College's Secrets

35

Eu si Lucas am evitat nebunia de la petrecerea de aseara si ne-am petrecut seara impreuna. Iris probabil a stat in camera si a vorbit cu Leo toata seara, poate l-a mai vazut si pe Eric, insa ceea ce stiu sigur e ca am avut o seara frumoasa. M-am trezit mai devreme decat Lucas si primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma uit in oglinda. Da, poate ca aveam machiajul intins pentru ca mi-a fost prea lene sa ma demachiez, dar paream odihnita, iar cearcanele nu erau asa rele. Mi-am facut un dus rapid, apoi m-am imbracat. Machiajele si hainele mele sunt in camera, asa ca va trebui sa plec, chiar daca as mai vrea sa stau, asa ca inainte sa plec, l-am sarutat pe obraz pe Lucas. Aparent l-am stors de puteri aseara, caci nu misca niciun deget chiar daca nu mai sunt langa el. Doarme bustean.
Am iesit incet pe usa, asigurandu-ma ca nu fac prea multa galagie. Imediat ce am inchis usa, cand am crezut ca am scapat de o grija, a aparut alta. In capatul holului tocmai aparuse Katrine.
"Fix azi, fix acum, fix la ora asta si-a gasit sa ne intalnit pe acelasi hol?!"
M-am intors si m-am prefacut ca nu am vazut-o. Am sperat ca ea sa nu ma vada si sa nu vina pe aici, ca, printr-o mimune, privirea ei nu o sa pice pe mine si nu o sa considere nimic suspect in faptul ca stau langa usa lui Lucas cu spatele la ea, insa, din pacate, sunetul pantofilor sai incepeau sa se auda tot mai tare si mai aproape.
"La naiba!"
Cand am incercat sa plec, m-a prins de bluza si m-a tras inapoi, intorcandu-ma cu fata la ea.
- Salut, Raven.
"La cum ma saluta, cred ca se abtine sa ma scuipe in cap...sau intre ochi."
- Salut.
- Ce cauti aici?
- Trebuie sa caut ceva ca sa ma aflu aici?
- Avand in vedere faptul ca esti langa usa dragului meu Lucas, presupun ca da, curva mica.
"Poftim?"
- Curva? Curva esti! Scuza-ma dar nu eu ma culc cu mai mult de jumatate de campus.
Expresia ei deja incepea sa devina una nervoasa, facandu-ma sa ma gandesc ca in orice clipa o sa ii iasa fum pe urechi exact ca unui tren cu aburi.
- Oh, scuza-ma, tu esti virgina.
- M-ai verificat cumva si nu stiu sau de ce spui asta?
- Adica s-a atins cineva de tine? Cine? Satenul ala cu care erai ultima oara?
Mi-am strans mainile in pumni, insa am incercat sa par neatinsa de faptul ca l-a pomenit pe Stefan.
- De ce il suspectezi pe el? El era cumva singurul baiat cu care stateam?
Ochii ei s-au marit cat 2 verze si mai avea putin si facea spume la gura, lucru ce mi-a adus pe fata un ranjet.
- Oh nu. Lucas nu s-ar atinge de tine nici daca ti-ai pune frisca pe tot corpul.
- Daca asa crezi tu, ok.
Am incercat sa trec pe langa ea, dar m-a oprit si m-a izbit de usa. Fata asta se transforma cand e nervoasa, iar mainile alea de taitei prind forta.
- Raven, nu ai auzit ca nu e frumos sa minti?
- Ba da, dar observ ca tu nu stii cum sa faci diferenta dintre o minciuna si un adevar.
Culoarea ochilor ei devenea tot mai inchisa, nervii ei crescand la un nivel destul de periculos. Siam ca ar trebui sa imi tin pliscul, insa nu puteam...supararea ei imi aduce fericire.
- Raven, scumpo, nu vreau sa te bag intr-o situatie penibila, dar cred ca daca Lucas afla ce baliverne spui, rade o ora intreaga impreuna cu mine si intreaga scoala. Chiar vrei sa intri in cacat?
"Sa o las sa ii zica, sa o ignor...neh! Vreau sa rad de ea.."
Mi-am incrucisat mainile la piept, iar pe fata mea a aparut un zambet viclean.
- Spre surprinderea ta, da, chiar vreau. Haide! Te invit sa bati.
Ea si-a ridicat o spranceana, apoi m-a impins la o parte. A inceput sa bata foarte tare de mai multe ori pana cand a auzit mornaitul lui Lucas. Cand s-a auzit usa deschizandu-se, mi-a aruncat un zambet parsiv, insa eu doar ii zambeam relaxata.
Imediat ce Lucas a iesit si s-a uitat la noi, de la una la alta, privirea i s-a oprit pe Katrine, privind-o iritat.
- Ce dracu vrei? spune stergandu-se la un ochi.
- Pai voiam sa te informez ca micuta ta prietena tocmai a spus ca cica voi 2 v-ati culcat impreuna.
El si-a intors privirea spre mine, apoi si-a intors-o inapoi. Probabil si-a dat seama ca Katrine credea ca mint.
- Asa si?
- Asa si?! Tocmai a declarat ca s-a culcat cu tine! A mintit!
- Nu a mintit.
Katrine voia sa spuna ceva, insa dupa ce a realizat ce a spus Lucas, a ramas cu gura cascata.
"O falca-n cer si una-n pamant...exact asa cum credeam."
Lucas a chicotit, apoi m-a apucat de mana si m-a tras langa el.
- De ce ai plecat asa devreme? ma intreaba ignorand-o pe nebuna.
- Machiajele si hainele mele sunt sus. Daca aveam tot ce imi trebuia, nu ieseam si nici nu ma intalneam cu tacanita asta care ma face mincinoasa.
- Si i-ai spus si ca suntem impreuna?
- Nu, pentru ca nu m-a intrebat.
Lucas a chicotit.
- Mai tarziu iesim prin oras? Ne plimbam sau poate mergem la un restaurant. Cum vrei tu.
- Vedem noi mai tarziu. Momentan trebuie sa mergem la ore...si sa o trezim din soc pe botoxata asta.
Lucas si-a intors privirea spre ea, apoi inapoi pe mine.
- Te descurci singura.
- De ce?
- Ca eu trebuie sa merg la baie, de aia!
Am inceput sa rad, iar el doar a zambit.
- Pe bune acum, trebuie sa merg la baie. Am o rutina de respectat in fiecare zi.
- Ok printeso. Vezi sa-ti pui si o masca hidratanta.
Lucas si-a dat ochii peste cap, apoi m-a tras mai aproape pentru a-mi lasa un sarut pe frunte.
- Ne auzim mai incolo, spune, apoi intra in camera.
Am zambit, apoi m-a intors cu fata la Katrine care inca statea cu gura cascata si cu ochii mari. Mi-am dat ochii peste cap, apoi i-am inchis gura.
- Nu tine gura deschisa, ca intra muste, ii soptesc apoi plec, purtand un zambet victorios.
Imediat ce am ajuns in camera, am gasit-o pe Iris stand pe telefon.
- Inca mai ai sesiune de videochat? intreb dupa ce inchid usa.
Iris si-a dat ochii peste cap.
- In caz ca nu observi, tastez...scriu mesaje.
- Dar tot ai conferinta cu Leo.
- Da.
- Macar la sesiunea de videochat ai avut public dublu?
Iris a aruncat cu o perna dupa mine, iar eu am inceput sa rad.
- Glumeam. Si oricum nu e ca si cum niciunul nu te-a vazut in costumul Evei. Ba din contra, te-ai vazut prea mult purtandu-l.
- Si-a gasit fix cine sa vorbeasca. De cand te-ai cuplat cu Lucas, incepi sa imi calci pe urme. Sunt sigura ca intr-o zi elevul o sa intreaca maestrul.
- Pe tine? Niciodata.
- De unde stii?
- Pentru ca daca chestia asta ar fi un sport, ai fi campioana, iar eu nu prea ma am cu sportul...nu ca tine, cel putin.
Iris a oftat si a continuat sa vorbeasca cu dragul meu frate, ignorandu-ma. Mi-am dat ochii peste cap, apoi am intrat in camera sa imi iau alte haine pe mine.
Dupa un dus lung si mult timp pierdut pe machiat si pe raspusul la intrebarea "cu ce sa ma imbrac?", am iesit din camera si am auzit hohote de ras. Initial credeam ca Iris radea cu fratele meu, dar apoi am auzit vocea mea preferata. M-am grabit in sufragerie si l-am gasit pe Lucas razand cu Iris si Leo.
- Hei. De ce radeti? S-a intamplat ceva?
- Da. Aparent nebuna aia de Katerine s-a apucat sa il ameninte pe Lucas, iar noi facem misto de cat de disperata e, raspunde Iris.
Mi-am arcuit o spranceana, iar Lucas mi-a dat telefonul sa citesc. Am citit mesajele si mi-am dat ochii peste cap. Aparent crizata aia tot nu credea initial ca suntem impreuna, apoi a inceput sa il ameninta ca ma face de ras. Si chiar daca ar spune ceva, cu ce ne-ar putea afecta? Tot nu ne vom desparti.
I-am dat inapoi telefonul si mi-am turnat niste cafea.
- Fata aia n-are altceva de facut decat sa te ameninte? Nu mai bine ar sta si ar plange in colt decat sa dea din gura aiurea?
- E geloasa. Ignor-o. Habar n-ai de cand a incercat tacanita sa se cupleze cu Luc si tie ti-a iesit in mai putin de un an, spune Iris.
Am zambit, iar Lucas mi-a facut cu ochiul. M-am apropiat de ei si m-am asezat in bratele lui Lucas, simtindu-mi inima accelerand cand si-a incolacit mainile in jurul meu.
Fratele meu nici nu m-a observat, caci inca se holba la iubita lui care inca radea de mama focului.
- Si esti gata de sesiune? imi sopteste Lucas.
- Nu. Sunt stresata si sper ca nebuna de Kat nu o sa fie un factor in plus.
- O sa treaca si aia. O sa te descurci daca ai invatat. Si daca e ceva, lasam un banut si se rezolva toate.
- Lucas, nu o sa mituiesc doar pentru a trece sau a avea o nota mai mare. O sa iau o nota pe merit. O sa fiu cea mai buna pentru ca am muncit, nu pentru ca am dat bani.
- O sa te obisnuiesti cu incapatanarea ei, intervine Iris.
- Tu taci si vorbeste cu frate-miu. Nu vezi ca nici nu ma observa din cauza ta?
- Oh...salut Raven, spune Leo razand.
- Ha ha ha. Dupa atata timp m-ai vazut si tu.
- Nu e iubitul tau, da? Eu sunt univesul lui nu tu, spune Iris prefacandu-se suparata.
Mi-am dat ochii peste cap, apoi l-am sarutat pe Lucas pe obraz.
- Eu am tot ce-mi trebuie, spun si ma pun mai bine in bratele lui.
El a chicotit, iar Iris si-a dat ochii peste cap.
- Atunci sa iti fie el prietena, spune cu un zambet siret.
- Ho tu! Se vede ca nu mai are cine sa-ti regleze hormonii.
- Lasa ca veniti voi aici si sa vezi ca o sa te deranjez mai mereu, surioara, spune Leo deodata.
- Si crezi ca eu nu o sa pot sa va ignor?
- Nu am zis ca eu si Iris o sa fim neaparat principalul mod de a te deranja. Imi amintesc ca apa rece si cratitele lovite erau niste metode destul de bune.
- Leo, daca tu vrei sa dezlantui iadul pe pamant, deranjeaza-ma din somn. Cred ca ai uitat ce ti-am facut ultimele dati.
- Lasa ca o sa il ajut eu, spune Iris.
- Oh nu! Tu nu te vei baga. Stii prea multe!
- Si ce? Ma bag doar de dragul de a te vedea nervoasa. E amuzant.
Atunci mi-am intors privirea la Lucad care ne privea amuzat.
- Si tu nu ai de gand sa zici ceva?
- Eu sunt doar un spectator.
- Sa vezi ce spectator o sa fii daca n-o sa mai am chef sa ma distrez noaptea.
- Pe mine nu ma ameninta doar pentru ca frate-tu si cea mai buna prietena a ta au chef sa rada de tine. Vrei sa complotez cu ei?
Mi-am dat ochii peste cap si m-am ridicat. Cand am dat sa plec, Lucas m-a prins si m-a tras inapoi, sarutandu-ma.
- De ce pleci asa repede?
- Pai voiai sa complotezi cu ei. Nu trebuia sa va las singuri ca sa nu aud planul?
Lucas si-a dat ochii peste cap, iar eu am chicotit.
- Daca esti suparat, vezi ca Katrine abia te asteapta pe la ea.
- Sau poate chiar Iris.
- Stai, ce?! spunem eu si fratele meu la unison.
Mi-am intors privirea spre Iris nervoasa.
- Sa nu te prind...o amenint.
- Mai bine ti-ai controla prietenul. El vrea sa puna mana pe blonda mea, maraie Leo de dincolo de ecran.
- Hei, alo! Aici se vorbeste de mine. Eu nu ma culc cu Lucas nici pentru un sac de bani. Leo imi ajunge, intervine Iris.
- Si tii si la viata ta, desigur, spun agatandu-ma de Lucas.
- Da, si aia. Oricum baiatul glumea iar voi 2 v-ati aprins ca doua torte.
Lucas a ridicat din umeri, zambindu-mi inocent.
- Ai grija ce mai spui, il amenint eu.
- O sa fiu cuminte, sefa! spune ridicandu-si mainile in mod defensiv.
- Ok. Hai ca mai vorbim prin mesaje, Leo. Trebuie sa plecam ca sa nu intarziem.
- Nu mai putem sta macar 10 minute? intreb eu privindu-mi inca iubitul.
- Nu. Daca ai chef de nebunii, exista camera ingrijitorului si baia, spune ea ridicandu-se.
Am oftat lung si dupa ce i-a inchis lui Leo, am plecat si noi. Desigur ca toata lumea se uita la noi ca la masini straine. Lucas ma tinea de mana, lucru ce a atras multe priviri, iar faptul ca inainte sa intru la cursuri ma saruta a atras si mai multa atentie.
Mai aveam un singur curs pana la pauza de masa. Nu mai era mult pana la sfarsitul acestuia, asa ca m-am concentrat pe scris pana cand a inceput colega de langa mine sa ma impunga.
- Ce e? intreb cand deja incepea sa ma enerveze.
- Vezi ca Katrine va barfeste pe tine si Lucas.
- Stai ce?!
- Da. Zice ca cica l-ai fi platit pe Lucas sa se culce cu tine si sa pretinda ca e iubitul tau.
- Nu e adevarat!
- Stiu. Aproape nimeni nu o crede.
- Pe bune?
- Da. Adica de ce un baiat ca Lucas ar accepta sa fie platit? Si oricum nu e genul care sa se prefaca. In plus, daca era sa fi fost doar o aventura, azi clar nu te mai tinea de mana si in niciun caz nu te-ar mai fi sarutat.
- Oh...ma bucur totusi ca nimeni nu crede prostiile lui Katrine.
- Da. E de-a dreptul disperata, iar toata lumea vorbeste despre ea. Probabil crede ca va barfim pe voi, spune ea chicotind.
Am zambit si mi-am lasat creionul jos. Oricum ma plictisisem.
- Si cum e sa fii cu Lucas? E romantic? Sigur e romantic.
- Lucas? Da. E foarte bine.
- Pe bune? Vai! Trebuie sa fii asa norocoasa! Si...v-ati culcat impreuna?
- Uhm...da.
- Oh, pe bune? E la fel de bun? Vai! Imi amintesc cand s-a culcat cu mine. Ce norocoasa esti ca ai acces la el oricand doresti. Eu nu pot uita noaptea aia. A fost asa frumos!
- Aaa...da. Eu ma intorc la scris. Ne mai auzim, ok?
Mi-am luat inapoi creionul si am inceput sa scriu. Fata nu a mai zis nimic. Probabil s-a suparat ca am intrerupt discutia si am ales sa o ignor. Probabil ma si injura in gand. Oricum si ea ar fi facut la fel. Adica sa auzi alta fata vorbind de iubitul tau...
Da, Lucas a fost un fuckboy, dar acum e in totalitate al meu deci nu ar mai trebui sa ma gandesc la asta. Dar de ce ma deranjeaza atat de mult acum cand ma gandesc la fosta lui reputatie? Adica...nu Raven! E iubitul tau acum! Trebuie sa ai incredere. Si pana la urma ti-a aratat ca te iubeste...nu?
Clopotelul care anunta sfarsitul orei m-a scos din ganduri, asa ca, dupa ce mi-am strans lucrurile, am iesit din sala, loc in care ma astepta Lucas. Imediat ce m-a vazut, m-a luat in brate si m-a sarutat. Nu prea am reactionat. Inca eram intr-o stare naspa.
- Hei...ai patit ceva?
- Nu...sunt ok...
- Raven, nu esti ok. Ai auzit si tu ce a zis Katrine?
- Cum sa nu aud?! spun putin mai tare decat as fi vrut.
Lucas ma privea confuz. Nu intelegea de ce am tipat la el si nici nu are de unde sa stie de ce sunt asa.
- Scuze, spun oftand.
- Ce s-a intamplat?
- O colega dupa ce m-a anuntat de barfa lui Katrine, m-a intrebat de relatia noastra...apoi si-a amintit ca te-ai culcat cu ea...
Lucas a oftat lung.
- Raven, nu o sa te insel. Daca am fost candva un fuckboy, nu inseamna ca o sa continui sa fiu unul daca eu m-am implicat in relatia asta, intelegi?
- Da, dar pur si simplu gandul m-a tulburat.
- Raven, in momentul asta sunt cu tine, nu cu ele. Pe tine te sarut de buna-dimineata, nu pe ele, pe tine te tin de mana, nu pe ele. Pe ele nici macar nu le mai bagam in seama dupa ce imi terminam treaba.
- Stiu, dar gandul in sine m-a facut sa ma simt putin rau. Dar oricum, lasa asta. Acum trebuie sa o gasim pe Katrine si sa o ciufulesc putin. Fata aia nu o scapa de mine pana nu ii smulg o suvita intreaga de par.
- Asa te vreau, spune zambind si ma saruta pe frunte.
Eu i-am zambit si mi-am infasurat mainile in jurul gatului sau.
- Sa nu ma inseli, ca altfel ramai fara bijuterii.
- Oh Doamne, nu! Cu tine nu risc! spune prefacandu-se speriat.
Am chicotit, apoi l-am sarutat scurt.
- Te iubesc mult si sper sa nu ma parasesti.
- Si eu te iubesc, Raven, dar n-ai tu bafta sa scapi de mine.
Am inceput sa radem, apoi ne-am strans in brate. Aveam nevoie de putina iubire inainte sa o prind pe proasta de Katrine.
Am inaintat spre cantina, iar cei din jur inca se uitau la noi.
- Tu pana la urna cum ai aflat? il intreb incercand sa ignor multimea de ochi atintiti pe noi.
- La primul curs am aflat de la un amic. Aparent nimeni nu o crede, dar ea continua.
- Stiu. Si fata care statea langa mine a spus acelasi lucru. Toti o cred disperata.
- Pai nu e? Si acum ca eu si ea chiar nu mai avem nicio legatura, oricine poate sa se ia de ea ca nu o sa ii mai ia nimeni apararea. Nici macar prietenele ei motate.
- Stai! Ii luai inainte apararea?
- Nu neaparat. Aparent doar ideea ca m-ar fi chemat ii inspaimanta pe unii. Singurele dati cand am actionat a fost in zilele cand era beata si era sa fie violata. Urasc persoanele care incearca sa oblige o femeie sa faca ceva. E josnic.
- Nu zau, spun chicotind.
Lucas si-a dat ochii peste cap si si-a dat seama de ce am spus asta.
- Eram beat cand era sa o violez pe Iris. Din ziua aia nu m-am mai imbatat. Chestia aia m-a oprit din a intra in starea de om prost. Regret chiar si acum, chiar daca Iris a spus ca m-a iertat. Am mai zis asta. Chiar iti face asa mare placere sa imi scoti ochii?
- Sunt mai sadica.
- Ha ha ha. Asa erai si cu Stefan?
Am tacut. Mi-a dat peste nas si m-a amutit. Stie si el ca il urasc pe omul ala pentru ce a facut. Nu cred ca o sa putem reface vreodata prietenia pe care am avut-o candva. Mai bine as sta cu fratele lui Lucas decat sa mai vorbesc cu omul acela. Mi-a facut prietena sa planga, s-a legat de persoana care a fost langa mine mereu, asa ca cine se leaga de ea, se leaga de mine. Ar trebui sa continui sa ii fac viata un iad pentru ce i-a facut lui Iris, chiar daca l-a iertat, dar nu merita sa imi irosesc timpul cu el.
- Stii ca il urasc pentru ca mi-a facut prietena sa planga.
- Stiu.
- Si tu ai facut acelasi lucru in primul an.
- Stiu, spune oftand.
- Deci intelegi de ce am explodat in ziua aceea cand am aflat.
- Da...
- Atunci taci si nu-mi adu aminte de faptul ca eu ar trebui sa te urasc, nu sa te iubesc.
Lucas mi-a dat drumul la mana si si-a pus-o dupa umarul meu.
- Chiar esti sadica.
- Obisnuieste-te. Va trebui sa ma suporti toata viata.
El a chicotit si mi-a lasat un sarut pe tampla, iar eu i-am zambit.
- Nu o sa te bagi daca o bat pe Katrine, nu?
- Ba o sa ma bag. Poti sa o injuri, sa te iei de ea, dar o bate. Nu cred ca vrei sa ii platesti repunerea dintilor.
- Ba da! Mi-ar face placere.
- Atunci eu nu vreau sa iti murdaresti mainile. La cat de nebuna esti, ai putea sa o si omori.
- Hai ca nu-s chiar asa nebuna!
- Nu ma risc cu tine, Raven.
- Macar pot sa ii torn mancare in cap?
- Da, aia poti sa o faci.
- Perfect!
Imediat ce am ajuns in cantina, toti si-au intors privirile spre noi. Nu ca ma deranja, dar era hilar caci zambetul de pe fata tarfei ma facea sa realizez ca pe ea chiar a crezut-o lumea. Doar ca in momentul acela, ceva i-a deranjat zambetul, iar acel ceva a fost faptul ca toti au inceput sa ne felicite, iar prietenii lui Lucas ne-au luat in brate si deja voiau sa dea o petrecere in cinstea noastra. Si dupa ce am aflat ca toti erau ok cu ideea ca eu si Lucas suntem un cuplu (si ca aparent majoritatea scolii stia dinaintea mea ca brunetul ma place), mi-am intors privirea direct spre Katrine care era imbufnata. Zambetul meu victorios s-a facut si mai mare imediat.
- Lucas, eu merg la panarama aia.
- Nu vrei mai intai sa mananci, sa stai cu Iris si apoi sa o dai pe Katrine de toti peretii?
Am cautat-o cu privirea pe Iris prin cantina si, imediat cum am vazut-o, am oftat. Stiam ca va vorbi cu fratele meu, dar nu asta ma deranja, ci faptul ca prietenele ei stateau cu ea.
- S-a intamplat ceva, Raven? ma intreaba Lucas putin ingrijorat.
- Nu. Vreau doar sa merg sa ii dau cu masa in cap lui Katrine, spun si imi desprind privirea de pe Iris.
- Raven, e legat de fetele cu care sta?
- Poate putin. Adica ele nu ma suporta, asa ca nu am de gand sa le stric starea, mai ales ca aparent sunt acaparate de conversatia lui Iris cu Leo.
- Raven, e prietena ta. Ai tot dreptul sa stai cu ea chiar daca celelalte nu te suporta.
- Eh...poate mai tarziu. Momentan trebuie sa ciufulesc o pitipoanca.
- Vin si eu, in caz de orice, spune Lucas si ma ia de mana.
Eu i-am zambit si am mers spre Katrine. Cum am ajuns langa masa ei, asa zisele prietene ale ei s-au evaporat in cateva secunde.
- Ce vrei, Raven? intreaba ea neluandu-si ochii de la pastele din fata ei.
- Voiam sa te intreb ce e cu zvonurile de prin scoala. De unde l-ai mai scos si pe asta?
Mi-am incrucisat mainile la piept si asteptam sa raspunda, insa tot ce a facut a fost sa isi dea ochii peste cap.
- Imi raspunzi si mie astazi?
- Pai ce? Nu e adevarat? Familia ta e indeajuns de cunoscuta si bogata cat sa il determine pe scumpul de Lucas sa accepte.
- Katrine, i-am aratat conversatia, ofteaza Lucas.
Katrine voia sa zica ceva, insa a tacut. Probabil si-a dat seama ca e in dezavantaj.
- Katrine, realizezi ca acum toata scoala te face disperata? o intreb.
- Disperata sau nu, macar eu tin la Lucas cu adevarat.
- Stai, tu tii la mine? Ce gluma mai e si asta? M-ai folosit ca sa fii populara in momentul in care ai vazut ca toate se dau pe langa mine, ai vrut sa parem cuplul ala perfect, iar eu am acceptat doar pentru ca m-ai frecat la cap. Si dupa ce ca nu ma lasai in pace, ai torturat fiecare fata cu care m-am culcat. Tu esti ori obsedata de mine ori obsedata de beneficiile de a fi populara.
Aparent Lucas s-a aprins mai tare decat am facut-o eu. Si am ales sa tac. Sunt chiar curioasa de ce voi auzi.
- Tu nu vorbi de mine, cand nici tu nu esti un sfant. Tu zici de mine ca eram obsedata de tine, dar tu? Tu inainte sa o cunosti pe asta, i-ai fi furat iubita celui mai bun prieten doar pentru ca erati atrasi de aceeasi persoana.
- Spune-mi ceva ce nu stiu. Faptul ca la picioarele prietenei mele vin toti barbatii nu e o noutate, intervin eu dandu-mi ochii peste cap.
Katrine a oftat.
- Si dupa ai urmat tu, doar ca tu l-ai innebunit si mai rau. Stii macar ca voia sa il plateasca pe Stefan sa te paraseasca?
Mi-am intors privirea spre Lucas si eram surprinsa...defapt eram de-a dreptul socata. Lucas? Chiar asa disperat era?
- Stai, ce?! Deci de aia ma urai tu asa tare? o intreb pe nebuna.
- Pai era al meu pana sa iti bagi tu nasul.
- Pai stii? Poate ca baiatul si-a dat seama ca esti o scorpie. Sau poate iti pute barlogul. Si asta e o optiune.
Toti cei din jur au inceput sa rada, iar Katrine a incercat sa se apropie de mine, dar Lucas s-a bagat in fata mea, maraindu-i ca un caine de paza. A mai vrut sa zica ceva, insa Lucas i-a taiat-o, apoi m-a tras departe de ea. A incercat chiar sa imi toarne mancare in cap, dar Lucas a luat-o si a turnat-o pe ea. A inceput saraca sa planga, apoi a fugit, iar Lucas doar zambea malefic, tarandu-ma spre Iris. Uneori ma face sa ma intreb cat de rau poate fii omul asta? Cat de malefic ar putea fi daca s-ar enerva?
Cand am ajuns la masa lui Iris, ea ne privea oarecum dezamagita, insa si-a indreptat ochii inapoi spre telefonul de pe masa, continuand sa isi scrie mesajul.
- Ati facut fata sa planga. Nu credeti ca ati mers putin prea departe? intreaba ea tastand.
- Prea departe? Nici nu incepusem, comentez eu.
- Dar poate ea are niste frustrari, spune ridicandu-si ochii spre mine.
- Frustrari de alta natura, replica Lucas.
Eu am chicotit, iar Iris si-a dat ochii peste cap, lucru ce m-a enervat.
- Serios Iris? Ii iei apararea? De ce? Te simti la fel de nesimtita ca ea? Ce sa zic? Macar ea nu isi ignora cea mai buna prietena.
Ea a oftat si si-a inchis telefonul.
- Si ce vrei sa fac in relatia asta? Sa ii dau papucii fratelui tau?
- Nu vreau asta, dar macar baga si tu omul in seama.
- Laso in pace! E iubitul ei! Are dreptul sa il bage pe el mai mult in seama, comenteaza una din prietenele ei.
Eu mi-am muscat limba sa nu spun nimic, iar Lucas a observat si m-a luat de mana. Atunci am auzit-o pe Iris oftand, apoi mi-a dat telefonul si s-a ridicat de la masa, aplecandu-se spre mine.
- Eu iti las telefonul. Stii parola, insa daca eu renunt la vorbitul cu Leo, tu trebuie sa stai departe de Lucas. O zi.
- Ce? Dar eu nu te-am ignorat pentru el!
- Esti sigura? Mai degraba eu l-am ignorat pe Leo pentru tine.
Mi-am muscat de data asta interiorul obrajului si am tacut. Avea dreptate, dar nu aveam de gand sa spun ceva, asa ca doar i-am comunicat lui Leo prin mesaj ca azi Iris e a mea, apoi am oftat.
- Maine Lucas sta departe, spune ea si pleaca.
Telefonul meu a inceput sa vibreze de nebun, primind mii de mesaje cu cuvinte obscene, apoi mii de apeluri legate de Iris care se terminau cu o injuratura legata de toata chestia asta. Avand in vedere faptul ca eu maine va trebui sa stau fara persoana pe care abia am pus mana, inseamna ca va fi o zi a fetelor, iar baietii vor fi ignorati, deci Leo imi va mai transmite si maine cateva injurii.