Seducție (Finalizată)

Capitol 23-Eva

23. Eva

Sărutul lui este atât de profund şi cald încât mă face să mă înfior. M-a mai sărutat şi altă dată, dar nu aşa. E ceva schimbat şi nu-mi pot da seama ce.

Oare visez?

Mi-e teamă să deschid ochii, e posibil să fie totul un vis... un vis frumos...

Dar nu este!

Mâinile lui mângâindu-mi trupul, limba lui înlănţuindu-se cu a mea, buzele lui peste ale mele... nu e deloc vis, e cât se poate de real. În braţele lui mă simt precum o lumânare care arde în întuneric. Sunt precum o floare care tânjeşte după lumina soarelui. Sunt tot eu, dar atât de pierdută. Ce-mi face omul ăsta? Are habar de ceea ce mi se întâmplă atunci când mă săruta? Şi dacă ar avea, cu ce ar schimba situaţia în care ne aflăm? Un geamăt surd ca de dorinţa mă face să-mi revin în simţiri. Gura lui Lucas mă explorează uşor, iar mâinile îmi frământa cu mişcări conştiente sânii. Gem şi eu pentru că dintr-o dată sunt cât se poate de sigură că acest om este ca un drog. Iar eu sunt dependentă de el. Îmi descheie nasturii bluzei şi îmi dezgoleşte pieptul. Mi-e frică să deschid ochii să-l privesc deşi îmi doresc foarte tare. Se apleacă asupra mea şi îşi trece vârful limbii peste unul dintre sâni. Eu mă înfior şi mă încordez, scoţând un sunet de plăcere. Cu o mână îmi mângâie o coapsă, sporind fiorii de dorinţa ce oricum îmi străbăteau toate fibrele fiinţei.

-Lucas... spun printr-un geamăt, atunci când trupul lui este cu totul deasupra mea.

-Te doresc atât de mult, îmi spune şi simt în vocea lui ceva ce nu am mai simţit până acum.

Până şi mângâierile i s-au schimbat. Dăţile trecute când am făcut sex, a fost intradevar frumos, însă uşor dur, posesiv, într-un mod pe care nu pot să-l descriu, pe când acum... este atât de lent şi tandru, de parcă ar vrea să savureze îndelung senzatiie, de parcă şi-ar da silinţa să mă facă să mă simt... iubită!

Dumnezeule!!!

Un nou vârtej de sărutări, îmi spulbera ultimele idei, iar atunci când trupurile noastre se împreunează, simt că am murit şi am ajuns în rai.

După ce zburăm împreună spre cerul plin de stele şi zărim curcubee imaginare, Lucas se întinde pe partea lui de pat, gâfâind satisfăcut. Eu sunt într-o stare care nu-mi permite să mă mişc, de teamă să nu pierd ceea ce tocmai am trăit.

Ce a fost asta? A fost măcar real?

Îmi iau inima în dinţi şi deschid ochii. Îmi întorc capul spre locul unde se afla Lucas, iar acesta îmi zâmbeşte.

Îmi zâmbeşte?

Ce dracului am avut în băutură de dintr-o data Lucas mi se pare simpatic?

Cum, încă nu s-a ridicat să se îmbrace şi să mă plătească? Parcă n-ar fi el.

Mâna lui o caută pe a mea, iar eu sunt luată prin suprindere, astfel că nu apuc să mi-o trag înainte ca degetele noastre să se înlănţuie.

Stăm aşa câteva momente, timp în care respiraţia ni se mai domoleşte, iar camera nu se mai învârte. Adică nu ştiu dacă la el s-a învârtit însă în cazul meu, da. A fost cel mai tare orgasm pe care l-am avut vreodată. Nu mă surprinde că am văzut stele mov şi nove.

-Esti bine? mă întreabă Lucas în şoaptă.

Nu cred că am auzit bine.

Mă întreabă dacă sunt bine? Cine e acest bărbat şi ce a făcut cu Lucas?

-Sunt bine, răspund alungând restul gândurilor mele nebuneşti.

-E târziu să coborâm la masă, ţi-e foame? Pot să comand ceva în cameră, adăugă tot cu o voce scăzută.