Seducție (Finalizată)

Capitol 9- Eva

9.Eva

Sunt emoţionată pentru Diana, dar în acelaşi timp şi foarte încântată. Sunt sigură că în urma discuţiei noastre de dimineaţă, deja are o cu totul altă părere despre ea şi despre situaţia în care se afla, sau dacă nu, este pe cale să şi-o schimbe.

După ce am închis uşa în spatele ei rugându-mă în acelaşi timp să se lase dusă de val şi să se bucure pentru întâlnirea cu Ralf, mă duc glonţ la bucătărie pentru a scoate cartofii de la prăjit. Nu prea îmi mai este foame, însă nu am nimic altceva de făcut. Îmi iau farfuria şi mă aşez în faţa televizorului. Mă concentrez pe un film documentar despre cele mai puternice femei din istorie, femei ce au contribuit la schimbarea societăţii în mod special.

Sunetul telefonului mă face să tresar. Nu prea are cine să mă sune, aşa că mă arunc grăbită spre el. Îl înşfac dintr-o mişcare şi privesc ecranul. Ralf!

Un gând mă face să mă întreb de ce m-ar suna la nici douăzeci de minute de când s-a întâlnit cu Diana. Poate doar dacă a păţit ceva. Răspund şi zic un alo, puţin mai răstit decât mi-am propus.

-De ce ţipi? mă întreabă Ralf, începând să râdă.

Mă fâstâcesc puţin şi îmi dau ochii peste cap.

-E sonorul televizorului dat tare, scuze, răspund încercând să nu par speriată fără rost.

-Probabil te întrebi de ce te-am sunat, continua Ralf cu o voce liniara ce face aproape imposibil să îmi dau seama de motivul pentru care a făcut-o.

-Da, nu... oarecum!

-Ai o treabă pentru diseară. Este o cină urmată de o ieşire în club sau ceva de genul. Tipul este mai în vârstă, a mai fost clientul nostru însă fata cu care a ieşit la momentul respectiv numai lucrează la noi, aşa că nu-ţi pot da prea mult detalii. Crezi că o să te descurci?

Îmi ia câteva clipe să dau un răspuns, însă asta nu pare să-l deranjeze în niciun fel pe Ralf.

-Bineinteles că mă voi descurca. Şi despre ce fel de cina este vorba? Nu trebuie să...

-Nu, nu nicidecum aşa ceva, spune Ralf, intuind la ce fac referire.

-Bine, atunci nu văd care ar fi problema.

-Banii sunt 600 euro şi îi vei primi de la client la finalul întâlnirii, completează Ralf.

-Trebuie să mai fac şi altceva?

-Nu, doar să fii tu însuţi. Omul este roman, e plecat de mulţi ani în străinătate şi săptămâna asta a revenit pentru nişte afaceri. E duminică seara, nu are cu cine să iasă, aşa că a apelat la firma noastră. Aura are deja treaba, Diana e cu mine, Paula e ocupată, Oana e bolnavă... deci, eşti unica disponibilă.

-Perfect, la ce oră trebuie să fiu gata?

-La şase. Dacă intervine ceva te resun, acum trebuie să închid, nu vreau să-mi las partenera să mă aştepte, spune Ralf.

Această remarcă îmi aduce zâmbetul pe buze. Mă încântă teribil grija lui pentru Diana. Merită să fie tratată ca o prinţesă şi nu sunt deloc de acord cu ideea ei tâmpită cum că niciun bărbat nu ar putea să o iubească.

-Bine, vă doresc distracţie plăcută, spun înainte să las telefonul jos de la ureche.

După câteva momente îmi dau seama că nu am apucat să-l întreb pe Ralf dacă am nevoie de vreo vestimentaţie specială, dar pentru că nu a specificat nimic, înseamnă că mă pot îmbrăca cum doresc. Nu am prea multe haine, aşa că sunt nevoită să apelez din nou la garderobă Dianei. Iau telefonul şi îi tastez repede un mesaj."Am nevoie de ceva de îmbrăcat pentru diseară, pot să iau de la tine?". Mă ridic de pe canapea, îmi duc farfuria la bucătărie, apoi mă grăbesc spre camera mea. Dau drumul la cadă şi îmi potrivesc temperatura apei.