Seducție (Finalizată)

Capitol 13- Eva

(Atenție conține scene +18)

13.Eva

Până am ajuns acasă de la cumpărături, afară s-a întunecat de-a binelea. Ne aşezăm hainele cele noi în dulapuri, apoi ne facem câte o ciocolată caldă pe care o savuram împreună cu o ţigară. După, dăm drumul la televizorul din living în speranţa că vom găsi ceva interesant de vizionat. Nu suntem dezamăgite când ne dăm seama că nimic nu ne atrage atenţia, pentru că Diana e hotărâtă să mergem la culcare.

-E abia opt, eşti nebună?

-Nu sunt, dar dacă vrei ca mâine să nu arăţi precum Morticia, ai face bine să-mi urmezi sfatul.

-La dracu, spun aruncându-i o privire ucigătoare.

-In seara asta nu vom mai dormi împreună, însă voi lăsa uşa de la camera deschisă, sper să nu sforăi.

Îmi trebuie aproape un minut ca vorbele, tonul şi expresia Dianei să-şi facă loc în mintea mea.

Face mişto de mine, cumva?

-Diana, eu nu sforăi! mă înfoi toata.

Ea cu zâmbetul pe chipul ăla enervant de frumos, scoate limba la mine. Mă pupa pe obraz şi pleacă în camera ei. Eu mai zăbovesc câteva minute, apoi mă ascund în spatele uşii dormitorului meu.

Sâmbătă ne trezim mult mai târziu decât ora programată încă de seară. Diana intra la mine în camera cu două căni de cafea şi cu un zâmbet leneş pe chip.
-Salut, ai văzut cât e ceasul? Am dormit ca nişte valize. Suntem în întârziere.
Mi-arunc ochiul la ora de pe telefon. Este trecut de prânz.
-Am dormit ceva, îi răspund căscând. Avem timp suficient pentru tot, nu te panica aiurea.
Cobor din pat şi îi fac cu mâna în timp ce mă îndrept spre baie.
-Nu prea vreau să mă duc diseară, o aud spunându-mi.
Trag apa la toaletă şi apoi deschid uşa băgând doar puţin capul prin crăpătură, suficient însă ca să-i văd chipul. Stă întinsă cât e de lungă pe patul meu, cu mâinile întinse de-o parte şi de alta de zici că a răstignit-o cineva.
-Ce-ţi veni? o întreb serios.
-Nu ştiu. Simt că oricum nu va ieşi nimic bun din asta şi atunci de ce să insist? Boala lungă, moarte sigură.
-Esti cam pesimistă în dimineaţa asta. Trebuie să-ţi vină ciclu, că altfel nu-mi explic?
Nu mai stau să-i aştept răspunsul pentru că vreau să mă spăl pe dinţi. Dau drumul la apă şi atunci intră Diana, postându-se cu mâinile în şold fix în spatele meu.
-Auzi, eu cred că vrei să-ţi iei bătaie.
Râd fără să o bag în seamă. Văzându-mă atât de neinteresată de ameninţarea ei închide capacul de la toaletă şi se aşează.
-Serios acum, tu ce ai face în locul meu?
Scot periuţa din gură, scuip excesul de pastă de dinţi şi mă clătesc.
-Chiar mă întrebi asta? Să o luăm cu începutul. Mi-ai spus că ţi-a plăcut Ralf din prima clipă când l-ai văzut, dat fiind relaţia dintre voi, angajat-angajator, nu ai sperat că va fi vreodată ceva mai mult. Apoi, din nu ştiu ce motive, el te invită în oraş. Tu accepţi. După aceea, lăsându-te dusă de val şi în mod normal de faptul că te simţeai încă atrasă de el... ai ajuns în patul lui. Dimineaţa, te-ai fi aşteptat probabil să-ţi declare faptul că n-a mai întâlnit o femeie ca tine şi că eşti cea mai cea dintre cele mai cele. Ete flosc. Asta citeşti doar în cărţile alea cu fuste, pentru că în realitate, omul cred că tot ce voia era să se simtă bine... dar ce, se poate cu tine? Nu domne, pentru că te trezeşti tu să discuţi despre câţi bărbaţi ţi-au trecut prin aşternut. Nu te-a învăţat nimeni până la vârsta asta ca un iubit nu trebuie să afle niciodată cu câţi te-ai culcat? Bine, asta exceptând momentul în care este primul, zic râzând.
Nu aştept un răspuns din partea ei, aşa că ies din baie în timp ce-mi continui mica dizertaţie.
-Ce-ai fi vrut să facă când tu îi pui pe tava nişte lucruri care nu trebuiau discutate atunci? Normal că nu a ştiut cum să gestioneze situaţia. Nu e ca şi când s-ar fi întâlnit de mii de ori cu aşa ceva. Nu cred că a mai scos în oraş vreuna dintre angajatele lui...
-Si ce vrei să-mi transmiţi cu toate astea? mă întreabă Diana, mai fără chef.
-Faptul că Ralf încearcă acum să dreagă lucrurile. Ai două variante... accepţi şi îi faci jocul, sau refuzi şi totul se termină. Este alegerea ta, îi spun luându-mi cafeau în mâna şi ieşind în living.
Îmi aprind o ţigară şi aştept să vină lângă mine, însă nu o face. Se închide în camera ei fără să-mi mai spună vreun cuvânt. Nu mă deranjează tăcerea ei, ci chiar mă face să zâmbesc. Atunci când o macina ceva simte nevoia să fie singură. Nu e prima dată când procedează aşa. Prin clasa a doisprezecea, ea era îndrăgostită de un coleg de la o clasă vecina, Claudiu. Într-o zi acesta a invitat-o la film. A acceptat doar cu condiţia să merg şi eu cu ea, urmând ca el să vină cu un prieten. Claudiu nu s-a opus dorinţelor ei, aşa că împreună am programat o ieşire la film. A doua zi, când m-am dus acasă să o iau pentru a merge la locul de întâlnire, nici măcar nu a catadicsit să-mi răspundă. Am sunat-o la telefon însă degeaba. Normal că am început să-mi fac griji. Mă întrebam ce făcusem să o supăr, însă răspunsul l-am primit abia a doua zi, când cu o mutră spăsita a venit să-şi ceară scuze. S-a panicat de faptul că nu va fi pe placul lui Claudiu şi atunci a dat înapoi. Motivul pentru care nu mi-a răspuns la telefon sau la mesaje a fost că simţea nevoia să fie singură şi să se gândească la ceea ce avea de făcut. Nu a ieşit niciodată cu Claudiu după aceea, însă nici nu mi-a spus vreodată dacă a avut vreun regret. Acum în situaţia cu Ralf sunt sigură că dacă nu va merge diseară la întâlnire, va regreta, aşa că n-am de gând să o las. După câteva minute văd cu coada ochiului cum iese din cameră şi se aşează la celălalt capăt al canapelei.
-O să mă duc la întâlnire.
-Perfect, îi răspund fără să mai intru în detalii.
E suficient faptul că nu a spus un nu categoric.
-Ma duc să mă spăl, apoi o să plec la coafor. Nu vreau să pierd programarea ritualului meu de înfrumusețare. Începe să devină enervant, îi spun ridicându-mă de pe canapea.
-Te plângi de parcă ai face asta de luni de zile. Astăzi mai e şi gata.
-Asta în cazul în care voi fi acceptată la galerie.
-Nu-mi vine să cred că mai ai vreun dubiu.
Ridic din umeri chicotind. Are dreptate, am un sentiment pozitiv ca voi fi angajată.
Dispar în spatele uşii de la baie unde îmi dau drumul la apă şi mă cufund în cadă.
Restul după amiezii ne-o petrecem la salon. Eu m-am conformat cerinţelor clientului meu, astfel ca părul îmi este prins într-un coc. Aleg să nu mă machiez acolo, pentru că simt ca o pot face la fel de bine şi eu. Când o întreb pe Diana cum îşi doreşte "clientul" ei să fie coafata, îmi răspunde rânjind că nu-şi aminteşte, deşi bag mâna în foc ca o face. Concluzia mea este că vrea să se răzbune pe tăcerea lui Ralf aşa cum îi este la îndemână. Rochia ce trebuia să fie roşie e verde şi exagerat de scurtă. Pantofii ce trebuiau să fie stiletto roşii, sunt galben pai şi platforme. Părul ce trebuia să-l poarte desfăcut îl are prins în acest moment într-un coc sever de profesoară. E sexy aşa oarecum, dar se vede cu ochiul liber că s-a străduit să fie total opus dorinţelor lui Ralf.