College's Secrets

39

Lucas
Ma doare capul, simt cum se invarte totul cu mine, iar stomacul meu urla de durere.
"Nu mai beau nici obligat..."
Mi-am frecat ochii cu podul palmei si mi-am dat usor cateva palme.
"Nu-mi amintesc sa fi baut asa mult, dar uneori sunt prost si uit sa bag de seama cate pahare dau pe gat..."
Am cascat si m-am ridicat doar ca atunci cand am facut-o, am observat ceva ciudat, apoi un alt cascat s-a auzit de langa mine.
"Nu nu nu! Asta nu poate fi adevarat! Nu am facut nimic!"

Raven
Cat Lucas a fost sa se distreze, eu am ramas cu Iris si am avut o seara a fetelor. Ne-am uitat la filme, am vorbit despre baietii nostri si, desigur, am aflat si eu ce planuri ne-a facut Iris pentru saptamana urmatoare.
Totusi nu am o stare tocmai ok. De ce? Pentru ca sunt treaza de ore bune si il sun pe Lucas de disperata, iar el mi le respinge. Ce naiba?!
- Raven, linisteste-te. Poate e in trafic.
Am ignorat-o. Deja tastam nervoasa un mesaj extrem de "romantic" si imi folosem toata imaginatia in a-l redacta, in timp ce Iris se uita ingrijorata la mine. Nici cafeaua nu am putut sa mi-o savurez si nici prietena mea pentru ca a zis sa bea odata cu mine.
- Pe bune, Raven. Te suna cand ajunge acasa. Poate ii e rau, spune blonda incercand sa ma linisteasca.
- Daca as suna si nu ar raspunde, ar fi mai ok, dar, in momentul asta, el imi da ocupat absolut tuturor apelurilor.
- Poate il are pe mod avion sau i s-a inchis.
- Stii ca nu face asta.
- Poate te-a blocat pentru ca esti prea enervanta.
- E iubitul meu. E indirect obligat sa ma suporte.
Iris a chicotit si s-a decis in sfarsit sa isi bea si ea cafeaua.
- Pe bune, lasa-l. Poate chiar nu poate vorbi sau nu vrea. Cine stie ce a patit?
Din pacate, Iris si-a spus replica fix cand voiam sa trimit mesajul, asa ca m-am decis sa nu-i mai dau send. Totusi am salvat opera de arta undeva, pentru orice eventualitate...
Am oftat lung si mi-am lasat telefonul pe masa.
- Simt ca e ceva in neregula. Nu stiu de ce...
Iris s-a uitat cateva momente in ochii mei, apoi a oftat.
- Poate e doar de la ingrijorare, spune ea putin nesigura pe cuvintele ei.
Am simtit cum un gol mi se formeaza in stomac. Pana ca si Iris a inceput sa fie ingrijorata, deci nu e bine. Daca i s-a intamplat ceva?
Atunci Iris a oftat.
- Hai sa...hai sa schimbam subiectul. Nu vrei sa iesim pe undeva la cumparaturi?
- Nu...
- Atunci vrei sa iesim pe undeva?
- Da?
- Unde?
- La Lucas acasa?
Iris si-a trecut mana prin par si a intrat intr-o stare reflexiva. Nu stia daca sa accepte sau nu dorinta mea. Cu siguranta si ea e pe jumate de acord cu mica excursie la Lucas acasa.
Undeva in mine voiam sa nu ma simt asa. Nu vreau sa fiu genul acela de iubita care ii controleaza viata prietenului ei, doar ca in momentul acela nu simteam altceva decat tradare...doar ca de data asta nu vreau sa am motive pentru a ma simti asa...
- Nu stiu de ce ma simt asa. Nu vreau sa ma simt asa. E...e enervant, spun si imi trec ambele maini prin par.
- Daca instinctul iti spune ceva, asculta-l, dar daca ingrijorarea iti zice ceva...
- Nu e deloc ingrijorare in momentul asta. Singura secunda cand am fost ingrijorata a fost cand am aflat ca si Katrine merge la petrecerea aia.
Am stat cateva momente, apoi am continuat.
- Mi-e ca a facut nebuna aia ceva...
- Crezi ca Lucas te-a inselat cu ea?
- Nu stiu. E doar un feeling ciudat. Nu stiu ce sa zic...
Iris s-a ridicat si a mers pana la ea in camera, intorcandu-se imediat cu cheile de la masina ei.
- Hai sa mergem la Lucas. Incep sa ma ingrijoreze feeling-urile tale.
- Dar poate doar sunt paranoica...
- Raven, daca intuitia iti spune ca trebuie sa vezi ce face, atunci hai sa mergem si sa speram ca e acasa.
Am oftat si am coborat cu Iris la masina ei. De acolo ne-am croit drum spre apartamentul lui Lucas din centrul orasului. Am urcat si cand am dat sa intram, l-am auzit vorbind mai tare. M-am uitat la Iris si aveam aceleasi gand: Oare era singur? Asa ca am stat cateva momente si am ascultat.
- Pe bune? Chiar crezi ca as face asta? intreaba nervos.
Liniste...
- Eric, jur, nu as face asa ceva. Nu as putea.
"Deci vorbeste la telefon..."
M-am uitat spre Iris si a avut o mica reactie la pomenirea numelui acela, dar a continuat sa asculte.
- Nu...nu! E o inscenare sau cine stie? Katrine e in stare de orice.
Cand am auzit numele acela, am deschis imediat usa si socul l-a cuprins imediat pe Lucas. Chiar daca a incercat sa-l ascunda, am vazut deja pentru ca sigur nu se astepta sa se trezeasca brusc cu mine si Iris intrand.
- Vorbim mai incolo. A venit Raven, spune inca privindu-ma.
Dupa ce a inchis si si-a pus telefonul in buzunar, eu mi-am incrucisat mainile la piept.
- Katrine, ha? intreb simtind cum ma umplu de nervi.
- De la ce parte ai auzit? intreaba el incercand sa para calm.
- Conteaza?
- Nu. Pentru ca nu s-a intamplat oricum nimic, raspunde el sec.
- Atunci ce a inscenat Katrine?
- Nimic...
Iris a oftat lung in spatele meu.
- Lucas, poti sa spui direct ce s-a intamplat ca sa nu irosim timp degeaba? Iar tu Raven, poti sa il asculti si sa nu incepi sa tipi? Eu chiar vreau sa fac un telefon.
Iris si-a pus telelfonul la ureche si a fugit intr-unul din dormitoare. Cum a disparut din peisaj, Lucas si cu mine am facut din nou contact vizual.
- Deci?
- Katrine a facut o boacana la petrecere si s-a dat vina pe mine. Nimic special.
Am stat cateva momente sa il privesc. Voiam sa-l cred, dar simteam ca minte. Totusi am ales sa nu comentez. Era mai bine...
- Atat?
- Cam da.
- Daca ma minti...
- Nu te mint. Nu am facut nimic rau din cate stiu.
- Din cate stii?
- Da, din cate stiu. Din cate stiu, nu s-a intamplat nimic extraordinar. Si chiar daca s-ar fi intamplat, nu eram chiar asa beat cat sa nu-mi amintesc. Memoria mea imi da niste amintiri plictisitoare si enervante.
- Atunci spune-mi exact ce a facut Katrine.
Lucas a oftat.
- Nu e nimic important, ce nu intelegi?
- Te implica. Normal ca e important!
- Nu e important. Eu am fost luat de prost pentru ca am fost beat, iar ea a fost luata drept tap ispasitor pentru ca e proasta.
- SPUNE-MI ODATA OMULE CR A FACUT! tip deodata.
Lucas m-a privit surprins cateva momente, apoi si-a trecut mana prin par si a mai oftat inca o data.
- A facut clasicul ei scandal si s-a dat vina pe mine pentru ca nebuna aia stii ca e obsedata de mine. Acum ai inteles?
Inca simteam ca nu e tot, dar nu intelegeam de ce voiam sa aflu de ce a facut nebuna aia. Si tocmai realizasem ca tipasem la Lucas doar pentru ca am auzit numele ei.
Am inspirat adanc si m-am calmat. Nu trebuia sa fiu asa de rea, dar am fost. Fata aia scoate demonii din mine cand aud de ea...
- Scuze ca am tipat la tine, Lucas, spun cu parere de rau.
Brunetul meu a zambit si m-a luat in brate.
- E ok. Cred ca as avea aceeasi reactie daca as auzi ca ai mers la o petrecere unde era si Stefan.
- Oh da. Preferatul tau si al lui Iris.
- Nici nu stii.
Am zambit, apoi buzele noastre s-au intalnit. Acum inteleg in sfarsit de ce fratele meu statea mereu bot in bot cu prietena mea.
Cand am terminat, a aparut si Iris la marele fix. S-a strambat putin pentru ca stia de ce se facuse liniste si a oftat.
- Abia astept sa ajung in Anglia.
- Mie inca imi e ca n-o sa ajungem sa facem tot ce ti-ai propus pentru ca o sa ramai inchisa la Leo in camera.
- Cine a zis ca o sa vreau asa mult?
- Cine a zis ca tu trebuie sa vrei?
Lucas a chicotit, iar Iris s-a inrosit putin. Stia si ea, dar mereu se inrosea cand ziceam ca Leo ia initiativa. De obicei ea e nebuna care imi sechestreaza fratele, dar daca e sa fie invers, iar eu sa aduc ideea asta in prim plan, se face ca o tomata. Cat de nebuna poate fi treaba?
Iris se uita la papucii ei si inca era rosie. Imi venea de-a dreptul sa rad in hohote.
- Asa nebun e fratele meu? intreb si incep sa rad.
- Taci! Nu e nebun, e...e romantic, spune ea incercand sa imi evite privirea.
- Cu curele?
- Nu! Pe bune! Daca ar fi dupa el, ar fi mereu petale de trandafiri si betisoare parfumate si totul ar fi clasic si cliseic si...si cat de romantic se poate, spune ea zambind, inca cu ceva roz in obraji.
M-am oprit din ras si mi-am imaginat putin. Mi-am marit ochii la ideea ca fratele meu poate fi asa...soft.
- Cam...gay.
- NU E GAY, RAVEN! E...e dragut!
- E gay, spun razand de ea.
- NU E! E romantic si scos din filme. Ma simt moale cand face chestii de genu si stii ca deodata devin o fetita care se inroseste din orice, dar...dar nu inseamna ca nu imi place.
- Stiu stiu. Doar radeam de tine. Si totusi...acum pot sa rad de Leo ca are apucaturi de Romeo in dormitor.
- De parca nu te asteptai, comenteaza ea razand.
- Da, dar tot o sa fac misto de el mai ales ca mi-ai zis de faza cu betisoarele parfumate.
- Raven, o face pentru mine, stii nu?
- Stiu ca face astea de dragul de a te indulci, dar nu conteaza. Tot o sa rad de el, spun chicotind.
Iris si-a dat ochii peste cap, apoi si-a intors privirea spre Lucas. Am facut si eu la fel si am observat ca statea sa se gandeasca la ceva.
- Esti ok? intreb trezindu-l din stare.
- Inca putin obosit.
- Daca vrei, te lasam sa mai dormi.
- Nu, e ok. Vin si eu cu voi la camin si poate acolo gasim noi ceva de facut. Ne uitam la un film sau ceva.
- Si parca vad ca adormi in camera lui Raven, spune Iris.
- E si asta o posibilitate, dar in principiu vreau sa imi ocup timpul cu prietena mea, spune si imi saruta tampla.
- Va urasc, comenteaza Iris zambind cand trece pe langa noi.
- Stai sa vezi cat o sa te urasc eu cand o sa te vad non-stop cu Leo, spun si merg in urma ei.