College's Secrets

15

Doua saptamani am stat si m-am gandit la Stefan si fata aia. Cine o fi oare tipa cu care era? Oare sunt impreuna? Numai intrebarile astea doua mi-au trecut prin cap si oricat ar fi incercat fetele sa ma inveseleasca, nu au putut. Lucas a putit doar pe jumatate sa ma faca sa ma simt mai bine.
In orice caz, azi in sfarsit e vineri! Am termimat si orele de curs si am de gand sa imi petrec restul zilei uitandu-ma la filme sau citind. Am intrat pe laptop si am cautat niste filme horror, insa atunci m-a sunat cineva pe Skype...iar acel cineva era frate-miu.
"Ce naiba?!"
- Hei surioaro! spune zambind.
- Hei. Te-ai gandit si tu in sfarsit sa vezi cum o mai duc sau nu aveai pe cine enerva?
- Poate putin din ambele. In orice caz, ce faci draga?
- Ok? Bine, cred. Tu?
- Bine. Cum e vremea pe acolo?
- Pe bune? Leo, zi ce vrei!
- Ce? Voiam sa vad ce imi face surioara mea draga!
- Surioara draga? Tu vrei sa stii de Iris, asa-i?
- Ce? Nu? Adica...nu! spune fastacindu-se cu o roseata mica in obraji.
- Oh Doamne! Tu si Iris aveti aceleasi reactii cand auziti unul de altul, spun dandu-mi ochii peste cap.
Cand a auzit, Leo a afisat un zambet dulce, lucru ce m-a facut si pe mine sa am un micut zambet. De fiecare data cand ma gandesc la relatia lor, imi amintesc cat de perfecta era si tot nu inteleg cum de s-a terminat asa repede. In orice caz, sper ca poate intr-o zi o sa se impace, caci Iris e singura persoana ce il face pe fratele meu un om mai bun...il face asa cum era inainte...
- In fine...deci ce doresti?
- Uhm...
- Vrei sa stii ce mai face Iris, asa-i?
Leo mi-a zambit inocent, iar eu am chicotit. In clipa in care am vrut sa spun ceva, m-am blocat. Daca o sa ii spun lui Leo ca Iris e impreuna cu cineva, o sa ii frang inima, insa...insa hai ca ma risc.
- Pai e ok. Pacat ca toata ziua aud de Eric ala al ei.
Orice pata de fericire ce se afla pe fata lui disparuse instantaneu, fiind inlocuita de o expresie geloasa.
- Cine e Eric?
- Eric? Eric e iubitul ei.
- Oh...spune cu tristete in voce.
- Uhm...esti ok? spun observandu-i reactia.
- Da, da, sunt ok...
- Ba nu esti...
- Ba da, Raven. Adica ma simt minunat sa aud ca fata de care mereu voi fi indragostit nebuneste are iubit, spune oftand.
Am inghitit in gol si am oftat.
- Scuze ca ti-am spus...
- Nu-i nimic. Adica eu am intrebat ce mai face.
- Mdea...oricum, cum o mai duci?
- Bine. Viata de colegiu e buna, fete frumoase, dar...spune si se opreste, inghitind in gol.
- Dar ti-e dor de Iris, spun oftand.
- Cam asa ceva...
I-am privit fatuca si chiar parea sincer. Mereu a fost sincer cand venea vorba de Iris!
- Leo, tu o mai iubesti pe Iris?
- Normal! Mereu o voi face?
- Si...si cum a fost prima voastra noapte de dragoste?
Auzindu-mi intrebarea, expresia lui Leo s-a schimbat.
- Tu vrei sa ti-o tragi?
- Ce? Nu! Ce naiba, Leo?!
- Oh! Credeam ca va trebui sa vin inapoi in America pentru a-l bate pe baiat, spune chicotind.
- Poftim? De ce ai face asta?
- Esti surioara mea si trebuie sa ma asigir ca fraierul nu o sa iti franga inima.
- Wow! Asta e primul lucru bun pe care mi l-ai spus in ultimii ani.
- Raven, chiar daca ne mai certam sau ne mai enervam, eu mereu o sa te iubesc. Esti unica mea sora si, pe langa asta, esti si cea mai buna prietena a lui Iris, deci da!
- Orice ai face sau ai spune, o implici mereu si pe Iris, spun chicotind.
- Pai nu? spune chicotind.
Am zambit si l-am privit cateva clipe. E la fel, doar ca liceul i-a schimbat doar personalitatea exterioara, cea pe care vrea sa o vada lumea.
- Si imi zici si mie cum a fost prima voastra noapte de amor?
- Ok, spune chicotind. Ce pot spune? Niciodata nu o sa o uit, aia e clar! Nu o sa ii uit atingerile, soaptele...gemetele. Nu o sa uit niciodata prima noapte de dragoste cu fata visurilor mele, fata perfecta...fata care mi-a furat inima. De fiecare data cand imi amintesc, parca retraiesc din nou acel moment special si unic. Imi amintesc gustul buzelor sale, a pielii sale, a...a dragostei sale. A...a fost special! Nu a fost o simpla partida de sex, ci un intreg ritual in care corpurile noastre au devenit unul! Imi amimtesc si acum corpul ei perfect si emotiile ce mi-au traversat corpul. Imi amintesc cum am intins-o usor in pat, cum i-am sarutat fiecare centimentru de piele, cum tremura sub atingerile mele. Imi amintesc si acum strigatul de durere ce mi-a sfasiat inima. Am vrut sa ma opresc, dar ea a zis sa continui, parca stiind deja ca ce urma ma va duce pe culmile extazului. Nu voi uita niciodata cum imi gemea numele si pot spune ca si acum ma trec toti fiorii atunci cand imi amintesc. Toate acele clipe mi s-au intiparit in memorie si vor ramane acolo pentru vecie...la fel cum si dragostea pentru ea va ramane mereu in inima mea.
Imi priveam fratele si zambeam la auzul cuvintelor sale. Priveam cu cata dragoste povestea si parca in fata ochilor sai se rederula totul. Se citea pe fata lui si pe modul in care vorbea ca momentul ala a fost ceva special, ceva facut din iubire.
Un zambet mi-a aparut pe buze. E asa frumos sa vezi ca intre 2 persoane exista o atractie asa puternica, o iubire ca in carti ce nu se termina niciodata, o iubire pura si sincera de care nu toti au parte!
- Wow...
- Da. Si ma doare cand ma gandesc cat de prost am putut fi de am pierdut-o, spune oftand.
- Dar pana la urma de ce v-ati despartit?
- Nu vreau sa imi amintesc de momentul ala, Rave...
- Haide!
- Nu...
Am stat putin si m-am gandit si am gasit cu ce sa il santajez.
- Mdea...si eu care voiam sa iti zic cat de evident e faptul ca Iris inca te iubeste, dar daca tu nu vrei sa imi spui...
- Stai, ce?! Raven!
- Ce?
- Spune!
- Leo, vreau sa imi amintesc.
- Pe bune?! Ah! Ok...
- Yey!
- Dar tu spui prima!
- Ok, spun zambind. Deci draga noastra Iris, pe langa faptul ca ii e dor de tine si mai plange cand isi aminteste de relatia voastra, ghici ce a mai demascat-o.
- Hmm...nu stiu. Pana acum zambesc datorita faptului ca ii e dor de mine.
- Ghici cum arata iubitul ei, spun cu un zambet larg.
- Blond cu ochii albastri?
- Nu! Seamana cu cineva foarte cunoscut.
- Ce? Seamana cu mine?
- Pai e saten cu ochii verzi.
- Pe bune?
- Yup. L-am supranumit si "copia" sau "Leo 2".
Pe fata lui Leo tocmai aparuse un zambet urias! Nu il mai vazusem de mult cu un zambet pana la urechi...cam de cand s-a despartit Iris de el. Adica atunci cand era cu ea, toata ziua avea zambetul ala gigantic.
- Acum spune tu de ce v-ati despartit.
- Dar tu nu mi-ai spus prea multe.
- Nu, insa ti-am dat niste informatii scurte, insa importante. Mai evident de atat nu cred ca se poate. Defapt la fel de evident e si faptul ca inca mai are hanoracul tau.
- Pe bune? spune zambind.
- Mhmm. Plus poze si chestii. Ma rog...tu spune!
- Ok ok. Deci...
Insa, desigur, soarta n-a tinut cu mine. Tocmai intrase Iris pe usa.
- Oh...vorbind de lup, spun zambind.
- Iris? spune Leo imediat ce ma aude.
In momentul ala Iris s-a blocat. Era clar ca vocea lui Leo i-a provocat asta.
- Iris, esti ok?
- Uhm...da...
- Aha. Deci inseamna ca sti cu cine vorbesc.
- Mdea...
- Deci inseamna ca o sa vii sa vorbesti cu el?
- Uhm...
- Perfect! Eu ma duc in camera, spun lasand laptopul pe masa. Va las singuri, spun zambind si plec.
Insa, desigur, eu defaot stateam la usa si ma uitam pe la colt sa vad ce fac.
Iris a oftat si s-a asezat pe canapea, luand laptopul in brate. Fratele meu, vazand imediat cu ce e imbracata, a zambit.
- De ce zambesti?
- Imi place hanoracul.
- Oh...merci, spune Iris inrosindu-se.
- Si, draga, ce mai faci? De unde ai venit?
- Pai bine. M-am intors de la Eric. A da! Eric e...
- Iubitul tau, stiu.
Iris a zambit, caci si ea a vazut ce reactie a avut Leo la pronuntarea cuvantului "iubit".
- Si am auzit ca e frumos. Cum arata? spune Leo zambind.
Iris s-a inrosit si sunt sigura ca si-a dat seama ca i-am spus...si sunt sigura ca ma injura in momentul ala.
- Ti-a spus Raven, asa-i?
- Mhmm...
- Si ce ti-a mai spus?
- Ceva de plans si ca ti-e dor de mine, spune zambind larg.
- Deci nu ti-a zis ca sunt fericita cu Eric si ca el ma iubeste enorm?
"Auci! Ce urat i-a trantit-o lui Leo..."
Leo a inghitit in gol si se nu a mai spus nimic. Lucrul ala l-a demoralizat complet...si Iris a vazut.
- Leo, nu voiam sa...
- Nu, lasa. E ok, spune cu un zambet fortat.
- Leo, stiu ca nu esti ok. Te cunosc...
- Sunt ok. Adica nu sunt 100%, dar sunt ok.
- Leo...
- Iris, e ok. Adica i-am povestit acum cateva minute lui Raven despre prima noastra noapte de dragoste si mereu ma inveseleste amintirea aia.
Iris a privit in gol cateva momente, parca trecandu-i prin fata ochilor momentele respective, apoi un zambet gingas i-a rasarit pe buze.
- Da...stiu ce zici.
- Iris, momentul ala a fost extrem de special si mereu imi amintesc cat de prost am fost ca te-am pierdut.
- Leo...
- Iris, nu pot uita si nici nu o voi face! Te iubesc enorm! Te vreau inapoi!
- Leo, nu...
- Iris, nici nu realizezi cat de dor imi e de tine...
Iris a inspirat adanc niste aer in piept, iar asta insemna ca se abtinea sa nu planga...
- Leo, e prea tarziu.
- Iris, nu spune asta! Sti si tu ca nu e.
- Leo, trebuie sa incercam sa dam uitarii relatia si sentimentele noastre. Nu putem continua sa plangem unul dupa altul.
- Iris, nu o sa te pot uita! Sti prea bine ce simt pentru tine!
- Trebuia sa te gandesti la asta inainte sa gresesti...
- Eram beat, Iris. Nici macar nu stiam ce faceam...
- Nu conteaza. M-a durut extrem de rau si tu o sti prea bine!
- Iris, sti ca imi pare rau!
- Stiu, insa nu pot sa te iert! Oricat de mult te-as iubi, tot nu o pot face. Imi amintesc mereu de momentul acela...
Leo si-a muscat buza de jos si au inceput sa ii curga cateva lacrimi. Lui Iris i se rupea sufletul si la fel si mie...
- Leo...
- Iris, inteleg. O...o sa incerc, dar nu garantez nimic, spune incercand sa zambeasca.
Iris a zambit si am vazut cum o lacrima i se scurge pe obraz, incepand tot mai multe sa apara.
- Iris...
- Te iubesc, Leo! spune ea zambind.
Leo a ramas surprins oentru cateva secunde, apoi a zambit, ridicand pandantivul ce il avea la gat, strangandu-l in mana.
- Si eu te iubesc! Enorm de mult! spune zambind.
Iris a zambit larg si a inchis apelul. Lacrimile lui Iris au inceput sa se inmulteasca, in timp ce pe fata ei a ramas un zambet.
- Iris...spun venind langa ea.
- Sti ca il iubesc enorm si ca nu vreau sa fac asta, insa...
- Insa nu poti uita. Am auzit, spun luand-o in brate.
- Am incercat, crede-ma! spune strangandu-ma in brate.
- E ok, Iris.
- Ba nu e ok! Ma doare enorm! Il iubesc enorm de mult!
- Iris, gata! O sa se rezolve...
- De ce il iubesc asa mult? De ce trebuie sa doara asa tare?
Am oftat si am strans-o pe Iris in brate. Saraca de ea! Stiu cat de mult tin unul la altul, dar tot nu inteleg ce a fost asa rau de a intervenit intre ei...
Pana seara am incercat sa o fac pe Iris sa se simta mai bine. Si am reusit! Nu in totalitate, dar am reusit! Ne-am uitat la filme, am ras, am glumit...mai pe scurt, am facut-o sa uite cat de cat de Leo.
- Se pare ca acum ti-ai revenit, spun zambind.
- Da...in pare parte, da.
- Deci numai servetelele ne-au mai ramas amintire.
- Da...lacrimile si mucii mei ne readuc aminte de faptul ca nu imi pot ierta sufletul pereche pentru un cacat de greaseala, spune dandu-si ochii peste cap.
Am oftat si am luat servetelele si i le-am aruncat in cap.
- Inceteaza, Raven.
- Stiu ca e amuzant, spun zambind si continui sa arunc cu servetele in ea.
Ea a mai stat cateva momente, apoi s-a enervat si a inceput si ea sa arunce cu ele in mine. Atunci a intrat Lucas.
- Ce e cu gramada aia de servetele? Cine vrea sa se faca bocitoare si exerseaza?
- Nimeni, tembelule! Apropo, ce cauti aici? spun eu.
- Am venit sa vorbesc cu tine.
- Eu ma retrag. Ne auzim maine, Raven! spune Iris zambind si pleaca.
- Pff! Zi ce vrei, spun adunand servetelele.
- Voiam sa te intreb daca vrei sa mergem la o petrecere.
- De ce as vrea sa merg la o petrecere?
- O tin studentii de la politie.
- Ok, si?
- O sa vina si Stefan.
- Ok, si?
- Pai si nu vrei sa vorbesti cu el?
Dupa ce am aruncat si ultimul servetel, m-am intors cu fata la Lucas, insa inainte sa spun ceva, m-am gandit putin.
"As putea sa il intreb de schiloada aia si poate l-as face sa nu mai fie suparat. Merita sa incerc...nu?"
Am oftat si am mers spre camera, doar ca atunci Lucas m-a prins de mana.
- Unde mergi?
- In camera? Merg sa ma schimb.
- Deci mergem?
- Din pacate, da.
Lucas a zambit si a venit cu mine in camera. Mi-am scos cateva haine si el s-a uitat printre ele.
- Pe bune? Tu vrei sa il faci pe Stefan sa te ignore sau sa te observe?
- Ce au hainele mele?
- Prea monotone.
- Mai nou esti consultant in moda?
- Nu, insa sunt baiat si stiu cam ce imi atrage atentia.
Am oftat si m-am pus pe pat, in timp ce el a inceput sa imi cotrobaiasca printre lucruri.
- Degeaba cauti. Nu o sa gasesti nimic ce sa...
- Dar asta ce are? spune aruncandu-mi pe fata o bluza.
Cand am luat-o si m-am uitat la ea, am zambit. O primisem de la mama mea. A fost a ei si inca mai are lucruri ce i-au apartinut, iar eu i le-am luat sau le-am primit. O bluza cu un decolteu adanc, neagra, destul de transparenta (nu stiu cum a putut mama sa o poarte...).
- Si tu vrei sa port asta?
- Da. Si asa o sa fii si imbracata toata in negru.
- Nu imi place!
- Atunci de ce ai zambit?
- A fost a mamei.
- Mama ta purta asa ceva? spune surprins.
- E mama. Tu cu gura ta ai spus ca e buna, spun chicotind.
- Putem sa uitam de faza aia? spune dandu-si ochii peste cap.
- Niciodata, spun zambind.
- Pff! Atunci cu ce vrei sa te imbraci?
- Pe bune? Cum de imi ceri parerea?
- Da.
- Cu un sac.
- Spune-mi ca glumesti...
- Da, spun chicotind.
- Deci?
- Deci ce?
- Deci cu ce te imbraci?
- Aaa! Cu ce ai spus tu, spun abtinandu-ma sa nu rad.
Lucas a oftat si mi-a aruncat hainele pe fata.
- Atunci du-te si schimba-te!
L-am privit putin nedumerita, apoi am oftat si am mers la baie.
"Ce o mai fi si cu asta?"