College's Secrets

34

A trecut vacanta. Intr-un fel sau altul ma surprinde ca relatia mea cu Lucas continua si este atat de puternica, dar am avut mereu o siguranta interioara care imi spunea ca totul se rezolva si ca daca e sa fie, o sa fie, asa ca nu am de ce sa-mi fac griji...nu? In momentul de fata am o relatie mai mult decat minunata cu baiatul sau tipul de baiat pe care mereu mi l-am dorit aproape.
Lucrul care imi displace intr-un oarecare procentaj e intoarcerea la facultate, ceea ce determina lipsa timpului meu liber, stresul prin care trec in timpul sesiunii si, desigur, revederea mirobolanta a botoxatei de Katrine. Inca n-a renuntat la razboiul declarat mie. E o vorba, pe care am inventat-o eu acum: porneste un razboi din egoism si vei ajunge Germania, iar eu Rusia. Castigi cateva lupte, dar prierzi razboiul. Mi se pare chiar amuzant cum se zbate ca un peste pe uscat.
M-a trezit destul de devreme. Inca eram in bratele lui Lucas, goala pusca, mai odihnita ca niciodata. Azi aveam sa ma intorc in California, dar starea mea nu era aceeasi. Poate pentru ca Iris o sa planga cand il vom duce pe Leo la aeroport, poate pentru ca iar o sa imi vad parintii tristi ca ai lor copii pleaca, poate pentru ca o sa dau nas in nas cu parasuta aia de Katrine. Dar soacra mea pleca, sunt intr-o relatie cu Lucas, Iris si Leo s-au impacat, deci ce ma bantuie atata? Poate ca sunt doar trista ca o sa o vad pe prietena mea in lacrimi si ca apoi voi avea parte din nou de stres din partea aleia.
- Cum de te-ai trezit asa devreme? il aud pe Lucas mormaind langa mine.
- Nu am mai putut dormi, spun inca privind spre tavan.
Lucas a oftat scurt si si-a bagat capul in scobitura gatului meu.
- Raven, la ce te gandesti?
"Inca am ramas la fel de surprinsa de faptul ca cineva, inafara de Iris, stie ce e prin capul meu..."
- Sincer, nici eu nu stiu. Am o stare ciudata si nu inteleg de ce.
- Abia s-a terminat vacanta. E normal ca ultima zi sa fie mai...tensionata. Vrei sa te ajut sa iti iei gandul? ma intreaba facandu-mi cu ochiul.
- Nu de data asta. O sa merg sa vorbesc cu Iris si cu mama si, nu stiu, vedem pana diseara.
- Iti dai seama ca Iris si Leo probabil au maraton in momentul acesta, nu?
- Nu cred. In zile ca astea ii vad mai de graba doar sarutandu-se si luandu-se in brate.
Lucas a dat din cap in semn aprobator dar cu o expresie usor intrebatoare.
- Tu sigur nu te gandesti la faptul ca suntem impreuna?
"Ma gandesc la chestia asta de cand s-a intamplat si tot nu pot sa cred..."
- Ma gandesc doar la motata de Katrine, la cum sa o conving sa nu-si mai bage nasul.
- Katrine sa nu-si bage nasul? Asta ar fi o minune! Sigur o sa comenteze si o sa se bage aiurea in seama, dar trebuie doar sa o ignoram. O sa vorbesc si eu cu ea si sper ca o sa se rezolve.
"Stiu ca nimic nu e usor, dar asta n.a fost o problema pentru mine vreodata. Daca merita sa lupt pentru ceva o voi face."
M-am ridicat din pat si am adunat hainele de pe jos. Mi le-am luat pe ale mele si, cand am vrut sa pornesc spre baie, Lucas m-a prins de mijloc si m-am trezit lipita de perete.
- Rave, nu te grabi sa pleci la Iris o sa vina ea la tine. Mai lasa-ti prietena sa se bucure de timpul petrecut cu Leo. Oricum o sa o vezi mai tot timpul caci cred ca o sa fie cateva schimbari acum ca a plecat Eric.
- Ce vrei sa spui?
- Pai probabil Iris va veni la tine in camera, iar Francis si Caroline vor sta impreuna.
- Dar tu?
- Eu o sa raman singur in camera, draga. Ma poti vizita oricand, spune si imi face cu ochiul.
- Serios?
- Da? De ce nu? Doar nu vrei sa vin eu. Daram tot in cale, iar Iris...Iris saraca va avea treaba cu videochat-ul. O sa ii stricam starea. Nu cred ca vrea nimeni sa o vada plangand...mai ales Leo...mai ales pe videochat.
Am chicotit. Nazdravanul asta vrea sa ma faca sa ma simt bine, iar eu il resping. Mi-am infasurat mainile in jurul gatului sau si m-am apropiat.
- Ok, o sa vin eu la tine in camera, dar sper ca prietenii tai nu fac ca tine si intra fara sa bata.
- Mda...eu zic sa ne bucuram de ultimele momente cand impartim o camera, apoi promit ca o sa imi fac tatuaj pe mana cu "nu uita sa incui usa cand vine Raven la tine".
Am zambit, apoi i-am sarit in brate, sarutandu-l adanc.
- Esti un profitor! spun amuzata.

Dupa ceva timp, am iesit si noi din dormitor. Radeam si faceam glume, dar am incetat in momentul in care usa de la dormitorul fratelui meu s-a deschis. El a iesit cu trollerul sau, iar Iris in urma lui purtand doar o pereche de ochi rosii, semn ca a plans. Imediat cum am vazut-o, am fugit spre ea si am luat-o in brate. Ea doar mi-a raspuns si i-am simtit lacrimile cazandu-mi pe brat. Mi-am ridicat privirea spre Leo si nici el nu era prea ok. Si el avea ochii destul de rosii, iar cat o tineam pe blonda care scancea in bratele mele, el incerca sa se uite in alta parte si parea ca abia se abtine sa nu scape vreo lacrima. Din fericire, Lucas era acolo si poate ca nu se cunosc de cine stie cat timp, dar s-au inteles si s-au apropiat cat de cat vacanta asta, asa ca prietenul meu a mers langa el, l-a luat in brate, apoi l-a batut prieteneste pe umar. El i-a zambit, apoi am convins-o si eu pe Iris sa coboram.
Se tineau im brate si parea ca deasupra capetelor lor pluteste un norisor de ploaie. Erau atat de tristi. Atmosfera a devenit si mai trista atunci cand ne-am luat la revedere de la parintii mei, iar ei pareau la fel de tristi precum fratele si prietena mea. Desigur ca atunci cand am ajuns la aeroport s-au sarutat si vedeai lacrimi curgand din ochii amandurora, vedeai cum ii durea extrem de mult sa se desparta, iar asta nu a fost usor nici pentru mine pentru ca tristetea lor m-a facut sa scap cateva lacrimi. Lucas desigur ca m-a vazut imediat si s-a oferit sa fie umarul pe care sa plang. Iar lacrimile mele s-au inmultit atunci cand Leo a vrut sa isi ia adio de la mine. Nu ma mai intelesesem atat de bine cu fratele meu de mult timp, iar faptul ca nu mai pot sa profit de legatura noastra reintregita ma doare. Nu e ca si cum nu vom mai avea cum sa me vedem, dar distanta doare...
Dupa ce eu si Iris am consumat cateva pachete de servetele si ne-am linistit, am pornit catre facultate. Iris nu putea vorbi cu Leo pe avion caci il are inchis, asa ca singurul cu care mai putea comunica era Eric...cu care vorbise cam in fiecare zi. Eu aflasem intre timp pe unde disparusera colega mea de camera si prietenul ei, apoi am inceput sa vorbesc cu niste vechi prietene din liceu. Trebuia sa imi ocup timpul cu ceva si, spre deosebire de Iris, eu si Stefan nu cred ca o sa ne mai vorbim vreodata. Mi-am intors privirea spre geam si priveam in gol. Mi-am zis ca un pui de somn de 15 minute nu ar strica, asa ca mi-am inchis ochii si m-am lasat purtata in lumea viselor.