College's Secrets

44

Leo
Eram incordat tot...si foarte nervos. Mi-a sarutat iubita. Da, m-a enervat putin, dar era doar o provocare. Ceilalti nervi sunt provocati de...de frica mea constanta de a o pierde pe Iris. Ea merita ceva mai bun, dar o iubesc...si as fi extrem de ranit daca m-ar parasi...
Am iesit nervos din local si m-am dus intr-o alee. M-am sprijinit de perete si am oftat. Nu stiam daca sa plang sau sa dau in cineva, dar eram foarte nervos. Si chiar daca mama sau Raven nu ar fi de acord cu ceea ce urmeaza sa fac, tot mi-am scos pachetul de tigari sa fumez...
- Leo! Ce faci?
Mi-am intors privirea si am vazut-o pe sora-mea fugind spre mine. Se uita socata la mine, dar nu a comentat. Stia ca, la fel ca ea, chiar daca imi arunca tigara din mana, nu m-ar fi oprit sa imi aprind alta si sa fac tot cum vreau eu. Asa ca a oftat lung si si-a aprins si ea o tigara.
- Leo...ce s-a intamplat? ma intreaba ingrijorata.
- Ce sa se intample? Nimic interesant, spun incercand sa par calm...si credibil.
Singurele persoane care stiu cele mai multe despre mine sunt Iris (mai ales ea) si mama. Cu Raven ma certasem si ratase perioada mea depresiva, deci ea nu stie cat de tare ma afecta sa o vad pe Iris cu altii. Nu doar emotional, cat psihic. Mereu ma simteam ca nu-s indeajuns de bun si cand o vedeam vorbind cu alti tipi, simteam ca mi se confirma. In fine...
- Leo, stiu ca am ratat multe de cand ne-am certat dar sunt inca sora ta si tot vreau sa te vad fericit si vreau sa ajut cat pot de mult...cu orice! Te rog...
- Si ce ai putea sa faci? Sa incerci sa repari ceva ce numai eu pot repara? Haide! Te invit in capul meu sa imi repari toate insecuritatile! spun nervos.
Niciodata n-am parut un tip cu insecuritati, desi am fost (ca toata lumea! Socant! Sunt un om normal). Mi-a pasat sa ma vada oamenii intr-un anumit fel. Nici macar ai mei nu stiau. Doar Iris le stie pe cele vechi. Dar pe cele noi nu...cele legate de ea, de buzele ei, de ochii si corpul ei. Cand vine vorba de ea efectiv nu vreau sa gresesc cu nimic. M-am temut mereu sa o ranesc sau sa o bruschez sau sa fac ceva ce ei nu ii placea. Nu neaparat pentru ca imi era frica de ea. Simteam ca daca fac ceva rau, o s-o indepartez. Mi-a fost frica sa nu o bruschez prea tare cand o sarut, sa n-o doara prea tare in prima noapte si sa n-o deranjeze ceva in celelalte nopti, dar cel mai tare m-am temut sa o fac sa planga si cand ne-am despartit atunci am devenit un dezastru. Nimic nu mai era bun, nicio fata nu era asa interesanta si frumoasa ca ea, nicio persoana nu ma mai facea sa zambesc cum ma facea ea, nimeni nu avea un zambet la fel de stralucitor ca al ei si nimeni nu ma putea face sa ma ridic din micul infern in care am cazut cand ne-am despartit. Am continuat sa ma dau la ea, dar nu stia ca in mintea mea mi-era frica de orice cuvant pe care i-l spuneam. Eram un dezastru emotional oricat de ok paream la exterior. Si dupa ne-am impacat si am simtit din nou ca stau pe un nor. Doar ca a inceput sa imi fie frica sa o pierd din nou...si intr-o zi mi-a zis Eric ceva ce mi-a atins coarda sensibila si m-a facut instabil cu ea prin preajma lui...
Ce mi-a zis? Nu mare lucru. Era o discutie mai veche in care l-am intreabat pe Eric daca ar mai avea ocazia sa mai lupte inca o data pentru inima lui Iris la egalitate cu mine, ce ar face. Iar el a spus simplu ca daca vreodata ar vedea ocazia, ar face tot ce se poate sa o obtina pe Iris. Mi s-a parut un raspuns normal si sincer...si eu as fi raspuns la fel, dar cumva ma gandesc ca poate momentul ala chiar a venit pentru ca azi erau asa de dulci cand s-au reintalnit si efectiv mi s-a activat teama mai mult decat credeam ca o sa se intample...
- Leo, spune Raven calm, vreau sa te ajut cu insecuritatiile si cu tot ce-ti trece tie prin cap dar trebuie sa ma lasi inauntru sa stiu ce e cu tine. Vreau sa te ajut macar acum pentru ca oricine isi poate da seama ca e vorba de Iris. Dar trebuie doar sa ma lasi sa-ti fiu alaturi...ca o familie.
Am oftat lung si i-am povestit in mare ce e prin capul meu, timp in care am terminat si tigara.
- Deci da. Asta e, mai pe scurt. Si doare...rau. Iris e singura fata pe care o vreau. Nu ma pot uita la nimeni cum ma uit la ea, nu pot iubi pe nimeni atat de mult cum o iubesc pe ea si doare rau cand ma apuca overthinking-ul. Si cand mai vad si un Eric pupandu-mi iubita spunand subtil ca e cea mai atragatoare fata din club in ochii lui, nu ma ajuta cu nimic.
Raven era putin (putin mai mult) surprinsa. Nu stia ce sa spuna. Probabol se gandea la un raspuns potrivit.
- Daca e legat de ultima parte, apai, am jucat adevar sau provocare si i-am dat provocarea sa o sarute pe cea mai atragatoare tipa din club si daaa...super. Dar daca e legat de gandurile mele, uhm, ai tot dreptul sa taci. Ai ratat multe...foarte multe.
Raven a clipit de cateva ori, apoi a oftat.
- Chiar am pierdut multe...dar nu inteleg de ce esti atat de speriat cand si Iris ti-a spus si ti-a si dovedit ca orice s-ar intampla ea te va alege pe tine. Va iubiti din copilarie si uite-ne aici, dupa ani in care nu v-ati vorbit si ati suferit amandoi, ca flacara iubirii voastre inca arde si e mai mare ca niciodata...si legat de jocul de la masa, ti-ai cam cerut-o. Ai vazut si tu ca Eric are o iubita care seamana foarte mult cu Iris, ti-a spus si ca ar face orice sa o castige inapoi...trebuia sa-ti dai seama ca el deja o considera cea mai atragatoare de pe intreaga planeta, nu doar din clubul asta. Omul are ochi doar pentru ea, spune ea serioasa. Eu zic sa te duci acum la Iris pentru ca cel mai probabil plange gandindu-se ca a facut ea ceva gresit si se simte naspa. Du-te si spune-i. Nu neaparat totul, dar spune-i cat de mult o iubesti si ca ai si tu insecuritatiile tale cand vine vorba de ea. Si uita tot evenimentul cu sarutul
Atunci Raven m-a luat in brate.
- Mersi ca mi-ai spus. Cam stiu cum te simti in situatia asta...
Am zambit. Mi-a fost dor de imbratisarile ei de consolare. Nu am mai primit una de atat de mult timp...
- Raven, tot ce pot spune e merci ca incerci sa ma ajuti, dar:
1. Nu pot sa-mi controlez insecuritatile. E ca si la tine cand ziceai ca esti urata
2. In momentul provocarii uitasem ca omul inca e in limba dupa Iris
3. O sa ma duc la Iris sa vorbesc cu ea, normal, dar nu pot sa ii spun de insecuritatile mele. Nu pot...poate o sa creada ca nu am incredere in relatia noastra si nu e asa.
- Stiu Leo, dar...
- Dar nimic. Doar promite-mi ca nu o sa ii spui nimic. Nici de ce mi-a zis Eric si nici de insecuritati. Asta e tot ce vreau de la tine.
- Ok ok. Pe cuvant de sora, spune ea zambind, tinand 3 degete ridicate. Oricum nici eu nu stau prea bine la capitolul relatie...spune ea dupa cu amaraciune in glas si mai scoate o tigara din pachet.
- Merci, spun zambind.
Apoi peste doua secunde mi s-a dus zambetul pentru ca am realizat ce tocmai a spus.
- Cum adica nu stai prea bine la capitolul relatie. V-ati certat sau ceva?
Raven s-a panicat putin si a inceput sa se fastaceasca.
- Uhm...nu. Tot cu insecuritatiile mele vechi, spune si rade putin. Aparent n-am trecut peste ele.
Mi-am arcuit o spranceana, dar am zis sa o las balta. Daca era ceva important, mi-ar fi spus...nu?
- A. Pai o sa se rezolve. Oricum sunteti draguti impreuna, spun zambind.
- Daaa. Merci, spune si zambeste.
- Ok. Acum stai putin.
I-am aranjat putin parul pentru ca era ciufulit si am tras-o de obraz.
- Auci. Nu mai face asta!
- Stii foarte bine ca o sa continui sa o fac, surioara, spun chicotind. Si acum vii cu mine inapoi la masa sau te intorci la bar?
- Am stat cam mult la bar asa ca vin cu tine la masa.
- Perfect, spun zambind.
Ne-am intors la masa si am gasit-o pe Iris intinsa cu capul in poala lui Eric cat el isi trecea degetele prin parul ei. Stiam ca asta inseamna ca avea nevoie sa se calmeze, dar nu m-am putut controla si m-am incordat putin cand i-am vazut. Eric mi-a aruncat totusi o privire urata...
Raven si-a pus mana peste umarul meu in semn ca n-am de ce sa ma incordez.
- M-am intors, spune ea zambind si se aseaza langa Iris tragand.o spre ea.
Imi venea sa rad la gestul ei "subtil" de a o lua de langa Eric de dragul meu, dar nu am reactionat. Am continuat sa ma uit la Iris care abia s-a dezmeticit de zici ca era in alta lume pana acum. Oare se gandea la mine?
M-am asezat si eu. Eric inca se uita urat la mine si ma facea sa ma simt si mai prost, doar ca am observat ca blonda mea se uita la mine, asa ca mi-am intors privirea spre ea si i-am zambit dulce.
- Heei...nu mai plange, blondi, spune Raven si o pupa pe obraz.
- Ok ok. Nu mai plang, spune ea zambind catre sora mea si simt cum mi se topeste inima.
- Hei, Raven, te-ai intors si tu dupa decenii petrecute la bar, comemteaza deodata Eric.
Nu prea am fost atent la Eric. Doar am ascultat in caz de avea sa imi mentioneze iubita, insa privirea si atentia mea erau mai mult pe Iris. Ea ma privea si incerca sa isi ceara scuze din priviri.
"Of saraca. Chiar crede ca e vina ei."
Asa ca i-am zambit sa o linistesc, doar ca inca mai sinteam senzatia ca mai am putin si izbucnesc in plans pentru ca in ochii mei se adunasera cateva lacrimi.
"VREAU S-O IAU IN BRATE SI SIMT CA INNEBUNESC!"
Raven si-a desprins bratele si a impins-o usor pe Iris spre mine. Probabil a vazut ca ne uitam unul la altul sica zis sa ajute.
- Ce ziceti sa mergem acasa? spune ea intr-un final.
Iris s-a uitat la mine si eu la ea, apoi m-am trezit cu ea peste mine, intinzandu-ma.
- Imi pare atat de rau daca te-am suparat, Leo. Te rog nu fi suparat! Te rog! Urasc sa te vad suparat. Ma doare. Leo, te rog nu fi suparat, spune blonda strangandu-ma in brate vazand cum siroaie de lacrimi ii curgeau pe obrajori.
"Oh Doamne cat o iubesc!"
Atunci mi-am pus bratele in jurul taliei ei, apoi mi-am lipit buzele de fruntea mea.
- Nu iti cere scuze. Nu am cum sa ma supar pe tine si nici nu am de ce. A fost vina mea si m-am enervat degeaba, spun zambind, dand de gol faptul ca si eu plangeam.
Ea si-a ridicat privirea si m-a vazut plangand. A zambit dragastos apoi buzele ei s-au lipit de ale mele, sarutandu-ma lung si dulce.