Pericol la patru ace (PTV)

Capitolul 16

"Tic, tac, tic, tac. Mai ai 4 minute." a spus Kellin cu un ranjet arogant intins pe chipul sau. "Credeam ca tine la tine, Angie. Daca te-ar fi iubit atat de mult, cred eu ca ar fi aparut deja"

Am privit in pamant, nu vroiam sa imi vada lacrimile cristaline cum se rostogolesc pe obrajii mei infierbantati datorita cuvintelor sale. "N-nu, va veni. Va veni." il contrazic pe rebel tremurand cu toata fiinta mea intr-un fior rece invincibil. Simteam cum o intrebare nu imi dadea pace. Daca aveam sa mor, macar sa o fac cu gandul impacat. Imi musc buza cat aproape sa-mi dea sangele, strang ochii inchisi si inspir apasat.  "Kellin?" Baiatul a ridicat o spranceana si m-a privit amuzat. "Da?". "P-pot sa te intreb ceva?" ii spun privindu-l drept in ochi. Avea niste ochi atat de frumosi de expresivi...pacat ca el nu era la fel. "In inima ta, tu ti la Vic?" soptesc. Am simtit cum apasarea pistolului se lasa moale penru un moment uimitor de libertate in care Kellin s-a aplecat la urechea mea si a soptit. "Care inima?" apasand din nou pistolul rece in tampla mea. "Un minut. Nu il credeam pe Vic in stare sa-"

Corpul mi-a tresarit violent atunci cand un zgomot brusc de usa deschisa i-a taiat vorbele lui Kellin. "Vic!" am tipat in lacrimi vazandu-l in cadrul usii, respirand apasat si avand mainile pe langa corp cu pumnii inclestati. Nici macar nu ma privise, Kellin era singurul ce primea acea privire tintuitoare si dura a lui Vic. "Oh haide Vic, ce ti-a luat atat?" a intrebat Kellin razand si luand pistolul de langa mine, bagandu-l in pantalonii sai. "Urma sa ma distrez putin." Am inghitit in sec atunci cand un tusit iritat a ajuns la urechile mele, urmat de vocea joasa a lui Vic. "Las-o in pace in momentul asta." Bineinteles, pentru Kellin, cuvintele lui Vic nici macar nu i-au ajuns la urechi. "Vom vedea, pentru moment, am alta prioritate. Asa ca asculti si-" Pentru o a doua oara, Kellin a fost intrerupt tot de un sunet de usa deschisa. Vic s-a incruntat si a privit persoana ce tocmai intrase cu un dispret de care niciodata nu credeam ca este in stare. Era baiatul ce fusese mai inainte sa imi ofere sfaturi. Ar fi trebuit sa ii multumesc de o mie de ori caci, inca mai eram in viata. Atunci cand ochii mei s-au intalnit cu ai lui, am observat cum colturile buzelor se ridica intr-o fractiune de secunda in care doar eu am observat. "Cine e el si ce cauta aici?! Credeam ca doar noi doi stim despre existenta locului astuia!" ridicase Vic tonul in timp ce baiatul se postase langa Kellin. "Pai Vic, el e Jaime, mana mea dreapta sau stanga, cum vrei tu s-o iei." a spus Kellin zambind larg punandu-si o mana pe umarul lui Jaime si batandu-l prieteneste. Pentru Vic, cerul a cazut. Ii vedeam suferinta in ochi atunci cand se incruntase in pamant. Ma intrebam cum de mai poate sa se sustina in picioare caci genunchii ii tremurau de manie. "Parca eu eram acea persoana, Kellin..." Vocea lui Vic bloca atatea lucruri si sentimente. "Um, pai, vezi tu in ultima vreme m-ai cam plictisit si nu prea ai mai trecut pe aici asa ca, Jaime de fata a fost un ajutor mai bun." Kellin a accentuat ultima parte cu ajutor mai bun doar ca sa-l faca pe Vic sa regrete si sa se simta tradat. Ugh, tipul asta chiar nu stia sa se opreasca.

"Eu..." am soptit vrand sa spun ceva. Toate privirile lor se atintisera asupra mea acum. Orgoliu bolnav, durere suprema si intrebare. "P-putem sa ducem asta afara? V-va implor." spun privindu-l pe Vic. Stiam ca nu ii facea bine sa stea intr-o micuta camera cu mai multe persoane, trebuia sa iasa afara in aerul rece si clar. "Kellin, te implor...".  "Oh, ce dragut, micutei Angie ii e cumva rau?" a intrebat Kellin postandu-se cu spatele la Vic si cu fata la mine ridicandu-mi barbia cu degetul  sau. "Nu o atinge!" a tipat Vic. Vocea lui a rasunat in toata camera. Kellin a ridicat o spranceana, l-a privit pe Jaime ce se afla in spatele meu si a facut o mica miscare a ochilor indicandu-i ceva. Dupa, Kellin s-a intors din nou cu fata la Vic. "Fie, sa facem cum vrea papusa de portelan." a spus Kellin pasind spre usa, trecand pe langa Vic lovindu-l cu umarul sau, iesind afara. Vic m-a privit eu am incuviintat si a iesit si el cu pumnii inca inclestati. Am simtit cum ceva din mine se elibereaza, sau macar mainile. Nu imi venea sa cred ce se intampla am privit spre Jaime ce avea o expresie concentrata dezlegand cu precizie nodurile sforii lui Kellin, stranse bine. "C-ce faci? De ce ma lasi libera?" il intreb. El doar a inchis ochii si a lasat afara un oftat lung. "Nu te eliberez, te scot si pe tine afara." a spus pe un ton jos. "De ce?" il intreb aproape in lacrimi. Imi oferise speranta, speranta ca poate ar exista o cale de scapare din iadul n care eu si Vic ne aflam. "Angie, te implor, nu ingreuna situatia." Vocea lui Jaime tremura acum. Ascundea ceva. Ceva ce il ranea adanc si il tragea inapoi. Sforile grele au cazut pe pamant iar incheieturile s-au eliberat doar pentru cateva secunde caci altele mi-au imobilizat mainile. Jaime mi-a cuprins bratul fortandu-ma sa ma ridic si sa pasesc inainte, iesind pe usa. Ajunsa afara, am l-am vazut pe Vic cum sta fata in fata cu Kellin ce a observat aparitia mea si a lui Jaime. "Oh perfect, acum ne distram!" a spus el zambind malefic muscandu-si buza. "De ce trebuie sa o tragi si pe ea in asta?!" a ridicat Vic tonul la Kellin. "Pentru ca fara ea, cum as mai putea sa te fac sa asculti ce vreau sa spun?" Kellin a spus trecandu-si o mana prin par.

"Uite cum o sa facem...". "Noi nu vom face, pentru ca nu vreau sa mai am de a face cu tine niciodata, tradatorule!" a tipat Vic in fata lui Kellin care nu parea deloc afectat decat atunci cand privirea i s-a transformat incet in una iritata, inclestandu-si maxilarul. "Vom vedea asta. Jaime?" a intrebat Kellin privindu-ne. Am simtit cum tot corpul meu se incordeaza pentru ce va urama insa inainte ca Jaime sa poata face o miscare..."Jaime. Nu." a spus Vic privindu-l urat in ochi. Kellin a ras fals. "Nu cred ca te asculta pe tine. Deci, ce ar fi sa-mi imi asculti oferta?" a spus Kellin zambind inocent la Vic. Oh, nu. Stiam ce vroia Kellin sa faca, stiam ce avea in minte si de ce era in stare. Nu trebuia sa las una ca asta sa se intample. Am inghitit in sec simtind deja cum o sa regret ce va urma sa fac. "Vic! Nu! Nu-l asculta!!" am tipat agitandu-ma. Kellin a zambit nervos cu jumatate de gura si m-a privit plictisit. "Jaime?" a spus el privindu-l. Am auzit din nou un oftat din partea lui Jaime inainte sa simt o impinsatura din spate ce ma dezechilibrase si ma facuse sa cad in genunchi, pe pamant cu mainile legate la spate. Impactul mi-a declansat un val de durere imensa ce mi-a strabatut tot corpul. Kellin a pasit in directia mea. "Ce ar fi ca tu sa taci?" a spus el pe un ton nervos si apasat. Am tacut stand cu capul si privirea aplecate la pamant amintindu-mi de sfaturile lui Jaime. "Mult mai bine.". "Kellin te implor, las-o in pace...nu ti-a gresit cu nimic." A soptit Vic linistindu-se. Kellin a observat si el acea schimbare moale de comportament al lui Vic si a profitat. "Sa inteleg ca acum imi vei asculta propunerea?" a intrebat. Mi-am ridicat privirea ce se ascundea prin suvite de par cazute pe chipul meu si am incercat sa-l implor pe Vic sa nu o faca..."Da, te ascult." a spus Vic privind in gol in directia mea. Mi-am muscat buza incercand sa nu tip si am privit in alta directie. "Ok, asta este o parte a propunerii. Te intorci in clan si reconectezi calculatorul la mica ta firma neinsemnata." a spus Kellin. "Iar cealalta parte a propunerii?" a intrebat Vic. "Din pacate, acea parte nu o poate auzi nimeni asa ca iti sugerez sa discutam inapoi in camera." a spus Kellin aratand cu o mana intinsa spre usa. Vic a oftat lung si dezamagit de propria sa lipsa de putere. "Fie."

Vic a pasit spre usa. Kellin a zambit si i-a indicat sa intre el primul. Si Vic asa a si facut, lasandu-l pe Kellin in urma. Eu si Jaime il priveam putin tematori, sau cel putin eu. Kellin a scos pistolul din pantalonii sai si l-a aruncat spre Jaime care l-a prins.

"Omoar-o."