vrei?
- Vreau sa nu mai fii suparata pe mine.
- Pacat. Nu pot face asta.
- De ce? Ca pana la urma tot nu inteleg de ce esti suparata!
"Esti si prost dar si chior...mi-am gasit de cine sa imi placa..."
Caroline si Iris au inceput sa chicoteasca, iar eu nu spuneam nimic.
- Deci imi spui de ce mai exact esti suparata pe ce am spus?
- Dar ce te intereseaza pe tine asa tare de ce mai exact sunt suparata?
- Poate pentru ca imi pasa sa stiu ce ai?
- Pai eu nu vreau sa stii!
- Raven, spune-mi ce ai...
- Nu vreau!
- Raven!
- Raven, ce?
- Raven, spune-mi!
- De ce?
- Raven!
- Nu!
- Raven!!! spune Lucas nervos.
Eram foarte nervoasa si nu am mai putut tine, asa ca a trebuit sa ma eliberez.
- Chiar vrei sa stii asa tare? Ei bine nu mi se pare normal sa ma saruti si sa te porti asa cu mine! Ce naiba?! Sunt curva si nu stiu? Nu am stat cu tine pentru a fi prostita de unul ca tine!
- Raven...
- Nu! Nici nu vreau sa aud! Da, ne cunoastem de o saptamana, dar ce naiba?! Am facut mai multe in saptamana asta decat in liceu! Esti prost daca crezi ca eu o sa stau sa ma prostesti tu pe mine! Nu! Nu o sa ma las prostita de unu ca tine, asa ca sper ca nu o sa mai incerci caci eu de acum nu o sa mai accept nimic si...spun plina de nervi insa sunt oprita de sarutul lui Lucas.
Sunt 100% sigura ca Iris si Caroline au ramas masca. In orice caz, a ajutat sarutul. Chiar m-am linistit si, sincer, nu m-am putut abtine si i-am raspuns la sarut. Indata ce buzele mele au fost eliberate, si-a lipit fruntea de a mea.
- Ma bucur ca nu mai esti chiar asa nervoasa, spune cu un zambet dulce.
- Fac pariu ca ai facut asta si pentru a ma face sa tac.
- Putin.
- Da, bine, spun chicotind.
- Aww! spun fetele deodata.
Mi-am dat ochii peste cap si am facut un pas in spate, incrucisandu-mi din nou mainile la piept.
- Sa stii ca inca mai sunt suparata, spun eu.
- Pe bune? Daca vrei, nu te mai sarut.
- Nu. Poti sa o faci. Nu o deranjeaza, spune Caroline.
Lucas a chicotit si si-a intors privirea spre mine purtand zambetul ala dragalas al lui.
- Deci ma ierti?
- Doar daca imi raspunzi la intrebare.
- Ti-am zis ca nu stiu.
- Nu aia...
- Atunci?
Am oftat si m-am apropiat de el.
- Lucas, ce suntem defapt?
Lucas m-a privit cateva clipe, apoi a oftat.
- Nu stiu...prieteni, cred...
- Auci! spune Caroline.
- Pacat ca numai prieteni nu sunteti voi, spune Iris chicotind.
Am oftat si am facut un pas in spate.
- Deci suntem prieteni...doar prieteni, spun memultumita de raspuns.
- Raven...
- Nu. E...e ok! Pe bune! spun cu un zambet fortat.
- Raven, sincer, habar nu am ce suntem, deci momentan suntem prieteni. Imi pare rau...
- Nu are de ce sa iti para. Ma bucur ca suntem prieteni.
- Prieteni foarte apropiati, pot spune.
- Da...asa sa fie...
Lucas s-a apropiat de mine dorind sa ma sarute, insa eu l-am oprit.
- Nu ma mai poti saruta.
- De ce?
- Suntem prieteni, ai uitat?
Lucas a oftat si se vedea clar ca e ofticat. Macar acum suntem chit...
- Ma rog...daca suntem doar prieteni de acum, vreti sa veniti in seara asta cu mine si prietenii mei la bar? Raven stie unde.
- Da! striga deodata Caroline.
Ne-am intors privirile toti, iar ea si-a acoperit gura cu mainile. Lucas a chicotit si si-a intirs privirea inapoi spre mine.
- Ok? In orice caz, putem veni cu Stefan, ca si el stie unde e.
Cum a auzit numele, expresia lui s-a schimbat si se vedea putina gelozie pe fata lui, lucru ce le-a facut pe Caroline si Iris sa chicoteasca.
"Hi hi hi! Iar iti fac ca in Canada, Lucas!"
- Ai patit ceva, Lucas? spune Iris abtinandu-se sa nu rada.
- Nu, doar ca eu si Stefan nu ne prea intelegem si mna...
- Din cauza lui Raven? spune Caroline cu un zambet siret.
- Uhm...imi e doar antipatic.
- Pacat ca el nu te suporta deoarece e indragostit de Raven, spune Iris chicotind.
- Serios? spune intorcandu-si privirea spre mine.
- Da, spun chicotind.
- Si tu il placi?
- Nu stiu, spun zambind.
Lucas a oftat si a facut un pas in spate.
- Ne vedem la bar, spune cu un zambet fortat si pleaca.
Imediat ce a iesit pe usa, Caroline si Iris au inceput sa rada ca doua handicapate. Eu am chicotit si m-am pus langa ele.
- Ce ati patit?
- Imi e doar antipatic, spune Iris imitandu-l cu o voce amuzanta pe Lucas. Pe bune? Cat de proaste oare ne crede?
- Nu stiu, insa tot ce stiu e ca i-a dat un friendzone grav lui Raven, spune Caroline.
- Si ea i l-a intors, spune Iris chicotind.
- Macar acum suntem chit, spun zambind.
- Da, insa tot a fost ciudat momentul, spune Caroline.
- Eh, lasa ca-i trece. Asa macar baiatu apuca sa o cunoasca mai bine si sa o placa si mai tare, spune Iris dandu-mi usor un pumn in umar.
- Mdea...vorbind de chestii ciudate, ce a fost cu strigatul ala la time, Caroline? Ala cu siguranta a fost un "da" spun cu foarte mult entuziasm, spun zambind.
- Chiar ca, spune Iris intorcandu-si privirea spre Caroline.
Caroline s-a blocat si nu mai stia ce sa spuna. Intr-un final a oftat si a zambit.
- Pai imi place de un baiat...
- Asa...spun eu.
- Si e din grupul lui Lucas de prieteni.
- Uuuu! Cum il cheama? spune Iris.
- Pai...uhm...e vorba de John, spune fastacindu-se.
- Pe bune? Omg! E bine ca e single, spune Iris zambind.
- Imi ziceti si mie despre cine e vorba? spun eu.
- O sa afli diseara, spune Iris zambind.