College's Secrets

18

Urasc cand cineva face prostii pe contul meu. Imi pare rau pentru data trecuta. Lasasem pe cineva sa citeasca o schita (un model pt un alt capitol), iar acel cineva daduse pe publicare. Of...
Oricum, cei care au fost pe faza, ce sa zic? Ati fost norocosi :))))
Oricum imi pare rau inca o data. Sper sa nu se mai repete, desi am mai avut un incident de genul...
*********************
Aseara, dupa ce eu si Stefan am avut unele dintre cele mai romantice momente din viata mea, am mers si am stat intr-un apartament de-al bunicii lui. A fost atat de bine sa il simt strangandu-ma in brate, saruntandu-ma...iubindu-ma. Nu am facut nimic altceva inafara de a ne tine in brate si a ne saruta, exact ca un cuplu de ala siropos, dar aveam nevoie...aveam nevoie in clipa aia de iubirea data de un baiat, de inima mea, de gesturi...de tot!
De dimineata am incercat sa ma strecor in casa cat de incet am putut, dar degeaba! Iris, Caroline si Francis erau in sufragerie si ma asteptau pe mine. Si oricat de mult m-ar suprinde orezenta lui Francis, sincer chiar mi-a fost un prieten adevarat...si mi-a aratat ca ii pasa.
Am intrat sfioasa pe usa si le-am zambit inocent, dar nimic! Se pare ca o sa am parte de o interogare.
- Unde ai fost domnisoara? Tu sti cat de ingrijorati am fost? Te-am cautat peste tot si nu am dat de tine nicaieri! spune Iris.
- Pai dupa ceva timp am plecat cu Stefan.
- Pai si unde dracu ai stat tu toata noaptea?
- Pai cu Stefan.
- Doar cu Stefan? spune Caroline.
- Mhmm, spun cu un mic zambet pe fata.
Iris m-a privit cateva clipe, apoi a zambit.
- S-a intamolat ceva intre voi 2 ce ar trebui sa stim si noi? spune Iris zambind.
- Ce? Nu! Nu...adica...uhm...spun inrosindu-ma.
Caroline, Francis si Iris au inceput sa se uite unul la altul, iar in clipa urmatoare m-am trezit cu ei luandu-ma de maini si tragandu-ma pe unul din fotolii, pentru a da toate detaliile.
"Unul dintre dezavantajele de a te cunoaste o persoana foarte bine..."
Am oftat si mi-am scos telefonul prefacandu-ma ca ma uit la ceva interesant, insa Francis mi l-a luat din mana.
- Deci povesteste-ne! spune Iris zambind.
- Pai am plecat de acolo, ne-am plimbat, am ras si dupa ne-am intors. A inceput sa ploua, iar dupa ne-am dus la un apartament de-am bunicii lui care, desigur, i-a ramas lui si cred ca se intelege de ce.
- Voi 2 singuri intr-un apartament? spune Francis batand apropouri.
- Nu, nu am facut nimic iesit din comun.
Iris m-a privit cateva momente, apoi cred ca a inceput sa banuiasca putin de noua situatie dintre mine si Stefan.
- Ceva nu se leaga. De ce ti-ai petrece timp singura cu Stefan?
- Pai...uhm...spun incepand sa ma inrosesc.
Iris a zambit larg, apoi a tipat, sarint imediat in picioare.
- Tu si Stefan sunteti impreuna, asa-i? spune cu un zambet pana la urechi.
Am privit-o surprinsa cateva momente, apoi am zambit. Fata asta ma cunoaste uneori mai bine decat ma stiu eu!
- E adevarat, Raven? spune Caroline.
- Ma cunosc cu Iris de atatia ani, deci crezi ca nu a ajuns sa ma cunoasca atat de bime incat sa imi citeasca si gandurile? spun punandu-mi picior peste picior.
Caroline a zambit larg si apoi a tipat. Se pare ca toti 3 erau foarte fericiti afland vestea cea mare.
- Sti ca acum trebuie sa ne dai toate detaliile nu? spune Iris zambind.
Eu am chicotit, apoi am inceput sa le povestesc ce s-a intamplat pana cand am adormit in bratele lui Stefan.
- E totul asa dragut! spune Iris zambind.
- Da. Pot spune ca e cel mai romantic moment din viata mea.
- Exceptandu-l pe cel cu trandafirul rosu cu negru. Chiar ca! De Lucas nu ai mentionat absolut nimic. Ce s-a intamplat? spune Caroline.
"Mdea...merci ca mi-ai amintit..."
Am oftat si am inceput sa ma joc cu degetele. Voiam sa evit intrebarea! Voiam sa evit orice era legat de persoana lui si de fiinta lui si...si de tot! De absolut tot! Nu stiu daca o sa il pot uita si daca efectul lui va ramane in continuare la fel de puternic, insa pot incerca...pot incerca sa ma indepartez de el.
Mi-am ridicat privirea spre Iris si incercam sa ii transmit tepepatic ce s-a intamplat, insa tot ce a putut vedea si intelege din expresia mea e ca Lucas a facut ceva.
- Ce s-a intamplat cu Lucas? V-ati intalnit pe drum? S-au batut?
- Nu...
- Atunci de ce...stai! Daca nu s-a intamplat nimic intre baieti, inseamna ca s-a intamplat intre voi. Stai! Raven, tu ai plecat de la petrecere din vina lui?
Am oftat si mi-am trecut mana prin par. Chiar nu am chef de povestea cu Lucas...
- Raven, spune-ne. Suntem prietenii tai, spune Francis ingrijorat.
Mi-am ridicat privirea si am inspirat niste aer in piept. Nu e ca si cum e un lucru marcant sau socant, dar ma doare atunci cand imi amintesc...rau. Si deabia am putut dormi aseara, caci imi aminteam de imaginea aceea cu Lucas si Katrine dupa coltul salii, facandu-ma sa ma intreb acelasi lucru la infinit: Oare asta e Lucas pe care l-am cunoscut atunci cand am ajuns aici?
- Deci? spune Caroline.
- Cand am ramas singura la masa cu Stefan, m-a intrebat daca mai simt ceva pentru Lucas, iar eu nu am putut raspunde si am fugit la baie, iar cand am iesit, m-am izbit de Lucas. Eu eram suparata si inca ma gandeam la faza cu violul si la nimic altceva si m-am comportat urat cu el, amintindu-i si de ce s-a intamplat. El a plecat suparat, iar eu am dupa scurt timp realizat ca am fost nesimtita de-a dreptul. L-am cautat peste tot si nu l-am gasit, asa ca am zis sa ies pana afara ca ma sufocasem deja cu aerul din interior. La un moment dat am auzit pe cineva gemand si, la cat de curioasa eram, am mers dupa sunet si...si acolo era. Statea cu bastonu infipt in Katrine si...si dupa am intrat, l-am luat pe Stefan si am plecat...
- Si nu ti-a zis nimic? Adica nu a venit la tine? spune Caroline.
- Ba da...voia sa imi explice, iar eu i-am zis ca e viata lui si ca face ce vrea, doar ca eu nu mai vreau sa am nimic de a face cu el...atat. Dupa m-a lasat in pace...
Toti au amutit. Nimeni nu a zis nimic. Probabil se gandeau la ce o fi acum in mintea lui Lucas sau ce o fi in inima mea, insa nu am mai stat sa ma gandesc, caci Iris s-a ridicat.
- Eu zic sa il dam pe Lucas uitarii. In momentul acesta, Raven si Stefan sunt un cuplu, deci brunetul va disparea din peisaj! Trebuie sa dispara din peisaj! Nu ii face bine lui Raven si, in sfarsit, s-a dus...detot, sper. Deci ce ar fi noi sa iesim la un suc si sa sarbatorim prima relatie a lui Raven. Ce ziceti? spune zambind.
Toti au zambit, iar eu am oftat.
- Eu merg sa ma schimb, spun ridicandu-ma.
- Noi te asteptam aici, spune Iris zambind.
Am zambit si am fugit in camera. Mi-am luat ceva casual si, cand m-am dus spre fardurile mele, m-am oprit si am zis ca azi sa fiu mai naturala...si atunci a sunat si telefonul...si era Stefan.
- Hei Stefan! Ce faci? spun zambind.
- Uite bine...imi faceam bagajele. Tu?
- M-am schimbat. Eu, Iris, Carolime si Francis mergem in oras sa sarbatorim.
- Hmm...ce sarbatoriti?
- De parca nu sti, spun chicotind.
- Aaa! Deci ar trebui sa vin si eu?
- Normal! Tu ce crezi?
- Ok, spune chicotind. Atunci imi poti da mesaj mai tarziu cand v-ati decis la ce local mergeti? Momentan trebuie sa imi strang si restul lucrurilor si o sa dureze ceva. Sper ca nu te superi.
- Nu ma supar. Doamne! Daca e sa nu vii la timp, iti dau mesaj cand plecam si vi la noi, ok? Oricum si eu o sa am nevoie de putin ajutor la impachetat.
- Desigur!
- Ok. Ne auzim!
- Ok! Te iubesc!
Am stat cateva momente tacuta in timp ce mi se reoetau cuvintele in cap si apoi am zambit.
- Si eu te iubesc!
Imediat ce am inchis, am auzit un "Awww!" dincolo de usa, lucru ce m-a facut sa chicotesc.
Pana la urma, dupa ce s-au gandit si s-au strofocat sa gaseasca un restaurant care sa ne placa tuturor, pana la urma s-au decis sa mergem intr-un loc care sa imi placa mie. Death sound...desigur.
- De ce ma asteptam la un local de genu? spune Francis dupa ce intram.
- Ok, deci asta inseamna ca noi ramanem aici la Death sound, iar tu te duci la cafeneaua aia de la colt. Dar o sa ramai singur.
Ne-am asezat la o masa, ne-am comandat niste bere si am inceput sa povestim vrute si nevrute pana in momentul in care Caroline s-a ridicat deodata.
- Sa tinem un toast pentru draga noastra Raven care tocmai si-a tras cel mai bun iubit! Pentru ea si Stefan! spune intinzand paharul.
- Pentru Raven si Stefan! spun Francis si Iris si ciocnesc sticlele cu mine.
Eu am chicotit pentru un moment, apoi m-a apucat o senzatie ciudata. Era ca si cum cineva ar fi avut privirea fixata pe mine...ca si cum cineva ar fi aruncat cu un cutit direct in inima mea. Era incomod...extrem de incomod.
M-am uitat in jur si nu am vazut pe nimeni cunoscut sau cu ochii pe mine. Am luat o gura de bere insa sentimentul incomod inca a ramas...ce naiba am?!
- Eu...eu merg pana la baie, spun lasand berea pe masa.
Ceilalti ma priveau ingrijorati, dar le-am ignorat privirile, m-am ridicat si am mers la toaleta. Cum am ajuns in holul intunecat si am trecut de camera de serviciu, am luat-o la stanga, intrand in toaleta fetelor. Imediat ce am ajuns, m-am dat cu niste apa pe fata si ma bucuram ca de data asta nu m-am machiat. Am inspirat niste aer si mi-am privit reflexia in oglinda. Atunci mi-am amintit de petrecere, de Lucas, de toata situatia aia de cacat si nu intelegeam de ce legam sentimentul ce il aveam in prezent cu fuckboy-ul brunet. Am oftat si mi-am trecut mainile prin par.
Stefan, ploaia, sarutul - astea sunt lucruri la care sa ma gandesc, nu brunetul ce, imediat ce s-a suparat putin, si-a bagat barzoiul in colivia lui Katrine. Dar de ce ma doare asa de tare ca a facut asta? Poate pentru ca nu ma asteptam la asta din partea lui? De asta? Din pacate nu acesta e motivul si nici nu imi pot da seama de ce ma deranjeaza si inca ma gandesc la momentul acela...
Am oftat si m-am sters pe fata cu un servetel si am iesit din baie, doar ca nici bine nu am facut 2 pasi ca cineva m-a tras de mana si m-a tras in camera de serviciu. M-a lipit de usa si m-a sarutat si...si mi-am dat seama cine era, asa ca i-am lipit o palma.
- Ce naiba ai, Lucas? spun nervoasa.
- De ce naiba nu mi-ai spus ca te-ai cuplat cu Stefan?
- Pentru ca s-a intamplat aseara? Si, oricum, ce te intereseaza pe tine?
- De ce naiba nu m-ar interesa? Nici macar nu inteleg de ce te-ai cuplat cu el!
- Si ce voiai? Sa ma cuplez cu tine?
- Da!
Mi-am inghitit cuvintele pentru un moment. Lucas tocmai a spus ca ar fi vrut sa fie cu mine! Stai ce?! De ce imi place ideea? De ce nu il mai urasc? Si mai important, de ce naiba vreau sa ma sarute?
M-am linistit repede si mi-as sters toate gandurile neortodoxe. Eram cu Stefan, iar el...el e doar un fuckboy. Sigur vrea doar sa ma amageasca si, dupa ce ma baga in pat, sa ma paraseasca si sa ma lase cu inima franta. Iar atunci mi-am adus aminte de ce l-am urat la petrecere...de ce voiam sa nu il mai vad in preajma mea. Pentru ca ceea ce a vrut sa ii faca lui Iris e de neiertat! Nu conteaza ca s-a oprit la timp, ci conteaza faptul ca a vrut sa o violeze...atat conteaza!
Atunci l-am impins pe Lucas, facandu-l sa se izbeasca de rafturi si am incercat sa ies...dar era incuiata. Am oftat si m-am intors cu fata la el.
- Descuie!
- Nu!
- Lucas, tu nu m-ai vazut nervoasa si nici nu vrei sa o faci, asa ca deschide naibii usa asta!
Licas s-a ridicat si m-a lipit de usa.
- Ce a fost cu pauza aia?
- Ce pauza?
- Pauza ce ai avut-o dupa ce am zis ca as fi preferat sa fii cu mine.
"Oh Doamne! Iar inima mi-o ia razna..."
- Pentru ca mi-am amintit de petrecere si de motivul pentru care nu te mai vreau in preajma mea! Simplu!
- Raven...
- Lucas, de ce nu intelegi ca ceea ce ai vrut sa ii faci lui Iris e de neiertat, ha?
Lucas s-a oprit si si-a amintit.
- Nu am vrut...eram beat, Raven, spune cu parere de rau.
- Pe bune? Atunci de ce naiba ai mai facut-o?
Lucas a inceput sa se incordeze si sa isi scrasneasca dintii.
- Noroc cu lacrimile lui Iris...defapt ce tot zic? Noroc cu Eric, murmur eu.
Deodata Lucas a dat cu pumnul in usa, exact langa capul meu. Un fior m-a trecut si am inghitit in gol nu numai pentru ca pumnul ala putea sa ma aiba ca tinta pe mine, iar intensitatea lui era infioratoare, dar si pentru ca ceea ce am vazut dupa m-a lasat muta...
In timp ce corpul lui Lucas tremura de nervi, dintr-o data o lacrima i-a cazut. Respiratia mi-a devenit mai grea, iar ceea ce am vazut m-a inmuiat.
"Lucas..."
- Nu am vrut...nu am vrut niciodata sa ii fac asa ceva. A fost...a fost doar un impuls.
Am oftat si l-am luat in brate.
- Nu mie trebuie sa imi spui asta, ii soptesc.
- Iris nu o sa ma ierte.
Atunci i-am dat drumul.
- Asta nu e treaba mea.
Lucas a oftat si se vedea pe el ca inca e nervos.
- Daca inca esti nervos, caut-o pe Katrine. Poate de data asta o sa o faceti intr-un loc mai comod.
- Raven, faza aia a fost...
- Lucas, nu ai ce sa imi explici. Faza aia a aratat cine esti tu defapt.
- Raven...
- Lucas, esti un fuckboy autentic, iar mie nu imi plac genul asta de baieti...niciodata nu mi-au placut. Doar Iris e genul, iar pe ea ai incercat sa o violezi, deci pacat de tine. Acum deschide usa.
Lucas a oftat si a facut ce am spus.
- Sper ca mai putem fi prieteni...
- O sa ma mai gandesc.
Am plecat si, imediat ce am iesit de pe hol, am vazut ca a venit Stefan si...si pentru un moment voiam sa ma intorc la Lucas. Am zambit si m-am dus tinta la Stefan. El m-a tras in bratele lui si m-a sarutat cu pofta, lucru ce m-a facut sa zambesc. Dupa ce mi-a dat drumul, mi-a mangaiat obrazul, apoi s-a dus la barman sa isi ia si el o bere. Am zambit, insa...insa dupa m-am intors. La intrarea in hol statea Lucas cu o privire trista, insa cand a observat ca ma uit la el, mi-a zambit fortat si s-a dus la masa lui. Am oftat si m-am asezat la masa. Imediat ce a venit Stefan, s-a asezat fata in fata cu mine si am inceput iar sa radem de tot nebuniile ce le spunea fiecare. La un moment dat mi-a vibrat telefonul, iar cand l-am deschis, am vazut ca era un mesaj de la Lucas.
"Ce faci vacanta asta?"
Atunci m-a strafulgerat ceva. Am si uitat ca maine plecam si habar nu am ce o sa fac!
Si uite asa am inceput sa ma gandesc la ce voi face vacanta asta, ignorand absolut orice mai vorbeau ei, prefacandu-ma ca ii ascult. Am ramas in starea asta pana am ajuns in camera de camin.
- Eu cred ca ma voi intoarce la camin pentru ca mai am cateva lucruri de impachetat, spune Stefan.
- Nu! Mai stai! Nu-i asa, Raven? spune Iris.
- Aaa...da. Adica da! Hai mai stai! Te rog!
Stefan m-a privit pret de careva secunde, apoi a oftat.
- Ok, spune zambind.
Atunci Iris, Caroline si Francis l-au tras pe Stefan pe canapea si probabil au continuat discutia ce o incepusera la local. Am chicotit si m-am dus in camera sa imi fac bagajele cand, la un moment dat, mi-a sunat telefonul.
- Alo?
- Raven, draga, ce faci? spune mama zambind.
- Bine. Imi impachetam. Tu?
- Pai faceam pregatirile, ca in fiecare an. Sti cum e!
In fiecare an, ai mei organizeaza o petrecere de Craciun si invita persoanele apropiate. Mereu ma certam cu mama pe subiectul "de ce il invita pe unchiul Marco?", caci eu imi dadeam seama ca el (la fel ca majoritatea barbatilor din sala) are sentimente pentru ea si nu imi placea asta. Pana ca si vecinii s-au dat la ea. Nici lui tata nu ii place cand vede ca toti sunt indragostiti de ea, dar se mai linisteste atunci cand isi aminteste ca el e singurul din inima ei...singurul pe care il iubeste...singurul pentru care ar si muri. Asa cum a facut unchiul Leo pentru mama...
- Uuu! Si ce ai de gand sa faci vacabta asta?
- Habar nu am mama. Nu m-am gandit.
- Si nu ai niciun plan?
- Din pacate nu.
- Atunci vino acasa.
- Pai si prietenii mei?
- Vino si cu ei! Sti ca e destul loc in casa asta.
- Dar...dar nu pot face asta...
- Ba da! Si spune-le ca la petrecerile de Craciun si Anul Nou pot sa vina si familiile lor.
- Mama, nu! O sa ma simt prost...
- De ce?
- Pentru ca o sa fie mai multi decat ti-ai planuit...
- Nu e adevarat! Chiar mi-ar face placere sa vina prietenii tai si familiie lor in vizita! As fi mai mult decat incantata!
- Pai si tata?
- Pe bune? Sti doar ca tatal tau o sa fie incantat sa ii cunoasca!
- Pai si daca nu o sa vrea sa vina mai multi barbati la petrecere?
- Eh...il conving eu. Stai linistita!
"Da...probabil o sa ii faca vreun show in dormitor..."
- Uhm...ok. Merci mama.
- Nu ai pentru ce, scumpo! Vrei sa trimit...
- Nu. O sa luam niste bilete si gata.
- Hai mai Raven! Oricum stiu deja ca esti fiica mea.
- Defapt numai doua persoane stiu asta...
- Pe bune? Of! Si chiar nu vrei sa veniti cu avionul privat?
- Nu mama. Vreau sa par o fata normala.
- Sti ca isi vor da seama atunci cand ajungeti aici, nu?
- Da, dar lasa asa. Pana o sa ajungem la conac, vreau sa par o fata normala.
- Ok. Daca asta e decizia ta, atunci o respect.
- Ma bucur!
- Macar lasa-ma sa va platesc biletele si sa va asigur transportul pana aici!
- Mama!!!
- Raven, sti ca imi place saa imi rasfat invitatii.
- Sper ca nu il rasfatai prea mult pe unchiul Leo cand iti era invitat...
- Eh...intre mine si raposatul tau unchi era o relatie speciala.
- Imi dau seama...spun zambind dandu-mi ochii peste cap.
Stiu foarte bine ce relatie a fost intre ea si unchiul Leo. Nici ea nu neaga ca a fost ceva mai mult decar o simpla prietenie, insa ceea ce toti stim e ca ea si tata s-au iubit nebuneste si, oricat de mult poate ar fi tinut mama la unchiul Leo, realizez ca pe tata l-a iubit mai mult...si inca o face...si mereu o va face. Iar asta ma incanta!
- Trecand peste, deci pot macar sa trimit o masina dupa voi?
- Ok, caci nu am chef de taxiuri, spun chicotind
- Ok. Deci ne vedem maine, draga! Eu si tatal tau abia astepteptam sa va revedem pe tine si fratele tau!
- Si noi, mama! Stiti foarte bine ca va iubim enorm!
- Stim! Dar nu uitati ca si noi va iubim enorm de mult!
- Stim, spun chicotind.
- Ma bucur. Hai ca te las sa iti imoachetez! Te iubesc, draga!
- Si eu, mama...si eu! spun zambind.
Dupa ce am inchis, m-am uitat la ecranul telefonului si am oftat si i-am trimis un mesaj lui Lucas.
"Se pare ca imi voi petrece vacanta alaturi de familie. Sper sa te distrezi saptamanile astea. O vacanta frumoasa si sarbatori fericite!"
Am zambit si l-am inchis, insa nu dupa mult timp am primit un mesaj...de la Lucas.
"Ma bucur pentru tine! Si merci...merci pentru tot! Si eu iti doresc o vacanta placuta si sarbatori fericite! Abia astept sa ne vedem dupa vacanta, bruneto :)))"
Am zambit si mi-am bagat telefonul in buzunar. Inima imi batea tare, iar in capul meu aparra imaginea cu Lucas...cu lacrima lui cazand incet. Poate el are o inima, dar poate inima aia ii apartine lui Iris...ca de obicei...
Am oftat si mi-am amintit ca maine merg la ai mei, asa ca trebuie sa ii anunt pe astia ca tocmai li s-au schimbat planurile.
Am iesit din camera si le-am oprit orice discutie atunci cand am aparut la orizont.
- Oameni buni, tocmai vi s-au schimbat planurile! Veti veni la mine!
- Stai ce?! spun Caroline, Francis si Stefan la unison.
- Da! Ati auzit bine!
- Pai si cu Eric si John ce facem? spune Caroline.
- Sa vina si ei din partea mea.
- Pai parca sarbatorile se tineau in familie, spune Francis.
- Mama face in fiecare an o petrecere de Craciun si una de Revelion si a zis ca pot veni si parintii vostri.
- Wow! Ce generoasa e mama ta! spune Caroline zambind.
- Nici nu iti imaginezi. Nu-i asa Iris? spune Stefan chicotind.
Atunci am vazut ca Iris nu era ok. Era pur si simplu blocata si privea in gol.
- Iris...
- Uhm...sunt ok. Sunt putin emotionata, caci abia astept sa iti revad familia, spune Iris cu un mic zambet.
"Nu e adevarat! Minte! Minte cat casa, caci stiu ce i-a dat starea asta...defapt cine. O inteleg cacj stiu ca numele lui ii trezeste multe amintiri...iar acest nume e Leo..."