Seducție (Finalizată)

Capitol 2- Diana

2. Diana

Replica mea o lăsa fără cuvinte. Mă aşteptam la asta. Nu am fost niciodată genul acela despre care să crezi că ar putea avea o asemenea meserie, însă aparenţele de multe ori înşeală. Sunt viitoare avocată, ce mama naibii!

-Tu vorbeşti serios? mă întreabă Eva, încercând din răsputeri să-şi stăpânească uimirea din glas.

Ridic din umeri şi mă răsucesc cu faţa către ea.

-Vorbesc cât se poate de serios.

-De aici schimbarea asta a ta... Părul tău, buzele tale... ai slăbit, spune Eva înşirând toate lucrurile pe care le-a observat diferit la mine.

-Si din această cauză, dar nu unică. Aşa am vrut.

-Asta mi se pare o nebunie. Părinţii tăi ştiu? De ceea ce faci, întreb.

Mă încrunt şi pufăi în acelaşi timp.

-Esti nebună? Dacă ar afla m-ar omora cu bătaia. Ei cred că lucrez part time la un bar din apropiere de regie.

-Ma gândeam eu, spune şi apoi se cufundă într-o tăcere ciudată.

Nici eu nu mai spun nimic. Nici nu ştiu ce aş mai putea zice. Nu simt nevoia să mă justific în faţa nimănui, nici măcar în fata Evei şi cred că ea simte asta, pentru că schimbă subiectul.

-Si unde ai de gând să mă scoţi diseară?

-Unde ţi-ar plăcea? Mergem să mâncăm, apoi ne oprim printr-un pub sau vreun club ceva, în funcţie de cum ne simţim, ce zici? întreb privind în ochii ei albaştri precum cerul senin.

-Suna bine. Doar că avem o problemă, zice luând pernă şi punandu-si-o peste faţă, înjurând într-o limbă neînţeleasă.

Ştiu că sunt înjurături pentru că asta este unul din obiceiurile ei. Când o cuprinde panica înjura în toate limbile pământului. Cunoaşte trei limbi străine aproape la perfecţie, dar când vine vorba de înjurături pot să bag mâna în foc că ştie cel puţin 20.

-Orice problemă are o rezolvare, zic hotărâtă, trăgându-i pernă de pe chip.

-N-am cu ce să mă îmbrac, şi nici să mă încalţ. Nu mi-am luat nimic elegant, remember? Am fugit de acasă, nu m-am mutat.

-Corect, îi zic începând să râd.

Mă dau jos din pat şi merg la dulapul de lângă fereastră. Deschid larg ambele uşi şi culorile hainelor mele scumpe se revarsa în faţa ochilor ei lăsând-o muta de uimire.

-What? De unde dracu ai atât de multe haine? strigă coborând din pat în viteză.

-Pe unele le-am cumpărat, pe altele le-am primit. Poţi alege ce-ţi place. Am şi pantofi, îi spun arătând spre teancul de cutii din partea din spate a dulapului.

Extaziată ca un copil Eva începe să cotrobăie printre haine, mângâind materialele şi admirând modelele.

-Sunt absolut...

-Cacaturi, zic şi chiar nu mint. Asta gândesc.

Sunt nişte boarfe fără nicio valoare, care îmi îmbraca trupul, făcându-mă să par ceea ce nu sunt.

-Daaa, şi ce mai căcaturi, mă persiflează Eva începând să râdă.

Râd şi eu şi apoi încep să o ajut să îşi găsească ceva sexy de îmbrăcat. Spre deosebire de mine, Eva este mai scundă, însă are forme mai frumoase ale corpului. Are nişte sâni perfecţi şi nişte picioare drepte, pentru care o invidiez. Este şi mai frumoasă decât mine, şi chiar dacă ştie acest lucru nu a făcut niciodată caz despre asta. Este cea mai bună prietenă a mea şi mă bucur că acum este din nou lângă mine. Mi-a fost foarte greu departe de ea, aşa cum cred că şi ei. Acum suntem din nou împreună şi nimeni şi nimic nu ne va mai face să ne despărţim.