Seducție (Finalizată)

Capitol 31- Eva

31- Eva

Ajung acasă târziu după miezul nopţii. Yanis s-a comportat ca un domn, m-a condus până în faţa uşii, apoi şi-a luat rămas bun printr-un sărut prelung pe buze. I-am dat numărul de telefon fără să mă gândesc prea mult la ce va urma. Îmi place Yanis, dar sunt prea speriată de ceea ce simt încă pentru Lucas ca să mă pot arunca într-o nouă relaţie. Mă simt atrasă de Yanis, pentru că este un bărbat intradevar frumos, dar nu mi-l pot scoate din minte pe Lucas, iar asta este un lucru care mă macină.

Restul weekendului îl petrec tot în casă, uitându-mă la televizor. Yanis nu a sunat, dar acest lucru nu mă deranjează prea tare. Seara când o sun pe Diana, îi povestesc despre Yanis, iar ea mă ascultă pe jumătate adormită, glumind pe seama mea. Mă asigură totodată că se simte bine, si eu o cred, chiar daca am unele retineri. Îmi spune că e fericită cu Laur lângă ea şi că nu-i pare rău că a trebuit să treacă prin asemenea întâmplare ca să afle cât de mult o iubeşte. Îi răspund că este nebună, iar ea râde aşa cum râdea când era sănătoasă. Ne luăm la revedere, apoi mă duc să fac un duş. După ce termin, îmi iau laptopul în braţe hotărâtă să-mi găsesc ceva de muncă. Nu mai pot sta închisă în casă, iar banii ce-i am de la ultima mea întâlnire, nu vor ţine o veşnicie. Transfer totodată nişte bani în contul surorii mele, sperând să nu fie prea supărată pe mine din cauza faptului că nu am mai dat niciun semn de viaţă. Mi-e dor de ea, dar n-am de gând să mai am vreo legatura cu mama sau tatăl meu vitreg, aşa că încerc să evit pe cât posibil.

Îmi fac o listă cu câteva joburi şi chiar trimit câteva mailuri, înainte de a mă pune la somn. Ca prin vis închid ochii şi imaginea lui Lucas îmi apare în minte. Zâmbetul lui seducător, vocea lui gravă şi arogantă care mă scoate din minţi, toate aceste lucruri pe care le iubesc şi le dispreţuiesc în aceeaşi măsură, mă fac să plâng.

Poate că exagerez, până la urmă nu am avut cu Lucas prea multe, însă felul în care l-am văzut în acele două zile petrecute împreună la Milano, mă fac să nu pot să mi-l scot din cap. Ştiu că trebuie să o fac, aşa că mă străduiesc să adorm, ştergându-mi lacrimile şi promiţându-mi... că nu voi mai plânge... nu pentru Lucas în orice caz.

Când îmi sună luni dimineaţă la prima oră telefonul, reacţia mea este una de nemulţumire. Nu-mi place să mă trezesc dimineaţa, aşa că fără chef răspund cu un alo tărăgănat şi mai mult căscat.

-Buna dimineaţa, domnişoara Eva Barbu?

Să-mi aud tot numele mă face să mă gândesc că e vorba despre ceva important, aşa că fără să-mi propun mă trezesc şi mă ridic în şezut.

-Da, la telefon, spun frecându-mă la ochi şi încercând să mă opresc din căscat.

-Sunt Angelica Primavarescu de la Angel Agency Publicite, vă sun să vă anunţ că aţi fost selectată pentru un interviu. Astăzi la ora 14.00, la sediul nostru central din Piaţa Romana, puteţi veni?

Îmi ia câteva clipe să înregistrez cele spuse de femeie şi mult mai puţin să răspund.

-Bineinteles, voi fi acolo mulţumesc.

-Va aşteptam, o zi bună, îmi urează femeia apoi închide telefonul.

Rămân cu ochii pe ecran câteva clipe încercând să înţeleg ce tocmai s-a intampat. Angel Agency este o agenţie de publicitate la care am trimis un CV mai mult de plictiseală. N-am sperat nicio clipă că mă vor suna. Postul pentru care am aplicat nu se încadrează în pregătirea mea, dar dacă ei mi-au oferit această ocazie, voi profita la maxim de ea.

Mai am câteva ore bune până la interviu, dar vreau să arăt impecabil aşa că nu mai pierd timpul şi îl sun pe George. Nu am mai trecut de zile întregi pe la salon dar sunt sigură că se va bucura să mă audă.