Seducție (Finalizată)

Capitol 35- Epilog

35. EPILOG

-Mai povesteşte-mi încă o dată, spun în timp ce mă aşez pe canapea lângă mama.

- Didi, ţi-am povestit de un milion de ori, răspunde ea râzând. Sunt sigură că o ştii deja pe de rost.

Mă ridic şi mă învârt prin încăpere, ridicând mâinile spre cer.

-Daaaa, o cunosc, dar este atât de romantic... încât vreau să o aud iar şi iar. Aş vrea să trăiesc şi eu o poveste de dragoste ca a voastră. Sau măcar ca a mătuşii Diana...

Cuvintele îmi rămân suspendate în aer, iar mama îmi zâmbeşte cu căldură şi iubire, aşa cum a făcut-o şi prima dată când m-a ţinut în braţe, şi asta în urmă cu mai bine de 14 ani in urmă. Nu mă refuză niciodată, chiar dacă la început se împotriveşte. Şi ei îi place să povestească cum l-a cunoscut pe tata şi cum au ajuns să fie împreună. Totul poate părea o întâmplare dintr-un film, dar martore sunt sutele de poze pe care le-au strâns de-a lungul anilor, că este cât se poate de real. Tata a platit-o pe mama sa iasa cu el, apoi s-au indrăgostit nebuneşte unul de celălalt. Căpoşenia tatei le-a pus unele piedici, dar până la urmă totul s-a terminat cu bine.

-Hai te rog, insist eu aşezându-mă înapoi pe canapea.

Îmi pun capul la ea în poală, încercând să nu o înghesui, iar mama nu întârzie să mă mângâie uşor pe păr.

-Semeni atât de mult cu tatăl tău, spune ea fără regret în glas.

Nu o deranjează, chiar dacă îmi repetă asta în fiecare zi. Fratele meu seamănă cu ea, aşadar bănuiesc că sunt oarecum mulţumiţi de cum au ieşit lucrurile.

-Eu semăn cu tata şi Laurenţiu seamănă cu tine. Până la urma fiecare cu copilul lui, zic eu râzând.

-Cam aşa ceva, răspunde mama chicotind.

-Si după ce ţi-a spus că te iubeşte, ce aţi făcut? întreb eu iscoditor, făcând-o să-mi povestească.

Mama oftează, apoi închide ochii şi începe să vorbească cu un glas plin de căldură şi melancolie.

-M-a dus înapoi în apartament la mine... am rămas acolo împreună, după ce salvarea i-a acordat primul ajutor. Apoi, a doua zi mi-am făcut bagajul şi m-am mutat cu el, în noua lui casă.

-Aia unde te-ai dus cu Yanis, nu? întreb eu, pentru că nu mai ţin minte acest detaliu.

-Da, aceea, răspunde mama ciupindu-mi obrazul. Nu renunţi, văd, adăugă ea făcând pe îmbufnata.

-Da de unde! Zii mai departe, spun dând din mână ca un mic dictator.

-La nunta naşei tale, m-a cerut în căsătorie şi apoi ne-am căsătorit...

-Nuuu aşa mai mamă, ce-i asta... zii totul, spun nemulţumită, pentru că nu-mi place când scurtează povestea.

Mama oftează însă închide la loc ochii parcă vrând să vizualizeze în memorie, tot.

-Nunta Dianei... Diana a purtat o rochie albă de prinţesa, cu o trenă lungă, lungă. A fost atât de frumoasă... Laur a plâns în timpul cununiei religioase... Atunci am aflat că Diana este însărcinată...

-Nasa mea nu s-a gândit nicio clipă că va naşte gemene, nu?

-Sigur că nu! răspunde mama râzând. Îmi aduc şi acum aminte ce faţă a făcut când am ieşit împreună din cabinetul doctorului. Nu ştia dacă să se bucure sau să plângă.