College's Secrets

48

V-am lipsit? :)))
Sper ca nu, ca v-am adus un alt capitol dramatic =)))))

Raven
Imi plac mult momentele in care eu si fratele meu chiar dam dovada ca avem aceleasi gene. De exemplu, cand avem reactii asemanatoare, idei asemanatoare si uneori decizii asemanatoare. Bine, in cazurile in care eu si fratele meu ne-am sincronizat, nu ne-a ajutat cu nimic faptul ca avem acelasi sange. Macar de unul din noi scapa mai usor...dar nuuu, trebuie noi sa fim inzestrati cu talentul de a face decizii proaste. De ce nu avem un talent de a, nu stiu, ghici zodia cuiva dupa ce ii place sa manance, nu stiu...
Eu si Leo beam de ceva timp cot la cot, insa nu stiu cat totusi, caci am vorbit si am povestit foarte mult in tot timpul asta.
- Deci chiar nu pot sa cred ca scorpia aia de profesoara ti-a facut asta, spun eu ofensata si mai iau o gura de vin.
- Da. Asa se intampla cand profesoara e sotia decanului si nu vrei sa te culci cu ea. Cum adica sa ai principii morale? Ce-s alea?
- Ai scapat usor chiar si cu minciuna aia urata despre tine.
- Da. Pana la urma inca sunt unul din cei mai buni studenti si nu-si permiteau sa ma piarda. Cine ar face-o?
- Modestule, ia aminteste-ti in ce situatie de rahat esti.
El a oftat lung si a dat tot lichidul din pahar pe gat.
- Ah...da. Ironic cum m-am gandit sa ii dau papucii singurei persoane care chiar voiam sa nu renunte la mine vreodata.
- Mai ironic e sa accepti o intalnire cu un tip pe care abia il cunosti cat timp persoana care iti are inima e in camera...si atat eu cat si el vrem sa ne impacam.
- Tu nu i-ai dat papucii din cel mai stupid motiv existent totusi.
- Da, dar am distrus orice sansa cu el atunci cand am acceptat intalnirea cu Scott. Am facut exact ce nu ar fi trebuit...constienta de asta...si totusi inca voiam sa se intample ceva si sa ne impacam.
- Ce voiai sa se intample? Sa calatoresti in timp si sa vezi in mod magic care a fost faza la petrecerea aia? Raven, decizile proaste nu fac minuni. Ele te fac sa realizezi chestii minunate... ca de exemplu, ca deodata creierul tau are un scurt circuit de fiecare data cand trebuie sa aleaga intre fericire si idiotenie, nu stiu.
Leo si-a turnat ultimele picaturi de vin si a lasat sticla jos. Atunci am observat cate sticle goale erau.
- Oh Doamne!
- Ce? Inca mai avem daca aia intrebi, spune Leo ridicandu-se greu.
- Bai betiv ordinar cand am baut noi atata?
- Nu stiu, spune amuzat punandu-se in sfarsit in miscare, dar am simtit eu ce am simtit cand am pastrat atatea sticle cu vin si tarie. Stiam ca va veni o zi in care o sa am nevoie de ele.
A deschis dulapul cu rezerve si s-a uitat de la stanga la dreapta.
- Vrei tarie de data asta? Niste vodka, ceva?
- Daca ar afla mama ce facem acum, ne-ar omori.
- In cazul asta e bine ca avem varsta legala.
Leo a adus sticla de vodka si a pus-o pe masa.
- Deci ma mai chinui sa iti pun in pahar?
- Nu merci. Oricum trebuie sa ma vad cu Scott si nu vreau sa fiu beata. Macar cand sunt ametita inca pot fi o actrita buna.
- Mmm...cum vrei. Mai bine pentru mine, mai rau pentru ficat, comenteaza el dand pe gat direct din sticla.
- Nu intra in coma totusi.
Am chicotit, m-am ridicat incet si m-am dus in camera sa ma imbrac. Eram putin ametita si m-as fi imbatat usor daca nu realizam ca am intalnirea aia pe care, totusi, preferam mai mult sa o am cu Lucas. Noroc ca seamana intr-o oarecare masura cu el, dar nu sunt aceleasi sentimente la mijloc. Adica Scott ma face sa rad, imi da un sentiment de siguranta, ceva...prietenesc. Lucas e Lucas. Nu pot sa compar cu nimic ceea ce simt pentru el. E magic. E...e unic.
Am zambit larg. Omul a venit pana in Anglia ca sa ne impacam. A facut atata drum ca sa vorbim. La inceput mi-a dat si mesaje, dar il blocasem pentru ca eram suparata.
Mi-am luat telefonul si l-am deblocat peste tot. I-am deblocat mesajele, apelurile, tot. Poate o sa vada si o sa se foloseasca de faptul ca poate acum sa ma contacteze. Am continuat sa privesc ecranul. Cum ar fi fost daca nu ma mai cauta? Cum ar fi fost daca ma evita? Cum ar fi fost...
De fapt mai bine ca n-a fost asa. Un om caruia ii pasa, fie ca a gresit sau nu, face tot ce poate sa se revanseze sau macar sa arate ca ii pasa si renunta doar atunci cand se trage o linie clara. Un om caruia chiar ii pare rau te va cauta...sau cel putin asa cred eu. Si daca e ca vreo persoana sa faca asa, e decizia fiecaruia daca accepta scuzele omului sau nu.
Am lasat telefonul jos si am zambit.
"E bine sa stiu ca lui chiar ii pasa de mine, ca ii pasa indeajuns de mult cat sa vina pana aici sa isi ceara scuze si sa vorbim."
In orice caz am cautat pe pinterest tot felul de idei de outfituri dragute si pana la urma am ajuns, in mod socant, sa ma imbrac cu o rochie alba. Era o rochie simpla, mulata, cu spatele gol si cu accente aurii.
Mi-am prins parul la spate intr-un coc elegant, lasamd libere doua suvite din fata si m-am machiat foarte putin. Si chiar foarte putin, serios. Adica m-am dat cu niste mascara, am folosot foarte putin un fard nude cat sa imi evidentiez ochii si m-am dat cu un ruj rosu inchis, seducator. Imi placea cum aratam farte mult si chiar daca intalnirea nu era cu cea mai speciala persoana din lume, era o intalnire, trebuia sa ma simt bine cu mine insami si, de asemenea, cu persoana cu care cinam care nu era oricum asa de naspa. Era minunat, doar ca mna...nu era Lucas. Dar era Scott deci tot e cu muuult mai bine decat cu Stefan sau oricine altcineva.
Mi-am luat niste sandale cu toc si am iesit din camera. Durase ceva pana sa ma hotarasc si sa realizez lookul, asa ca atunci cand am iesit, Leo mai terminase 2-3 sticle.
"Am si uitat ca omul asta e nebun cand bea..."
- Leo, esti ok?
Leo statea cu capul pe masa si cu paharul in fata lui cu care se juca linistit, doar ca atunci cand am vorbit cu el, si-a intors privirea si a fluiertat.
- Maaama. Dar te-ai...te-ai aranjat, nu...nu gluma.
Era destul de mort si ma simteam prost ca l-am lasat singur cu bautura.
- Leo, nu crezi ca ar trebui sa te culci sau ceva? Daca vine Iris si te vede asta?
Atunci s-a uitat urat la mine.
- Nu ii pasa...
- Ba ii pasa.
- Atunci daca ii pasa laso...laso sa vada ce...ce mi-a facut.
- Asa mult vrei sa se simta prost?
- Da. Dar nu de rau...adica poate i se face mila de mine si ma primeste ina...inapoi.
Am zambit. Ii pasa de ea oricat de rau ar parea si e ataaat de adorabil sa imi vad fratele asa.
- Ok ok. Atunci macar nu mai bea mai mult ca sa nu intri in coma, dar prefa-te mai bine cu una din sticle ca si cum abia ai deschis-o.
- Da...da! Uite ce surioara buna...buna am!
Ma amuza asa de tare felul cum vorbea. Era hilar pentru mine, dar imi parea rau ca imi vad fratele asa, mai ales ca stiu ce simte in mare. Sper totusi ca macar el si Iris sa fie ok in seara asta. Eu o sa ma distrez cat de mult pot fara sa ma gandesc la Lucas.
M-am dat repede cu niste parfum de-al lui Iris care era lasat pe la baie si m-am asigurat ca e totul ok. M-am uitat sa vad cat e ceasul si am vazut ca Scott mi-s scris acum 10 minute.
Ochii mi s-au marit cat doua cepe si m-am panicat putin. Urasc sa fac lumea sa ma astepte, asa ca am intrat rapid pana in camera, mi-am luat geanta si am accelerat spre usa.
- Parfumul ala...mormaie Leo.
- Da, da, e al lui Iris.
- Iris...o iubesc dar ea nu, spune si isi mai toarna niste bautura.
"Incep sa cred ca Leo e ceva zeu al bauturii si nimeni nu stia, jur. Omul asta face sa apara alcool de nicaieri."
- Esti prost. Acum am plecat. Sper sa iti revi pana ma intorc.
L-am sarutat pe frunte si am iesit din casa. M-am grabit pe scari si am trecut pe langa toti care urcau. Nu am crezut ca vreodata o sa pot sa cobor asa repede niste scari cu tocuri in picioare. La un moment dat, trecand pe langa niste oameni, cineva m-a prins de mana.
- Vai de mine, dar unde te grabesti? spune ea amuzata.
- Oh. Hei Iris, spun zambind. Ma asteapta Scott jos si stii cat de mult urasc sa las oamenii sa astepte.
Ea zambea si chiar langa ea era Eric zambind, stand cu mainile in buzunar. Aparent le-a prins amandurora bine plimbarea aia.
Dar erau doar ei...
"Daca a plecat...?"
Am oftat in sinea mea dar mi-am tinut zambetul pe buze. Azi e o zi frumoasa, nu?
Iris m-a studiat din cap pana in picioare si a ranjit.
- Arati superb, draga. O sa il dai pe spate! Vezi totusi ce faci dupa, spune facandu-mi cu ochiu.
- Numai la prostii te gandesti femeie, spun razand. I-ai facut ceva prin parcul ala de are starea asta, Eric?
Iris s-a inrosit, iar Eric a chicotit.
- Nu, dar cred ca voia.
- Ceee? Ba nu, spune ea catre el cu fata rosie ca un rac.
- Ia hai sa ne amintim faptul ca...incepe el si atunci Iris l-a sarutat.
- Nu s-a intamplat nimic si gata, ok?
- Ok ok, sefa, spune zambind ridicandu-si mainile.
Eu am zambit si am impins-o pe Iris in bratele lui Eric. Ea s-a uitat urat la mine.
- Femeie, de ce? Dupa tot el o sa spuna ca il instig la prostii.
- O spui de parca m-ar deranja daca ai face-o.
- Stiu ca nu te-ar deranja, aici e vorba de mine, alo.
- Modesto, spunem eu si Eric la unison.
- Stiu, nu?
Atunci Eric a prins-o de talie si a lipit-o de perete si s-a apropiat de ea. A trecut cu varful nasului pe pielea gatului ei si si-a apropiat buzele de ale ei. S-a uitat lung in ochii ei si a ranjit.
- Acum pare ca tu ma vrei pe mine, nu invers.
Cand a dat sa se indeparteze, Iris l-a tras de mana inapoi si l-a sarutat. Ea a sarit cu picioarele in jurul abdomenului lui Eric si s-au sarutat si mai intens.
"Uhm...ok?"
Mi-am dat ochii peste cap si am sperat totusi ca daca o sa faca ceva, sa il includa si pe fratele meu si sa o convinga Eric cumva pe Iris sa se impace cu Leo...daca nu m-o trada doar ca sa aiba blonda pentru el.
- Daca se intampla ceva, ma anuntati, ok?
Eric doar a facut semnul de ok cu mana si si-a pus mana rapid inapoi pe corpul prietenei mele.
"Oameni in calduri, ce poti sa le faci?"
Am oftat lung si m-am intors, moment in care Lucas urca scarile. Privirile ni s-au intalnit imediat si s-a facut linise. El m-a privit din cap pana in picioare si a zambit.
- Wow!
Am zambit larg si mi-am muscat buza de jos.
- Iti place?
- Normal. Arati...wow!
- Multumesc!
"Inima crestea in mine de cand i-am auzit reactia si..."
- Nu ca ai arata vreodata urat. Adica ai arata bine si cu un sac de cartofi decupat.
Stiti fazele alea din filme cand e un moment awkward si se aud greieri pe fundal? Asa era momentul asta...puteam efectiv sa aud greierii pe fundal.
Lucas si-a dat seama ca a zis ceva...ceva da...asa ca a oftat lung.
- Voiam defapt sa spun ca...
- Stiu ce voiai sa spui, Lucas. Si merci. Doar ca nu ma asteptam la metafora cu sacul de cartofi, spun chicotind.
- Da...scuze. Voiam pur si simplu sa stii ca esti frumoasa. Si ca esti cea mai frumoasa fata pentru mine.
Atunci m-am inrosit toata.
- Multumesc! Chiar...chiar iti multumesc, spun zambind larg si il iau in brate.
L-am imbratisat strans si nu mai voiam sa ii dau drumul. Parfumul lui, corpul lui, persoana lui, toate ma acaparau. Aveam un gol imens in stomac si nu mai voiam sa ii dau drumul...dar trebuia. Ne-am indepartat putin unul de altul cat sa ne putem privi in ochi, dar nu ne-am dat drumul. Ochii mei ii admirau pe ai lui si mi-a fost asa de dor sa ii vad. Mi-a fost atat de dor de el!
Ochii mi-au coborat pe buzele lui si da, as fi vrut sa il sarut doar ca nu aveam curajul. Am stat ceva sa ma gandesc si mi-am facut curajul sa il sarut. Nu e nimic rau in asta, nu?
Si atunci cand am inspirat adanc si m-am apropiat de el...
- Doamne iarta-ma, sopteste el deodata.
Si m-am oprit la o distanta mica pentru ca atentia lui au mers pe oamenii in calduri din spatele nostru si nu a observat ca voiam sa il sarut.
"2-0. Bravo Lucas! Dar ar cam trebui sa fie randul meu sa stric un moment."
Privirea lui s-a intors la mine si a observat ca ma apropiasem si presupun ca si-a dat seama de ce, asa ca si-a dat o palma usoara peste frunte.
- Esti ok? intreb razand.
- Da...adica nu...adica da...adica nu stiu. Sunt doar aerian.
- Te-ai pierdut cand m-ai vazut? spun chicotind.
- Sincer, da.
M-am inrosit din nou, doar ca de data asta am fost cu nu stiu cate nuante mai rosie. Inima imi batea atat de tare sicred ca era si din cauza apropierii dintre noi.
- Presupun ca Scott o sa se bucure in seara asta de privelistea asta.
- Cam asa ceva.
- Sunt gelos pe el. Poti sa ii transmiti asta cand il vezi.
Am zambit larg si linistea in care noi doar ne priveam in ochi a revenit.
- Pai...eu trebuie sa...da. Sincer, as vrea sa mai stau si sa vorbim si sa te las sa mai strici momente, dar...
Atunci buzele lui s-au lipit de ale mele, moment in care am simtit un fior, iar toti fluturasii mei din stomac au devenit artificii in mintea mea. A fost un pupic scurt, dar care sincer a fost mai dulce si mai minunat ca orice sarut pe care mi l-a dat. A fost scurt, inocent si a fost tot ce mi-a trebuit ca sa imi amintesc cat de mult inseamna pentru mine.
Eu am amutit. Pur si simplu era in capul meu doar scena cu pupicul pusa pe repeat in timp ce inima mea batea de nebuna in piept. El a zambit si mi-a sarutat fruntea.
- Drum bun si ai grija de tine. Sa mananci bine, asa cum stiu eu.
- Chiar vrei sa il dezgust din prima?
- Poate? Asa am eu sanse mai mari.
Am zambit si mi-am dat ochii peste cap. Am trecut pe langa el si m-am oprit.
- Daca chiar te intereseaza, mereu ai avut, spun putin mai incet si incep sa cobor scarile.
- Ce? striga deodata Lucas.
- Nimic, strig fara sa ma uit in spate.
Am zburdat pana jos si imediat ce am iesit, l-am vazut pe Scott intr-o decapotabila frumoasa, asa ca am fugit spre el. Imediat ce am intrat, am inceput sa imi recapat respiratia.
- Scuze de...intarziere. Am...am alergat cand am vazut, spun printre gafaielile mele de caine.
Scott a chicotit si apoi m-a sarutat pe obraz.
- E ok. Nu m-a deranjat. Oricum nu am stat prea mult.
- 20 de minute e mult, omule!
- Am asteptat si mai mult.
- Foarte dragut, dar tot ma simt prost.
- Nu o face. E ok. Daca asteptarea a insemnat perioada de pregatire sa arati asa, atunci e prea putin.
"Daaa...clar rochia m-a tinut pe loc, nu o anumita persoana draga mie. Deloc!"
- Oricum, arati superb, Raven! Zici ca am iesit cu Aphrodita la o intalnire.
- Hai nu exagera, spun chicotind.
- Ok, ok, dar tot arati superb!
- Multumesc Scott!
- Oricum esti frumoasa oricum. Nu stiu cum reusesti!
- Nu si tu, spun incepand sa rad.
- Nu si eu? Dar cine a mai spus asta?
Atunci m-am blocat.
"Oh shit. Nu pot sa ii zic de Lucas. Va fi ciudat..."
- Pai, uhm, imi zicea mama asa cand ma aranjam pentru party-uri.
- Pai are dreptate! In orice caz, acum trebuie sa ajungem la restaurant ca sa eclipsam orice cuplu e pe acolo.
Am chicotit, iar el a pornit masina. Eu mi-am intors privirea spre geam si, desigur, m-am gandit la Lucas si pupicul lui dulce.
"Oh da. Pupicul ala o sa imi tina ocupata mintea si o sa par ultima aeriana la intalnirea asta."