Pericol la patru ace (PTV)

Capitolul 4

Mi-am trantit nervoasa geanta pe scaunul pasagerului, din masina mea, asezandu-ma la volan.

Am inceput sa privesc afara, prin geamul parbrizului, in gol si am pus ambele maini pe pielea de pe volan, lasandu-mi capul sa se lipeasca de el.

Cum de am putut sa fiu atat de superficiala? Am inchis ochii si mi-am plimbat mainile prin par, ravasindu-l. Nu asta era prioritatea mea, iesitul la cina cu indivizi egoisti la costum de milioane de dolari. Nu. Prioritatea mea era munca, profesia si doar atat. Nimic altceva.

Am pornit masina si m-am indreptat spre casa, singurul loc unde vroiam sa fiu cu adevarat. Era prea liniste si era prea greu sa ma calmez singura. Am dar drumul la radio lasand un cantec cretinoid sa imi umple masina si sa imi alunge gandurile pe moment.

La ora asta, traficul era lejer, aproape toata lumea statea probabil in pat si se uita la un film deci am ajuns intr-un timp destul de remarcabil inapoi acasa.

Un dus relaxant si un somn bun, de atat aveam nevoie pentru a fi ca noua.

Intrata in casa, am sarit din tocurile chinuitor de inalte direct in cada, lasand hainele trantite pe gresia rece a baii.

Apa calda curgea incet peste corpul meu simtind cum fiecare picatura ce imi mangaie pielea  ma detensioneaza. Era atat de bine sa uit de tot si toate.

Dupa dus m-am trantit in patul meu de toate zilele, adormind instantaneu fara sa ma mai gandesc la ce se va intampla de acum.

           ****

Ziua urmatoare la munca fusese putin confuza. Vic lipsea de la munca. Toti pareau pierduti fara "capetenia" lor, in afara de mine, care stia ce avea de facut, cand avea de facut si termenul limita.

Insa nu am sa mint, era putin ciudata imaginea usii biroului lui Vic deschisa larg si lume intrand fara nici un pic de sfiala pentru a mai lua din acte. Normal, faceau asta sa ajute firma, cu siguranta...

Mi-am dat ochii peste cap. Imi faceam din nou prea multe griji cand trebuia sa-mi vad de treaba mea. Cine stie, poate ajungeam la acea marire de salariu candva daca lucram mai mult.

Intr-un mic moment de pauza, m-am gasit holbandu-ma in holul de asteptare pe masa. Bineinteles, paharul era tot acolo. 

"Stiu...nu o sa se mai intample promit." Vocea lui rasuna in amintirea lucrurilor pe care le-am auzit prin acel pahar, seara trecuta.

Am ridicat din umeri si am revenit la teancul de dosare ce ma astepta pe birou.

  ****

Spre binecuvantarea lui Dumnezeu, si acea zi era spre sfarsite. Fusese o zi ametitoare, extrem de ametitoare fara Vic la birou. Eram tolanita in recamier si citeam o carte sub  lumina calda a unei lampi de deasupra capului meu. Nu eram chiar obosita in seara asta.

Am tresarit la auzul soneriei telefonului meu. Cine putea fi la ora asta? Era un SMS. L-am deschis curioasa si oarecum tensionata.

"Am nevoie de tine. Sunt la firma. ~Vic"

O mie si una de cuvinte imi rasarisera in minte insa nu am putut articula nici macar unul pentru el. Nu vroiam sa merg. Ce vroia de la mine la ora asta? Si sa ma intorc eu la birou? Pentru el?!

Nici gand, Angie. Am blocat telefonul lasandu-l pe masa. Am inchis cartea simtind ca si cum mesajul imi taiase din nou elanul si m-am indreptat spre pat.

        ****

De dimineata, la munca am ajuns la timp si nu mai intarziasem de aceasta data. Aflasem ca Vic a fost primul in biroul, de la prima ora. Se pare ca cineva s-a intors cu picioarele pe pamant si era gata sa revina la munca sa, ma bucuram rece...