Pericol la patru ace (PTV)

Capitolul 3

Dimineata venise incet lasand razele de soare sa treaca prin intrandurile jaluzelelor de la geam, croind lenese umbre pe podea, lungi pana in patul meu cu cearseaful la fel de ravasit ca si parul meu. Am deschis sfioasa ochii si am zambit privind spre tavan. Oare seara trecuta fusese un vis? Cu razele lunii pe chipul lui, mirosul placut al parfumului sau pe sacoul ce imi atarna pe umeri, picioarele desculte in nisipul fin si rece...

Mi-am intins bratele dupa perna mereu goala de langa mine si am cuprins-o cu tot corpul meu zambind bland.

Insa dimineata nu eram singura care se trezeste. Partea mea rationala si logica este deja treaza si ma induce in eroare ca de obicei si nu ma lasa in pace pana nu isi continue treaba anosta de a  face intrebari sa imi rasara in minte. Intrebari despre el.

Cum de se intamplase asta? Vic era seful meu. Nu puteam sa....NU! Nu trebuia sa ma indragostesc de el! Imi este frica? 

Am clipit des. Il urasc si asa ramane, nu trebuie sa il plac! Nu vreau sa se schimbe nimic din mine.

M-am incruntat si am impins perna departe de mine. Nu trebuia sa il las sa se joace asa cu mine! Nu trebuie sa ma dau batuta! Dar oh, cat as fi dorit pentru el...

                                                                                 ****

La aceasta ora, chipul lui Vic imi parasise mintea. Aleluia. Nu mai simteam acel sentiment infloritor simametitor atat de intens. Eram eu din nou, cea de dinainte de acea intalnire. Prima si ultima. Ii promisesem doar o seara asa-i? Ajunsa la birou, am fost intampinata de priviri bucuroase, dubioase si uimite. Stiam si de ce.  Era prima oara cand punctuala Angie Chameleón intarzie la munca. Nu am zabovit stiind ca tot acel timp in care am intarziat puteam sa muncesc asa ca m-am grabit spre colega mea.

"Hey!" Am spus rasufland greu, ma grabisem nu gluma! "Ce trebuie sa fac azi?" Am intrebat zambind si tragand fusta neagra in jos, se ridicase putin de genunchi.

"Pai, Angie, vezi teancul acela de dosare si hartii?" A intrebat aratand cu degetul spre un teanc destul de inalt de hartogaraie.

"Trebuie sa le duci la Danny sa le semneze. Le asteapta de ceva timp." A spus ea cu vocea ei mereu blanda si calma. Am incuvintat si i-am multumit. M-am indreptat spre teanc si m-am incumetat sa-l iau pe tot dintr-o data. Nu era cine stie ce. Ma descurcam fara nicio problema. Pana l-am vazut pe el din nou, bineinteles.

"Nu, te rog, nu." Am soptit pentru mine simtind sentimentele pentru Vic cum isi intind bratele si imi trag sufletul inapoi in acea frumoasa caldura. Am inceput sa pasesc spre biroul lui Danny privind in pamant incercand sa ii evit privirea lui Vic. Pierduta in ganduri impreuna cu  harul de impiedicata cu care Dumnezeu ma inzestrase, am inceput sa las inevitabil dosare si hartii sa alunece incet pe jos. Injuram si ma foiam incercand sa nu mai las vreo hartie sa cada dupa care m-am aplecat si fara sa ezit m-am proptit in genunchi pe podea dupa cele cazute. In timp ce ma intindeam dupa foi, agitata, am observat pantofii lui. Mi-am ridicat privirea spre el. La naiba.

Vic se aplecase, lasandu-si servieta langa picioarele sale si stransese cu o mana cateva hartii. Chipul lui era atat de aproape de al meu incat ii puteam simti rasuflarea pe chipul lui in timp ce ochii sai erau concentrati pe hartiile ce le ridica. Tot biroul tacuse in jur privind scena.

"Poftim." A spus el intinzandu-mi hartiile. "Si te rog, nu mai sta in genunchi pentru asta"

"M-multumesc" am spus balbaindu-ma si ridicandu-ma. Am cuprins foile din mana lui vrand mai apoi sa trag incet de ele pentru a le lua insa am simtit o mica retinere din partea lui, inainte sa le pot lua pe deplin.