College's Secrets

29

Iris
Dupa ce Leo a mers dupa Raven, am fugit in camera mea. Ce am facut? Mi-am suparat prietena mai muot decat voiam...
Am incuiat usa, am inceput sa plang in hohote. Nu dupa mult timp cineva a ciocanit la usa.
- Da? intreb tragandu-mi nasul.
- Iris esti ok? spune Leo de dincolo de usa.
- Avand in vedere faptul ca plang, da, sunt minunat!
- Iris, am vorbit cu Raven...
Cand am auzit, m-am ridicat si am descuiat usa. Am deschis-o incet si l-am privit in ochi. Expresia lui a devenit una ingrijorata caci sunt sigura ca ochii mei erau deja destul de rosii.
- Ii pare rau. Ea...ea a raspuns la impuls pentru ca ii e frica sa nu fie parasita acum cand l-a gasit pe Lucas...
Am oftat lung.
- Stiu cum e, dar totusi...
- Ea e dura prin definitie cand e ranita sau ii e frica. O cunosti mai bine decat mine.
Am oftat si am vrut sa inchid usa.
- Iris nu inchide. Asculta-ma...
M-am oprit si am asteptat...aveam nevoie de iubire, de consolare, iar Leo...Leo era in momentul ala ca o stana de piatra, iar asta ma durea...
- Te iubim, Iris, dar Raven a durut-o chestia asta iar pe mine ma doare ca trebuie sa te impart.
- Leo, tu omiti doua chestii majore:
1. Rave ma cunoaste si stie ca sunt extremista.
2. Nu te impart...tot pe tine te iubesc cel mai mult, stii asta.
- Iris, dar si ea e la fel de extremista.
- Exact! Iar eu mereu am iertat-o si am trecut peste orice moment in care puteam sa plec sau sa fiu suparata...
- Dar si ea vrea sa te ierte doar ca nu stie cum sa o faca...
- Ok, ma bucur, dar tu inca nu ai spus nimic la 2...
- Pentru ca am o oarecare siguranta ca eu voi fi ultimul.
- Pentru ca asa e! Pentru ca sunt moarta dupa tine de cand ma stiu, simplu! Si totusi uneori tu ma faci sa am dubi in privinta sentimentelor tale....si ma simt prost...si dupa am nevoie de afectiune...
- eu te fac sa ai dubii? spune chicotind.
Atunci m-a luat in brate si mi-a sters ochii inlacrimati.
- Nu merge...spun incercand sa par cat de dura puteam.
- Nici daca fac asta? spune si imi dezlipeste picioarele de pe pamant, sarutandu-ma tandru, expunandu-si toate sentimentele in fata mea. Iris, tu esti cea care ma innebuneste.
- Mdea, dar daca intr-o zi as ramane fara maini, picioare, forme si gaura, ce ai face?
- Te-as iubi asa cum esti si nu as renunta niciodata la tine.
- Chiar si daca fata mea ar deveni una oribila?
- Da!
- Chiar si daca mereu as fi avut-o groaznica? Presupun ca nu...
- Ba da, Iris! Te cunosc de cand eram mici! Te iubesc pentru persoana ta, nu pentru aspect.
- Leo, pe vecina din stanga o stiai si pe ea si avea o personalitate ca a mea, doar ca fata ei nu prea o ajuta. Of! Leo, sunt constienta de atuurile mele, ma folosesc cat de mult pot de ele, deci de aia nesiguranta e mare. Ma bucur ca ma iubesti, ma bucur ca tii la mine, dar o fata are uneori momentele ei in care se intreaba daca totul mai era la fel daca nu avea tot ceea ce o defineste din punct de vedere anatomic. Sunt...sunt doar toane si nesigurante pentru ca, la fel ca si la Raven, inca e de neinteles pentru mine faptul ca ma iubesti....
- Te voi iubi pana la sfarsitul lumii. Nu iti mai face atatea griji, spune cu un zambet dulce.
- Si eu. Si totusi ai spus ca ai o siguranta ca o sa fii ultimul, deci de ce il consideri pe Eric o amenintare? E...e frustrant sa te vad asa speriat de faptul ca tu crezi ca ma poate cineva fura...
- Da, am o oarecare sigiranta, dar mi-e frica sa nu mi te fure Eric in unele momente. Stii si tu cum e. Orice se poate intampla...
- Leo, nu o sa ma fure nimeni. De ce ai crede ca as putea trece asa usor peste sentimentele mele pentru tine?
- Pentru ca mi-e frica cum si tie ti-e frica si cum si lui Raven ii e frica.
- Iar noi toti suntem niste fraieri ca putem crede asta. Simplu! spun razand.
- Dap! Suntem toti 3 niste fraieri, dar Lucas si cu Raven au rezolvat-o.
- Si am mai ramas noi...
- Si nu vrei sa o rezolvam? spune chicotind.
- Depinde cum, spun zambind.
- Sunt scalvul tau, frumoaso!
- Dar nu vreau nimic pervers de data asta, spun chicotind. Vreau...vreau doar iubire, spun zambind.
Cum a auzit, mi-a zambit cald si mi-a oferit cea mai calduroasa si tandra imbratisare, odihnindu-si capul pe umarul meu.
- Te iubesc...enorm. Nu vreau sa te pierd niciodata, spun cu vocea tremuranda, in timp ce lacrimile au inceput sa imi cada siroaie.
- Si eu te iubesc, Iris. Orice s-ar intampla, te iubesc, spune si imi saruta fruntea.
Il strang in brate si incep sa plang. Atunci am auzit cum cineva urca scarile, apoi i-am vazut pe Raven si Lucas.
- Iris, te rog, iarta-ma! spune Raven trista.
Mi-am ridicat privirea spre Raven si am zambit.
- E ok...oricum eu plang de fericire, spun zambind cu lacrimile inca curgandu-mi.
Lucas nu a zis nimic. El parea sa se gandeasca la orice altceva. Si la cum il privea pe Leo, probabil se gandea la Eric...
- Mersi Iris! Te iubesc! spune Raven zambind.
Am zambit si l-am strans mai tare pe Leo, insa ma gandeam oarecum si la saracul Eric. Ma iubeste atat de mult, ia eu...of...
Am oftat lung.
- Azi pleaca...spun catre Lucas.
Lucas da afirmativ din cap si simt ca o parte din mine se rupe.
- Ok, atunci ce-ar fi sa ii lasam sa se bucure de ultima zi impreuna. Ultimele cateva ore.
Mi-am ridicat privirea, privindu-l pe Leo...ii ceream permisiunea...
- E ok. Du-te, spune satenul meu cu un zambet cald.
I-am zambit cald si, inainte sa plec, l-am sarutat apasat pe Leo.
- Stiu ca o sa te abti greu, spunchicotind catre satenul meu, iar el doar doar ofteaza.
Am coborat cu viteza si l-am vazut pe Eric stand pe terasa.
- Eric?
- Hei Iris, spune zambind, incercand sa-si ascunda tristetea din privire.
Eu am zambit si am mers la el, asezandu-se in bratele lui.
- Deci azi e ultima zi...spun trista.
- Hai sa ne bucuram de ea atunci.
- Si ce propui? spun incolacindu-mi bratele im jurul gatului sau.
Atunci Eric ma saruta tandru.
- Ma crezi ca nu stiu?
Am chicotit si i-am mangaiat obrazul.
- Hai sa facem ziua asta cat de frumoasa posibila, ca sexy a fost ieri. Cred ca te-ai distrat cat pentru o luna intreaga sau mai mult, spun chicotind.
- Tu ce crezi? spune el zambind.
Mi-am muscat buza de jos si m-am intins sa il sarut. Aroma buzelor lui era asa dulce si pot spune ca sunt dependenta de ea, dar pana la urma trebuie sa il las sa isi indeplineasca dorinta. Pana la urma eu l-am ajutat sa poata merge.
- Iris, de ce nu mergeti in parc? spune Raven coborand scarile.
Purta o privire cu subinteles si mi-am dat seama din prima clipa ca planuieste ceva, dar stiu sigur ca va fi ceva frumos. Oare vrea sa faca o petrecere?
- Puteti merge la parcul de distractii. Voiam sa te duc eu, dar e ultima voastra zi impreuna, nu? spune Leo fortand un zambet.
Am zambit si l-am simtit pe Eric strangandu-ma putin mai tare in brate. M-am intins, l-am sarutat si mi-am intors privirea spre Leo si l-am vazut inghitind in gol, iar pumnul ii era inclestat. Saracu...
- Haideti! Mergeti si distrati-va! E ultima zi, nu? spune Lucas cu un zambet mare.
Eric i-a zambit si m-a sarutat pe frunte, apoi l-am luat de mana si l-am tras afara.
- Chiar mergem in parcul de distractii? spune el lasandu-se tarat de mine.
- Da, de ce nu? Ca cel din California, mai stii, spun zambind.
Eric a chicotit si si-a amintit.
Pe vremea cand inca eram la inceput, am mers in parcul de distractii din preajma facultatii. A fost totul bine si frumos pana in momentul in care am decis ca ultima destinatiesa fie casa groazei...si sa fie seara.
- Serios, Eric? Fix casa groazei? spun agatata de el.
- Da? Are avantajele ei, spune chicotind, tragandu-ma mai aproape.
Am chicotit si m-am intins sa il sarut, doar ca atunci a aparut un monstru care a inceput sa tipe si m-a speriat...si am tipat. Eric a inceput sa rada.
- Nu mai rade!
- De ce nu? Esti adorabila chiar si cand te sperii, spun continuand saa rada.
Mi-am dat ochii peste cap si am luat-o inainte.
- Iris, stai! striga Eric din urma.
- De ce as face-o. Ai ras de mine si...AAA!
Imi aparuse o vrajitoare urata de data aceasta si ma speriase atat de tare ca am cazut. Ma simt ca un copil de 3 ani...
Am oftat si atunci l-am vazut pe Eric langa mine. M-a luat in brate ca pe o mireasa, iar eu mi-am incolacit mainile in jurul gatului sau.
- Hai sa iesim, spune zambind.
- Ce? De ce?
- Pai pentru ca nu iti place, deci nu te fortez sa mergem mai departe, spune chicotind.
- Pai eu nu vreau sa ies!
- Deci inca mai vrei sa vezi ce mai e pe aici? Gandeste-te ca abia am intrat.
Am inghitit in gol. Nu voiam sa par lasa, dar chiar nu mai voiam sa mai stau nici macar o secunda in locul asta. Oricum nu prea eram eu fana a filmelor horror, deci casa groazei a iesit mereu din discutie cand era vorba sa mergem intr-un parc de distractie.
- Nu plecam daca tu nu vrei, spun incet.
Eric mi-a zambit dulce.
- Dar eu vreau sa te simti si tu bine. Si doar stii ca tu esti mult mai importanta.
- Da, dar...dar rezist eu la alte cateva sperieturi.
- Nu, nu. La cat de tare te sperii, o sa faci un atac de cord, iar eu nu vreau sa te pierd, spune chicotind si ne indreptam spre iesire.
- Dar e ultima ta zi...
- Si ce? Iris, te iubesc, deci crede-ma ca tu esti cu mult mai importanta decat o casa cu monstrii. Aici pot veni si singur daca vreau, dar ideea zilei de azi era ca tu si eu sa ne simtim bine, asa ca asta o sa si facem.
Am oftat si mi-am sprijinit capul de el. Imediat cum am iesit, Eric s-a pus pe o banca, tinandu-ma inca in bratele lui.
- Nu vreau sa iti stric ziua...
- Iris, tu esti cea care imi face zilele fericite. Imi e greu sa accept ideea ca nu o sa il mai vad pe Lucas asa des, dar o sa mai vina el pe la mine. Ceea ce mi se pare imposibil de acceptat e faptul ca nu o sa te mai am, ca nu o sa te mai tin in brate, ca nu o sa te mai vad trecand prin toate statile posibile, ca nu o sa te mai pot vedea cuibarindu-te in bratele mele ca o pisicuta adorabila. Sunt dependent de surasul si zambetul tau, de rasul si nebunia ta, de inteligenta si frumusetea ta, de...de tot ce tine se tine, de persoana ta. Dar ce sa faci? Important e sa fii tu fericita, nu?
Il priveam cu ochii mari in timp ce vorbea. Vorbea cu atata usurinta si cu un zambet atat de natural, desi la interior era probabil distrus.
- Eric...
- Esti tot ce mi-am putut dori vreodata, iar ideea ca nu o sa te mai am ma distruge, insa esti extrem de iportanta pentru mine, deci daca tu esti fericita, atunci si eu sunt.
Si-a trecut degetele prin parul meu, iar o lacrima i s-a scurs pe obraz, pastrandu-si inca zambetul acela dulce care m-a innebunit din prima clipa. Si totusi efectele lui sunt aceleasi asupra mea chiar daca m-am impacat cu Leo. Da, ale lui Leo sunt mai puternice, dar e surprinzator sa vad ca inca il iubesc la fel de mult ca inainte.
Am zambit si mi-am lipit buzele de ale lui, sarutandu-l adanc. I-am sters obrazul si mi-am simtit si eu ochii umezi si nu m-am ferit sa imi las lacrimile sa imi curga.
- Habar nu ai cat de mult o sa imi lipsesti, spun si il mai sarut o data.
Eric a zambit si si-a lipit fruntea de a mea.
- Habar nu ai ce gelos sunt pe Leo.
- Ba cred ca stiu. Probabil esti la fel de gelos ca si mine cand va vad pe langa alte fete.
- Va?
- Da...va, spun chicotind.
Eric a zambit si mi-a mangaiat obrazul.
- O sa imi fie cel mai dor! Mai ales de buzele si zambetul ala.
- Si tu o sa imi lipsesti extrem de mult, Eric. Te iubesc si mereu o voi face. Mereu te voi iubi la fel de mult ca si in prima zi, spun zambind luandu-l de mana.
- Pai si Leo?
- Si pe el il iubesc. Si da, este o diferenta de intensitate, insa stiu sigur ca va iubesc pe amandoi. Poate nu la fel de mult, dar sentimentul exista.
Eric a chicotit.
- Esti sigura ca Anne nu e mama ta? In momentul de fata te afli in situatia ei.
- Eh...mereu mi-am dorit asta, dar din pacate am simtit pe pielea mea ca nu e asa cum credeam. Te doare inima...tare si des...
Eric a zambit si a inceput sa se joace cu degetele mele.
- Esti fata descurcareata si desteapta. O sa te descurci tu, spune zambind.
- Dar o sa imi fie greu sa nu sar pe tine, spun chicotind.
- Eu nu o sa ma supar. Oricum nu cred ca o sa am relatii asa lungi. Esti unica si din pacate nu pot gasi inca o Iris.
Mi-a prins mana usor si a sarutat-o.
- Sa stii ca nu o sa refuz un viol dim partea ta. Doar sa nu afle Leo, spune chicotind
Am ras si l-am sarutat...din nou.
- Esti nebun.
- Dupa tine?
Am zambit si mi-am trecut degetele prin parul lui.
- De ce nu va pot avea pe amandoi?
- Monogamia e grea, ha? spune el razand.
- Foarte! Mai ales cand ai de ales dintre 2 tipi ca voi. Hai ca lui Raven i-a fost usor, ca Stefan nu are cine stie ce calitati, dar eu? Eu cum ar trebui sa aleg?
Eric a ras, iar eu il priveam zambind. Inima imi batea ca nebuna, iar rasul si zambetul lui nu ma ajutau sa ma linistesc. Of Doamne! E ingrozitor sa fii indragostita de 2 baieti pentru ca trebuie sa il alegi pe unul dintre ei...iar decizia pare si mai grea cand par sa le aiba pe toate...
M-am ridicat si i-am intins mana.
- Hai sa ne mai plimbam. Vreau sa te duc undeva dragut, spun zambind.
Eric a zambit si a facut ce i-am zis. Ne-am mai plimbat prin parc, am ras, ne-am tinut in brate, apoi am mers in padure.
- Padure, noi 2 singuri. Suna a elemente a vreunei fantezi de ale tale, spune Eric chicotind urmandu-ma.
- Parca ai zis ca te-ai saturat, spun chicotind tragandu-l in continuare dupa mine.
- Nu voiam sa par nesatul.
Am chicotit si m-am oprit. Am ajuns!
Imediat ce a venit si Eric langa mine, s-a uitat in jur.
- O poiana?
- Mhmm, spun zambind si alerg spre mijlocul dumbravei.
Eric m-a urmat si a continuat sa se uite in jur. Probabil se astepta sa fie ceva pe aici.
M-am oprit cand am ajuns unde voiam si m-am uitat in jur.
- Si ai de gand sa ne prostim sub cerul liber? spune cand ajunge langa mine.
M-am intors si am zambit, apoi mi-am incolacit mainile in jurul gatului sau.
- Nu vreau asta. Vreau doar sa stam si sa ne bucuram de seara asta fara nori.
M-am pus jos si m-am intins pe jos privind la cer. Eric a facut acelasi lucru si cand a vazut cerut, a ramas mut pentru cateva momente.
- E frumos, nu? spun cand ii vad expresia.
- Da. Cerul e asa senin aici, iar cerul se vede...wow!
Cerul era senin, iar cum luminile orasului nu ajungeau pana aici, cerul era un adevarat tablou. Milioanele de stele straluceau in timp ce praful stelar facea un model extrem de frumos pe bolta cereasca. Luna, la randul ei, completa acest tablou mirific parca luat de pe internet.
- Nici nu cred ca mai trebuie sa intreb cine ti-a aratat locul asta, spune Eric inca privind cerul.
- Nu, nu mi l-a aratat Leo, spun chicotind. Eu l-am descoperit.
- Pe vremea cand erai o introverta convinsa?
- Mhmm.
Cand eram mica, nu eram sociabila. Cred ca doar la liceu am mai inceput sa vorbesc cu diferite persoane din necesitatea de a-l ignora pe Leo. Pe vremea aceea rana pe care mi-o facuse era inca proaspata, iar fata lui nu ma ajuta deloc in liceu. Revenind la subiectul anterior, inainte sa se mute Raven si Leo aici (caci pana s-a construit imensitatea aia de casa si cat au fost inca bebelusi, ei eu stat in vechea lor casa si s-au mutat in conac cand Raven si Leo au terminat gradinita) imi placea sa imi pierd timpul prin padure. Imi placea sa stau singura si sa desenez sau sa cant, sa imi petrec timpul in linistea si pacea naturii. Eric stie ca imi pierdeam timpul prefacandu-ma a fi fetita muntilor, dar nu am stat sa ii povestesc fiecare lucru pe care l-am patit. I le-am spus pe cele mai importante.
- Doresti sa stii cum am dat de el?
- Normal, spune introcandu-se spre mine.
- Pai pe vremea cand ma dadeam drept fetita muntilor, pe la vreo 5-6 ani, cand ma aflam in padure, am vazut niste caprioare si, desigur, cum eu ador animalele, m-am tinut dupa ele. Si m-am tot plimbat dupa ele prin padurea asta pana cand am ajuns aici. Dar era zi. Intr-o zi am stat putin mai mult in padure decat planuisem si ma pierdusem. Se facuse seara intre timp si m-am mai invartit ceva vreme pana cand am ajuns aici. Nu mai era mult de mers pana la iesire, doar ca eram obosita, asa ca m-am pus jos si cand m-am intins pe spate, am vazut privelistea. Si am privit ceva vreme pana a inceput sa ploua, moment in care a trebuit sa fug acasa.
- Deci Heidi facea pe aventuriera cand a gasit locul asta, ha?
- Cam asa ceva, spun chicotind.
Eric a chicotit apoi m-am trezit cu el peste mine.
- Si dupa ce Heidi i-a cunoscut pe Leo si Raven, a inceput sa uite de padure si locul asta.
- Din cate poti vedea, nu am uitat de el. Mai veneam din cand in cand, dar nu la fel de des. Ce pot sa zic? Mi-a lipsit locul asta.
- Si Leo stie de locul asta?
L-am privit cateva momente nedumerita, apoi, cand am realizat la ce se referea, m-am abtinut sa nu rad.
- Serios?
- Ce? Am zis ceva gresit?
- Nu dar...Eric, asta e singurul mod in care ma puteai intreba daca eu si Leo ne-am facut de cap aici?
- Pai...uhm...da?
Am inceput sa rad.
- Pai tu ce crezi?
Eric a oftat si s-a pus inapoi langa mine.
- Si, uhm, a fost bine?
- Stai, ce? Eric, ce naiba?! spun razand.
- Pai tu si Leo nu v-ati...
- Ce? Nu. Leo habar nu are de locul asta.
Ochii lui Eric au inceput sa licareasca intens in timp ce pe fata avea o expresie surprinsa.
- Eric, Leo nu trebuie sa stie chiar totul. Adica imi mai trebuiau si mie momente de singuratate, iar asta e singurul loc in care ma simteam bine de una singura. Chiar nu voiam sa ma poata deranja cineva.
M-am intors cu fata la Eric.
- Deci tu credeai ca eu si Leo am facut chestii in locul meu de meditatie?
- Pai sunteti apropiati, dar nu inseamna ca stie chiar totul. Nici Raven nu stie chiar absolut totul despre mine. Spre exemplu, tu stii unele lucruri pe care Raven si Leo nu le stiu.
Eric inca ma privea surprins, dar licarirea din ochii lui devenea tot mai puternica. Am chicotit si m-am pus peste el.
- Serios Eric? Chiar credeai ca eu si Leo ne-am jucat de-a Adam si Eva aici?
- Da? Esti destul de creativa, deci nu ar fi surprinzator.
- Dar avand in vedere ca e locusorul meu secret...
- Si totusi m-ai adus pe mine, spune ridicandu-se in fund.
Mi-am incolacit picioarele in jurul lui si am zambit.
- Doar e o zi speciala, nu? spun zambind.
Eric a zambit si m-a sarutat scurt.
- Deci eu stiu mai multe decat credeam, spune mandru.
- Depinde de subiect...dar da, stii destul de multe, spun incolacindu-mi mainile in jurul gatului sau.
- Cum asa? spune punandu-si mainile pe talia mea.
- Ti-am mai zis ca esti special, spun chicotind si il sarut.
Eric s-a lasat pe spate si s-a rasucit cu tot cu mine, astfel incat acum el era deasupra. Si-a coborat una din maini pe coapsa mea, iar pe cealalta a pus-o pe spatele meu, coborand lent saruturile. L-am tras inapoi in sarut si am inceput sa trag de tricoul lui.
- Parca nu voiai sa iti incalci locul sacru, spune Eric si isi plimba mana pe coapsa mea.
- Pai scuza-ma ca esti o tentatie. Acum taci si fa-ti treaba! spun si ii dau tricoul jos.