College's Secrets

30

Raven
- Ce ar trebui sa facem? Ma ingrijoreaza starea ei. Zici ca s-a transformat intr-o planta, spune Leo oftand si se aseaza langa mine.
Eu si fratele meu suntem la el in camera si discutam de blonda. Iris e intr-o stare destul de proasta de o saptamana incoace si ma ingrijoreaza putin. Leo mi-a spus ca plange destul de des si ca inafara de tinut in brate si cateva saruturi, Iris nu a mai avut chef de nimic.
- Leo, Iris a fost si mai rau atunci cand v-ati despartit pentru ca tu ai fost un bou.
- Merci ca imi reamintesti. Si totusi cat o sa mai dureze? Cat o sa o mai vad atat de trista? Stii doar ca urasc sa o vad asa!
Leo a luat de pe noptiera sa o poza cu ei 2 si o privea trist.
- Urasc sa o vad asa, Raven. Imi vine sa iau avionul si sa zbor dupa satenul ala doar pentru a o vedea zambind. Oricat de gelos as fi si oricat de tare m-ar deranja, le-as inchiria si o camera de hotel daca ar vrea. Nu vreau sa o mai vad asa trista.
- Leo, inteleg ca nu iti place sa o vezi asa, dar o sa isi revina. Cum o sa o vezi ca zambeste putin, o duci direct in camera. A fost in stari mai rele.
Leo a oftat si a pus poza inapoi.
- Cat de rau era?
- Fiarte rau. Statea incuiata in camera, nu mai manca, plangea atat de tare ca o auzea mama ei de la parter. Nu voia sa vada pe nimeni. A...a fost intr-o depresie totala si nu a mers la scoala.
- Adica in luna aceea in care a lipsit, nu i-a fost rau defapt...
- Nu...ea plangea in camera. Imi venea sa te omor si sa te dezmembrez si sa te duc drept prada de razboi la ea...dar stiu ca m-ar fi urat. Oricat de mult o durea, ea te-a iubit mereu, iar daca acum e in depresie, e mare lucru ca inca mai vorbeste si te lasa sa o iei in brate sau sa o saruti.
- Deci Iris a fost in depresie o luna din vina mea...
- A fost pana cand v-ati impacat...
- Deci amandoi am fost depresivi in tot acest timp...
- Da, doar ca in luna aceea ea a dus-o cel mai rau, apoi a invatat sa-si reprime tristetea.
- Si de ce nu a vrut sa ne impacam? Adica imi amintesc ca ne-am mai sarutat, dar cand incercam sa o lungesc sau sa fie ceva mai mult, ma respingea.
- Pai practic isi amintea de ceea ce s-a intamplat. Ce? Tu nu ai fi facut la fel daca o prindeai cu unul?
- Ba da, dar...of. A fost enervant...
- Macar v-ati impacat si v-ati mai vorbit.
- Mdea...dar a fost greu sa ma abtin sa nu sar pe ea, spune el chicotind.
Am zambit si m-am intors cu fata spre el.
- Care a fost cel mai rau lucru pe care l-ai facut cand erai in depresie?
Leo a oftat si-a intins mainile spre mine, dezvaluind semnele unor taieturi adanci fix pe vene. Am inghitit in gol cand am vazut...
- Eram disperat si am incercat sa...sa inchei cat mai repede durerea, spune tragandu-si mana inapoi.
- Iris a vazut?
- Mhmm...
- Si ce ti-a facut?
- Pai ce am facut si eu cand am aflat ca a dat pe gat cutia cu somnifere...
Ochii mei s-au marit.
- Stai, ce?!
- Stii atunci cand a aflat toata scoala ca Iris e la spital?
- Aaa...da. Nu cazuse defapt pe scari?
- Nu...
- Pai si cine a...
- Mama ei a gasit-o in baie.
Am inghitit un gol.
- Stiam ca lua pastile de depresie si somnifere, dar nu ca a vrut sa...
Leo a oftat. Se vedea ca nu ii placea subiectul.
- Si tu cand ai aflat?
- Recent. Cred ca abia ne impacasem si ma intrebase cum am dus-o in tot acest timp. I-am zis ca am luat pastile, apoi mi-a trantit-o pe asta cu supradoza...apoi i-am aratat ranile.
- Stai! Deci si tu ai luat pastile?
- Dap.
- Pai si eu de ce nu stiam?
- Pentru ca ma urai si nu voiai sa mai stii nimic despre mine?
- A da. Aproape ca am uitat...
Am oftat si m-am intins in pat.
- Ati fost de-a dreptul disperati...
- Se numeste dragoste.
- Mama nu a incercat sa se sinucida!
- Ba cam da. Ai uitat ca a incercat sa o termine cum am incercat eu? Doar ca pe ea a oprit-o tata inainte sa isi faca cea mai mica taietura.
- Oh...dar nu crezi ca tii minte prea multe detalii?
- Nu? Macar eu imi amintesc cand e ziua lor, spune chicotind amintindu-mi de un incident amuzant.
- Aveam 12 ani!
- Si ce? Noroc ca am spus ca e din partea amandurora.
- Ce-ti mai placea sa faci pe salvatorul.
- Si inca imi place. Si as mai face-o inca o data, caci esti sora mea, spune zambind, intorcandu-si privirea spre mine.
- Iar eu te-am urat...
- Aveai motivele tale.
Am oftat si mi-am intors privirea spre el.
- Si cand ai incercat sa...
- Sa ma sinucid? Cred ca atunci cand am aflat ca e cu Eric...
- Adica atunci cand ai mers la spital si ai spus ca ai avut un accident cu oglinda, defapt tu...
- Dap...
- Pai si mama si tata stiu?
- Mama m-a gasit in cada cand a venit sa vorbeasca cu mine.
- Pai si cum de inca traiesti?
- Nu imi cursese prea mult sange, insa se duse indeajuns de mult cat sa am nevoie de perfuzie.
- Pai si de ce aveai toata mana infasurata?
- Aveam rani si in palma ca am strans bucata aia de sticla. Si in plus eu am vrut sa para asa.
- Deci nu ai vrut ca eu si Iris sa stim...
- Da. De aia atunci cand Iris m-a intrebat, am mintit-o...
- Pai si mama si tata de ce nu mi-au spus?
- Le-am spus eu sa nu o faca. Stiam ca daca aflai, probabil i-ai fi spus lui Iris.
- Pai si cum de ai nostri nu au facut nimic in legatura cu asta?
- Voiau sa vorbeasca cu Iris, doar ca nu i-am lasat. Nu voiam sa se simta vinovata, spune asezandu-se in pozitie turceasca.
- Dar daca afla, s-ar fi intors la tine...
- Si ma bucur ca nu a aflat decat acum.
"Stai ce?!"
M-am ridicat si m-am uitat nedumerita la el.
- Cum adica? Tu realizezi ca asta ar fi insemnat ca inca de acum 2 ani ai fi avut-o inapoi?
- Da...si ma bucur. Nu pentru ca nu as fi vrut-o sau ceva, dar...dar i-a fost bine cu Eric. O voiam fericita oricat de mult m-ar fi durut.
- Pai si daca mama nu te gasea, crezi ca ar fi fost o fericire pentru Iris sa te stie mort?
- Nu...a fost un gest de disperare. Eram gelos si furios si...si deprimat. Inima mea era deja rupta deja de 4 ani, iar chestia aia m-a lovit ca un uragan. S-a simtit ca si cum viata imi rasucea cutitul in carne. Era prea dureros si nu mai voiam sa sufar. Am fost egoist si nu m-am gandit la altii. Nu m-am gandit la nimeni decat la mine si la ideea ca ea ar fi dus-o mai bine fara mica piedica pe care o reprezentam eu.
Leo a oftat si si-a trecut mana prin par.
- Am fost amandoi egoisti cand am incercat sa ne punem capat zilelor. Ne-am gandit doar la noi si abia dupa ne-am dat seama ce conta. La fel ca si cei care au incercat vreodata sa se sinucida si au regretat dupa. A fost o miscare proasta care a aratat care ne era punctul slab. Eram slabi in momentul acela, eram pe marginea prapastiei, iar viata ne-a lovit atat de tare ca ne-am dezechilibrat. Voiam sa cadem, sa se sfarseasca totul, dar se pare ca universul nu ne-a lasat. In ultimul moment, chiar inainte de prabusire, ne-am agatat hainele de o creanga si ne-a oprit din cadere, singurele rani fiind provocate momentul in care creanga s-a rupt.
Am zambit si l-am luat in brate.
- Filozof mic ce esti, spun bagandu-mi nasul in haniracul sau.
- Nu sunt filozof. Doar stiu ca a fost o greseala din partea amandurora si ti-am explicat de ce.
- Tot mai destept ca mine ramai.
- Of! Nu spune asta! Crede-ma ca sunt un idiot de cele mai multe ori!
- Ba nu esti...
- Oh ba da. Mai stii perioada mea de glorie din cariera mea de fuckboy?
- Cand intr-o luna ai reusit sa te culci cu toate fetele din liceu?
- Mhmm...stii de ce am facut-o?
- Uimeste-ma.
- Ala era modul meu de a-mi descarca tristetea.
Perioada lui de glorie a fost inceput fix dupa ce a vazut ca Iris nu mai vrea sa mai aiba de a face cu el, adica dupa aproximativ o saptamana de la eveniment. Dar...
- In perioada aia ne-am certat...
- Mdea...am fost un idiot. Dar am fost si om in perioada aia.
- Cum asa? Am crezut ca iti impietrise inima cand auzeam ca aveai toata ziua programata cate o nebuneala.
- Nu neaparat. Mai stii ca in perioada aia mi-am facut camera asta antifonica, nu?
- Pai da. Cine ar fi vrut sa iti auda panaramele facand ca animalele?
- Nu de aia am facut asta.
- Pai si atunci?
- Am facut-o antifonica doar pentru a nu auzi nimeni cand plangeam...
"STAI CE?!"
Eram deja socata. Wow! Se pare ca nu imi cunosteam fratele mai deloc...
- Si Iris stie?
- I-am povestit, iti dai seama.
- Si eu care credeam ca te-ai transformat intr-un fuckboy idiot si fara inima...
- Pai asta voiam sa arat ca sunt. Nu voiam sa par slab. Alta prostie din partea mea...
- Inseamna ca eu eram si mai proasta cand imi mai varsam uneori frustrarea pe Iris...
- Nu erai proasta. Erai ranita...
- Si slaba...
- Nu e un defect sa arati ca esti slaba. E de admirat. Eu ma ascundeam si ma prefaceam ca sunt ceva ce nu eram.
Am oftat si m-am ridicat.
- Hai sa mergem. Probabil ne asteapta toti jos.
Leo a oftat si am iesit din camera. Cand am coborat, am avut un mic soc.
In sufrageria noastra statea mama lui Lucas. Etalandu-si eleganta si frumusetea, dar si superioritatea, mama lui ma fixa cu privirea, purtand o expresie ciudata care nu stiam cum sa o deschifrez.
Si totusi ceva era ciudat. In camera era atata tensiune, ca o puteai taia cu cutitul. Cred ca eram singura relaxata, caci am vazut ca pana si fratele meu era incordat...doar ca la el intelegeam. In camera se aflau parintii mei, Iris, Lucas si mama impreuna cu fratele lui Lucas, Matt. Leo mai avea putin si sarea la gatul brunetului, caci indraznetul, care era cu vreo 2 sau 3 ani mai mare decat noi, flirta fara niciun deranj cu blonda care, pe langa ca inca parea suparata, incerca intr-un mod elegant sa il respinga. Si, surprinzator, nu numai Lucas parea sa fie deranjat de prezenta lor...sau cel putin a mamei lui Lucas...
Tata parea cel deranjat de prezenta ei, iar mama...mama parea de-a dreptul nervoasa ca femeia se afla in casa noastra. S-a intamplat ceva?
- Aaa...buna ziua?
- Buna ziua, domnisoara! Ati aparut in sfarsit pentru a ne bucura cu prezenta? spune viitoarea mea soacra.
Daca nu avea o anumita varsta, i-as fi spus vreo doua, dar asa...asa poate vorbeste ea. Sec si dur.
Nu am spus nimic si am mers catre iubitul meu, iar Leo s-a dus direct catre blonda lui, asezandu-se fix intre ea si Matt...si se vedea ca brunetul nu era incantat de asta.
Lucas m-a luat in brate si m-a sarutat, apoi am auzit-o pe mama lui.
- Copii, puteti face asta afara.
- Lasa-i sa isi impartaseasca iubirea, Ethel, spune mama accentuand cuvantul cu i.
"Mama nervoasa? Ce s-o fi intamplat cat am lipsit noi?"
- Pai ii las sa faca asta. Stii doar ca sunt adepta a ideii de afisare a iubirii, spune sorbind elegant din ceasca sa.
Mama si-a intors privirea spre tata.
- Mdea...am vazut. Si am cunoscut si eu pe cineva care era un adept al aceluiasi lucru, spune inca privindu-l pe tata.
"Aaa...de ce vorbeste mama despre fostul ei iubit? Chiar asa rea e situatia?"
Tata a oftat si a luat-o in brate. I-a soptit ceva, iar ea a oftat si l-a sarutat scurt pe buze. Atunci l-am vazut pe Lucas dandu-si ochii peste cap, dar sunt sigura ca nu din cauza parintilor mei. Mi-am intors privirea spre mama lui si am vazut-o putin incordata.
"CE NAIBA SE PETRECE AICI?"
M-am uitat spre fratele meu nedumerita si se pare ca si el era la fel de incurcat de situatie precum eram si eu.
- Aaa...s-a intamplat ceva? imi permit sa spun.
Toti cei care pareau sa cunoasca situatia si-au intors privirile spre mine. Aaa...n-am intrebat nimic rau. Am pus intrebari si mai rele...
- Eh...nimic important, draga, spune mama.
- Ba eu cred ca e important. Povesteste-le dragul meu Jake, spune mama lui Lucas cu un micut zambet pe fata.
"DRAGUL MEU CE?!"
Mama s-a intordat toata si s-a dat din bratele lui tata.
- Eu merg sa aduc niste vin, spune mama si pleaca nervoasa catre camara.
"Vin? Ce? Oh nu!"
Mi-am intors privirea catre Leo si eram ingrijorati. La cum parea, mama nu aduce vin doar pentru ca are invitati si vrea sa se distreze...deci inseamna ca e al naibii de furioasa...
Leo s-a ridicat si voia sa mearga sa vorbeasca cu mama, doar ca am fost intrerupti de oftatul lui tata.
- Copii, haideti pana afara.
- Dar poti sa le povestesti aici. Nu deranjezi pe nimeni, spune soacra-mea.
Atunci s-a auzit ceva spargandu-se, iar sunetul venea dinspre camara. Deja nu o suport pe femeia asta...
Eu si Leo ne-am conformat, doar ca atunci s-a ridicat si Lucas.
- Pot veni si eu? spune catre tata.
Tata a dat afirmativ din cap cat privea trist spre directia in care a plecat mama. Ceva nu e de bine...
Atunci Leo a luat-o de mana pe Iris si a tras-o in bratele lui.
- Atunci imi iau si eu blonda, spune si o saruta pe obraz.
Mi-am dat ochii peste cap si ne-am indreptat toti catre terasa. Tata a inchis usa si s-a pus pe fotoliu. Si-a trecut mana prin par si a oftat lung.
- O urasc pe maica-ta Lucas, stii nu? spune tata.
- Da. Oricum merita ura pe care o primeste, spune Lucas.
- Aaa...imi explica si mie cineva care e treaba? spun eu nedumerita.
- Da! Si ce e cu mama? spune Leo.
- E vina mamei mele, spune Lucas oftand.
Toti ne uitam surprinsi la el, apoi tata ofteaza si se intinde in fotoliu.
- Copii, mai stiti de cate ori ne-am certat eu si mama voastra?
- Majoritatea erau certuri la gluma, deci inseamna ca v-ati certat o singura data, spune Leo.
- Indeajuns de tare cat sa vrea mama sa plecam la matusa Selena...continui eu.
Pe la sfarsitul clasei a 8-a, mama si tata s-au certat. Si pentru prima data a fost o cearta adevarata. Pana acum se prosteau si se prefaceau ca se cearta astfel incat unul sa sara pe celalalt sa il sarute, dar atunci...atunci a fost pe bune. Stiu ca in ziua aceea avusesem niste vizitatori, doar ca eu si Leo eram la Iris. Si acum imi amintesc momentul acela. Stateam in curtea din spate si radeam de Leo cum se milogea de Iris care se prefacea suparata, apoi am auzit un tipat care venea de la noi (cum Iris statea langa noi, auzeam cam totul). S-a auzit o masina pornind, apoi s-au auzit tot mai multe tipete venite de la noi. Doar ca nu erau tipete pe care un om le-ar face cand se joaca. Se auzea clar ca era nervoasa. Eu si Leo ne-am speriat pentru ca nu se mai intamplase asa ceva inainte. Am fugit spre casa si cand am intrat, am vazut cum mama a aruncat paharul in perete. Tata s-a apropiat de ea, apoi au venit cuvintele mamei au facut tacere in camera.
- Te urasc! Nu mai vreau sa te mai vad niciodata! Divortam! a strigat mama.
Tata o privea in stare de soc si se vedea cum ochii i se umpleau de lacrimi. Noi...noi priveam socati, iar in interiorul meu si a lui Leo era o incercare de intelegere a celor petrecute.
- Ce naiba?! Ce se petrece aici? Ce s-a intamplat? a strigat Leo ingrijorat.
In ochii lui erau lacrimi se se vedea ca a fost lovit de informatie la fel de tare cum am fost eu, doar ca eu nu puteam scoate un cuvant. Puteam doar sa privesc, in timp ce lacrimile mi se scurgeau ca un rau, auzind in capul meu repetandu-se cuvintele mamei la nesfarsit.
Parintii nostri si-au intors privirile spre noi si atunci am vazut ca mama avea ochii rosii, iar lacrimile ei inca curgeau.
- Copii, mergeti in camerele voastre...si faceti-va bagajele, a spus mama.
Tata parea ca si cum cineva il injunghiase si, cum era vorba de mama, acea rana a fost facuta direct in suflet. Cand am auzit, am inceput sa plang si am fugit la etaj. Leo a venti dupa mine si, nu dupa mult timp, a venit si mama. Am tipat la ea si am facut-o cu ou si cu otet doar pentru ca voia sa plece de langa tata. Leo a incercat sa ma opreasca, dar nu a putut. Stiam ca se iubesc si nu puteam lasa povestea lor de dragoste sa se termine. Mama ma asculta si nu spunea nimic. Doar isi lasa lacrimile sa curga. Am coborat la parter si l-am vazut pe tata plangand pe canapea. Au venit si mama cu Leo dupa mine si, cand l-au vazut, au fost la fel de surprinsi ca si mine. Am strigat la amandoi si le-am explicat ca o iubire ca a lor nu trebuie risipita asa usor din cauza unei prostii. Am enumerat fiecare moment frumos pe care mi-l aminteam din povestea vietii lor, apoi m-am mai linistit dupa ce pana atunci am strigat si am plans. Le-am spus sa discute si sa caute o solutie, apoi eu si Leo am urcat la etaj. Si, din fericire, s-a rezolvat totul, insa niciodata nu ne-au spus de ce s-au certat in acea zi, iar azi vom afla...
- Deci in sfarsit aflam si noi ce s-a intamplat? spun eu incrucisandu-mi mainile la piept.
Tata a oftat si mi-a zambit.
- Da. Si inca iti sunt recunoscator ca ai strigat la noi, spune cu un zambet micut.
- Se pare ca gura aia a ta mare a facut ceva bun, spune Lucas chicotind.
Eu mi-am dat ochii peste cap, apoi mi-am indreptat atentia spre tata. Se vedea ca nu ii placea sa isi aminteasca.
- In ziua aceea, mama lui Lucas ne vizitase. Si totul a fost bine si frumos pana in momentul in care mama voastra a mers sa aduca niste vin din camara. Am vorbit cu Ethel si nu observasem cat de mult se apropiase. Eu doar ma simteam bine, apoi Ethel si-a facut miscarea. A inceput cu clasicul "trebuie sa iti spun ceva", a continuat cu complimente, apoi stiu ca m-a intrebat ce am vazut la mama voastra de m-am casatorit cu ea. Raspunsul mi se parea destul de evident si i-am spus ca nu a trebuit sa vad ceva pentru a ma casatorii cu ea. Ca in primul rand am iubit-o, apoi cand am inceput sa o cunosc, am iubit-o si cu calitati si cu defecte. Probabil vazuse cu cat drag vorbesc despre ea, asa ca s-a incruntat. Pe moment nu mi-am dat seama ce a patit, dar dupa, cand a inceput deja sa se apropie prea mult, am inceput, incet, incet, sa imi dau seama de intentiile ei...si intr-un final mi-a spus ce simte.
- Cum adica ti-a spus ce simte? spun eu.
- I-a spus ca e indragostita de el, spune Lucas din spatele meu.
Eu si Leo ne-am inecat in acelasi timp si ne uitam socati la Lucas. Ce naiba?!
- Da. Si pentru mine a fost un soc. Am spus ca trebuie sa fiu un gentleman asa ca i-am spus frumos ca nu sunt interesant de nicio femeie inafara de mama voastra...si nu a inteles. Privirea i-a devenit una cruda, iar cand i-a auzit pasii mamei voastre pe scari, m-a prins si...
- Si l-a sarutat, iar mama voastra a vazut, continua Lucas oftand.
"CE NAIBA?!"
Eram pur si simplu socati si dezgustati ca femeia aceea a putut sa se bage intre parintii nostri, ca a putut face asa ceva doar pentru ca probabil era geloasa pe mama.
- Ce scarba...spune Leo nonsalant.
- Stiu. Ea ne spunea sa calcam pe cadavre cand vine vorba de noi, spune Lucas.
- Mama ta e o scorpie. Frate-tu seamana cu ea, nu? spune Iris deodata.
- Da, cam asa ceva, spune el chicotind.
Eu si Leo o priveam surprinsi. Iris rea? E clar ca si-a revenit.
- Eu zic ca noi sa ne ocupam de scorpia care imi va fi soacra, in timp ce Iris si Leo vor merge in camera sa se simta mai bine, spun zambind.
Leo a chicotit si si-a luat blonda in brate ca pe o mireasa. Iris a chicotit, apoi Leo a disparut din peisaj, fugind ca fulgerul catre camera lui. Tata a chicotit.
- Macar ei sa se simta bine azi, spune tata.
- Da, dar macar tu nu va trebui sa o suporti o viata intreaga pe scorpia aia. Si cand ma gandesc ca trebuie sa ma placa...comentez eu.
- Mie nu imi pasa ce crede mama, spune Lucas si ma ia in brate.
- Ok, dar la cum pare a fi, trebuie sa ma placa, ca altfel ne va face zile negre!
Tata a oftat si s-a ridicat.
- Eu momentan sper sa nu imi mai faca mie probleme. Inca o urasc pentru ce a provocat.
- Te inteleg. Inca ma intreb cum de mama nu a sarit sa o bata.
- Mama ta e o doamna. Nu s-ar cobori la nivelul aleia. Scuze Lucas.
- Nu-i nimic domnule Stone. Imi place mai mult familia asta decat a mea, spune chicotind si imi saruta obrazul.
Am zambit, apoi ne-am intors in sufragerie. Eu am vrut sa cobor in camara sa vad ce face mama, doar ca atunci am vazut-o urcand si am simtit doar ura pentru mama lui Lucas. Am coborat cateva trepte si am oprit-o pe mama, luand-o in brate.
- Nu ai de ce sa plangi. Stii doar ca tata te iubeste enorm, spun zambind si ii sterg obrajii.
- Stiu, dar mi-am amintit doar de ziua cand ne-am certat. Am cam tipat aiurea la el...spune mama incet.
- Eh...il iubesti. E normal sa faci crize daca vezi ca o femeie il saruta.
- A fost un soc destul de mare...
- Dar important e ca tata te iubeste si si-ar da viata pentru tine, asa cum a facut o anumita persoana din trecutul tau, spun aducandu-i aminte de incidentul nefericit.
- Da...inca e ciudat sa vad ca fiul meu e copia lui exacta, spune chicotind.
- Dar nu nega ca iti place asta, caci il mai revezi, spun chicotind.
- Mi-ar fi placut altfel, dar in fine, spune ea razand. Oricum tot pe tatal tau il voi iubi mai mult.
- Ma bucur! Si ma bucur si ca destinul va vrea impreuna pana la adanci batraneti! spun zambind larg.
Mama a chicotit si am urcat impreuna. Cand ne-au vazut ceilalti, singurii care nu zambeau erau Matt (pentru ca Leo a rapit-o pe Iris de langa el) si mama lui Lucas care era probabil ofticata ca mama se simte bine. M-am dus direct spre Lucas si m-am pus in bratele lui.
- Eu zic sa facem ceva weekendul acesta! spune mama lui Lucas deodata.
- Ai vreo propunere, Ethel? intreaba mama sec.
- Da. Am putea merge in Canada sau in Hawaii sau...
- Sau ce ar fi sa mergem la vechea noastra casa. Asa o vom revedea si pe matusa Selena, spun eu intrerupand scorpia.
- E o idee fantastica! Chiar imi era dor de orasul acela. Atatea amintiri...spune mama.
- Si poate o sa vina si matusa Julia, spun eu.
- Oh da! Buna idee! spune mama entuziasmata.
- Si am putea merge si la mormantul baiatului aceluia. Leo, nu? Inca nu pot sa cred ca fiul tau seamana cu el. Sigur nu ne ascunzi ceva? spune scorpia.
Mama s-a crispat, iar tata a strans-o in brate, aruncandu-i o privire acra mamei lui Lucas.
- Scuza-ma mama, dar acel barbat a murit cu mult inainte sa ii conceapa pe Raven si fratele ei. Si in plus nu s-ar cobori atat de jos cat sa faca asta...sau ca in cazut tau, sa sara pe un barbat casatorit si sa incerce sa distruga o casnicie frumoasa.
Toti ne uitam socati la Lucas...exceptand-o pe mama. Ea mai avea putin si venea sa imi pupe iubitul. Matt chicotea, iar mama lui Lucas...ea era socata si mai avea putin si spargea cana in mana ei...sau in capul lui Lucas.
- Ok? Deci s-a decis! Mergem la vechea noastra casa! spune mama mai fericita ca niciodata.
"Deci oficial Lucas a intrat in gratiile parintilor mei si in disgratiile mamei sale. Eh...nu-i problema! Poate sta la noi, daca vrea. Eu nu ma supar!"