Seducție (Finalizată)

Capitol 18- Diana

18. Diana

Cristi a venit să mă ia de acasă cu maşina de serviciu şi asta mă face să bufnesc în râs în sinea mea. De la limuzine şi maşini de lux am ajuns la autoturisme de poliţie. Este o evoluţie, trebuie să recunosc, dacă este să ţin cont de faptul că stau pe locul din faţă şi nu port cătuşe. Evident că odată cu asta am primit şi răspunsul la nedumerirea mea. Cristi nu lucrează în armată, ci în poliţie. N-am de gând să intru prea mult în subiecte legate de munca lui, aşa că plănuiesc să nu-i pun nicio întrebare, atunci când urc în maşină.

-Hei, frumoaso, mă bucur să te revăd, spune aplecându-se spre mine şi pupându-mă pe obraz.

-Hei şi ţie, spun şi mă abţin să-i întorc apelativul de frumosule, deşi i-ar fi cât se poate de potrivit.

-O să ne distrăm, spune în timp ce porneşte motorul şi se încadrează în traficul aglomerat de după amiază târziu.

-Asta este ce îmi doresc, răspund sincer.

Chiar îmi doresc. Nu-i cunosc prietenii, nu-l cunosc nici măcar pe el prea bine, însă în acest moment m-aş agăţa de orice şi oricine ar putea să mi-l scoată din minte pe Ralf. Faptul că-mi tot impun să nu mă mai gândesc la el, este ca un bumerang, pentru că cu cât mă străduiesc mai mult, cu atât o fac mai des. Golul din stomac începe să se strângă şi să-mi dea o stare de disconfort, aşa că încerc să fac ceva ca să nu-l mai bag în seamă.

-Si, la ce petrecere mergem? îl întreb pe Cristi în timp ce îl analizez timid.

E îmbrăcat lejer, aşa cum mi-a spus la telefon. O cămaşă neagră cambrata şi blugi. Nu-mi dau seama cât de bine îi vin, însă mă gândesc că voi avea timp toată seara să îl admir. Şi el mă măsoară din priviri şi îmi dau seama după zâmbetul apărut pe chip că este mulţumit. Ce credea, că o să mă prezint în faţa lui deghizată într-o ţărăncuţă obosită?

-Una la care sper să ne simţim bine, răspunde făcându-mi cu ochiul.

-Vor fi fete?

Întrebarea mea cred că sună ciudat în urechile lui, dar meseria mea mă face să fiu circumspectă. Încă am telefonul lui Ralf şi numărul de urgenţă al firmei de securitate în caz de ceva, dar voi fi într-un loc înconjurată de poliţişti, la dracu. Cred că devin paranoia.

-Vor fi şi fete. Sunt soţiile colegilor mei, cei care au, răspunde începând să râdă. Vor fi şi câteva persoane necuplate şi chiar câţiva cadeţi care sunt aduşi în departament pentru practică.

-Ce se sărbătoreşte? adaug, mulţumită totodată de răspunsul lui.

-Tocmai am neutralizat o reţea de proxeneţi şi trafic de persoane, răspunde convins de faptul că acet lucru mă va da pe spate.

Şi nu se înşeală. Dacă n-aş sta jos, mai mult ca sigur că picioarele mi-ar juca feste.

Înghit în sec înainte să răspund. Afişez un zâmbet entuziast şi îmi iau chipul de maximă încântare. Ma pricep atat de bine la disimulat, incat n-am nici o teama ca as putea fi banuita de falsitate.

-Vai, felicitări! E o chestie mare, nu?

Fac intenţionat pe proasta, pentru că deşi ştiu absolut totul despre aceste lucruri, nu vreau să las această impresie. În plus studentă la drept fiind, cam cunosc alineate ale legilor, aşa că e un pic exagerată întrebarea mea, doar că atât mă simt capabilă în aceste clipe.

-Si inca cum! raspunde Cristi foarte incantat. Ii aveam sub supraveghere de vreo doi ani. Nenorociţii aveau femei, puştoaice în general, pe care le plasau clienţilor, iar proastele nu se alegeau decât cu munca, continua parcă scuipând cuvintele.