Pericol la patru ace (PTV)

Capitolul 10

Purtand o gluga neagra si grea peste cap si o bandana rosie peste gura ma indreptam cu pasi marunti si apasati, asemenea unei fantome trezite din somnul de moarte si revoltate spre acea strada blestemata simtindu-mi inima batand din ce in ce mai tare in piept. Speram sa nu fiu recunoscuta de "creaturile" locului aluia. Voiam doar sa-l vad ca e acolo si ca e in siguranta. Atat.

Contactul cu mirosul deranjant de spray de grafitti fusese in deajuns sa stiu ca am ajuns unde trebuie si sa declanseze viteza adrenalinei neiertatoare in mine. Ma linisteam cu un singur lucru, si acela era ideea ca mai fusesem acolo, prinsesem experienta de atunci. Nu?

Aceeasi muzica zgomotoasa si un volum ce cu siguranta era mai ridicat decat trebuia, aceeasi atmosfera sufocanta, acelasi pericol pradator la fiecare pas facut pe asfaltul umed.

Toata lumea facea ceva si avea ceva in mana.

Inflirteaza-te. Camufleaza-te Chameleón.

Ma aplec incet, cat pot eu de discret si ridic de la pamant o cutie de Monster goala. Bine jucat.

Am inceput sa ma plimb lenes si nonsalanta asemenea majoritatii oamenilor ce se aflau acolo, prin multime privind pe toata lumea lung in ochi sau nu, incercand sa am o masca aroganta si increzuta. Oh haide Vic, unde esti? Mi-am muscat buza pentru a-mi opri dorinta bolnava de a-i striga numele. Am zarit fugitiv, in indepartare, intr-un nor de fum cenusiu, un tip ce ii soptea ceva la ureche altuia aratand cu degetul spre mine. Amandoi purtau gluga si bandana, erau 'baietii rai'. Se pare ca fusesem reperata de doi dintre cei rai.

Mi-am ferit rapid privirea de a lor, intorcandu-mi spatele, incercand sa ma pastrez cat pot de calma. Am inceput sa ma indrept spre iesirea din suburbie fara sa ma grabesc prea tare pentru a nu parea prea dubios sau chiar evident. Vedeam iesirea dintre blocuri apropiindu-se atat de frumos si luminos de mine incat eram cat pe ce sa plang de fericire cu gandul ca aproape am scapat.

"Dar unde crezi ca te grabesti?" Am auzit o voce necunoscuta in spatele meu. O mana destul de puternica se pare, ma prinsese strans de brat. Am incercat sa ma eliberez si sa nu-l privesc in ochi pe necunoscut. Dar se pare ca fusese o greseala din partea mea, ca de obicei.

"Ahh!" Am gemut la impactul dureros. Ma trantise de un zid. Langa el au mai venit doi baieti. Eram incoltita.

"Lasati-ma in pace!" Strig eu incercand sa ma apar lovind cu pumnii in pieptul unuia din ei. Era ca o stana de piatra rece, nici macar nu se clintise. Eram patetica.

Vroiam la Vic. Vroiam sa-l gasesc sa stiu ca e bine si sa ma apere.

Cu un minim de efort cineva imi pusese piedica de la spate si ma impinsese facandu-ma sa cad in genunchi, ranindu-i, privind in pamant si simtind o umezeala la nivelul genunchilor; sange. Auzeam rasetele lor asemenea unor hiene salbatice.

"Mai mai mai, uite cine s-a intors!" In tot ecoul de rasete si voci, nu am putut sa nu aud vocea aceea dominanta ca un freamat al unui lup fioros in noapte. Kellin.

Imi prinsese bandana cu o mana si mi-o smulse de la gura, lasand-o sa cada dramatic pe jos. Mi-a tras apoi si gluga, violent de pe crestetul capului, lasandu-ma fara deghizare.

Kellin apoi, avand un zambet bolnav ce imi vizita cosmarurile seara, ma prinsese de par fortandu-ma sa ma ridic, tragand de el ca de niste sfori ale unei marionete neajutorate. Asta eram in mainile lui. Ochii mei umezi ii intalnisera pe ai lui.

"Daca nu e mica papusica de portelan." A spus facand o fata nevinovata la mine apoi razand impreuna cu ceilalti sacali ce ma priveau amuzati. Am inceput sa simt cum mica mea demnitate arde incet de la o mica scanteie la o flacara imensa, mistuitoare ce imi incalzea gatul si ma forta sa cedez .

Nu Angie, nu face o prostie.

Insa acel foc ardea mocnit acum..

"Idiotule!" Ridic tonul in fata lui Kellin parca scuipand cuvantul afara, impotriva vointei mele. Toata lumea s-a oprit iar amuzamentul de pe chipurile lor slute a disparut, privindu-l curios pe Kellin. Nu era de bine. Mi-am muscat limba incepand sa imi spun rugaciunea spre Tatal Nostru.

"Ce cauti aici?" A spus Kellin apasat si nervos, aproape de chipul meu. Devenise mai agresiv. Corpul imi incepea sa tremure.

"Te-am intrebat ce cauti aici!" A tipat la mine tragand si mai tare de par.

"P-pe V-Vic..." Soptesc eu sub o suflare panicata si disperata.

"Oh, in cazul asta, se pare ca iti trebuie o mica invatatura pe care, ai noroc, am timp sa ti-o dau." A spus el revenind la starea lui tupeista de mai devreme.

S-a apropiat de urechea mea si mi-a soptit.

"Sa nu te mai vad pe aici in viata mea."

Apoi fara sa ma astept sau sa fiu pregatita macar putin, Kellin mi-a lovit cu capul de zidul rece de caramida. Privirea a inceput sa se incetoseze facand ca imaginea sa-si piarda orice contur lucid si sa vad o doar o lumina slaba ce era doar pe retina mea, mai mult ca sigur. Nu simtisem prea multe la impact, decat o amorteala care se pare ca punea incet stapanire pe mine facandu-mi corpul din ce in ce mai moale. Kellin isi retrase mana din parul meu si imi daduse drumul plecand impreuna cu ceilalti trei baieti, lasandu-ma sa ma preling incet de peretele ce imi oferea un vag sprijin, ne mai avand control total asupra corpului meu, simtindu-ma din ce in ce mai rau, cum o senzatie intunecata ma cuprindea incet incet si ma tragea mai mult in intuneric devenind negru totul in jur pana cand m-a trantit pe pamant, zgomotos luandu-mi toata constienta cu ea impreuna cu numele lui ce imi ramasese astertut asemenea unui gust dulce. Vic ...