Pericol la patru ace (PTV)

Capitolul 18

~Perspectiva lui Vic~

Am intrat cu Kellin in camera sa blestemata unde inainte ne distram impreuna seara ca niste cretini de regi ce aveau tot ce-si puteau dori. Acum, imi sta in gat prezenta mea in camera asta. Angie era afara impreuna cu ingrijorarea mea si cu Jaime, inlocuitorul meu, dupa spusele lui Kellin.

Sper doar ca ea sa fie bine...

"Deci Vic...gata sa incheiem asta?" M-a adus Kellin inapoi la realitate. Ma uitam in uimire spre omul cu care pierdeam zile intregi si cu care...eram prieten. Nu eram eu cel care-l tradase, el era.

"Odata pentru todeauna." Ii raspund rapid si rece.

Voiam doar sa termin orice are legatura cu el si sa o pot strange pe Angie din nou in brate, sa stiu ca e bine.

"Cineva e nerabdator se pare." A spus Kellin zambind si plimbandu-se in jurul meu. "Pacat ca nerabdarea asta te-a adus aici, in situatia in care te afli." A spus privindu-ma inocent de aceasta data. Nu stiu cum ii reusea mereu prin simplele lui cuvinte sa imi faca adrenalina sa goneasca in sange si sa simt cum orice frimitura de calm dispare.

"Te-am crezut aproape, un prieten! Kellin, eu...eu te-am crezut!!" Am strigat la el simtind cum buzele mi se usuca incet.

"Vic, un lucru ai invatat si tu despre mine acum." A spus apropiindu-se de mine. Oare era constient ca il puteam lovi oricand, pumnul meu oricum era inclestat. "Rad cu multi, insa nu ma incred in nimeni." A soptit.

Desigur, totul era o alta masca de a sa. Era un actor atat de bun iar eu atat de naiv incat sa nu vad asta. Singura persoana in care putea cauta ajutor, singura persoana la care putea apela era chiar persoana sa.

"Uite, Vic, esti un tip, destul de bun si folositor pe aici incat ar fi o pierdere daca ai scapa atat de usor de mine. Iar faptul ca Angie, o persoana de afara stie tot ce se intampla, ma impinge sa recurg la o alta masura."

"C-ce vrei sa spui? M-ai pus deja sa reconectez calculatorul si sa revin in clan. Ce mai vrei?!" Nu imi pot opri tonul sa se ridice, devenind deja un automatism cu Kellin in preajma.

"A doua parte a intelegerii. Nu mai parasesti niciodata clanul, de maine. Nu iti mai vedea draga familie, firma si pe scumpa ta de papusa de portelan, Angie." a spus.

Mania a izbucnit in mine si mi-a incordat toti muschii pentru a atenua socul.

"N-nu poti face asta!!!" Tip la el apucand de pe birou o sticla aruncand-o spre Kellin. Printr-o miscare rapida si precisa el s-a ferit in ultima clipa iar sticla a lovit peretele din spatele lui sfaramandu-se in bucati ascutite.

"Ba cred ca pot din moment ce stii foarte bine ca daca nu accepti o pot omori pe Angie."

Am inchis strans ochii si am incercat sa alung orice imagine cu chipul ei inecat in liniste mortala.

"Cum ramane cu firma?! Daca eu plec, nu va mai scoate profit si nu vei mai primi ba-"

"O vei lasa pe Angie la conducere si tu te muti cu totul aici." A spus Kellin rece. Puteam sa simt cum in sfarsit si el isi pierde rabdarea dupa miscarile maini sale prin parul sau ciufulit.

"Deci? Accepti sau o lasi pe Angie sa moara, Vic?" A intrebat parand convingator. Ceva din zambetul lui il trada, ascundea ceva, un as ascuns in maneca. Daca as fi stiut si ce...

A intins mana spre mine iar eu am privit in gol spre ea. Cu o singura strangere de mana, aveam sa-mi pierd contactul cu lumea de afara, cu familia mea pentru care facusem toate astea, cu firma mea, cu ea...cea care ma transformase intr-un om mai bun, intr-un om cu inima calda si a reusit sa se bata cu cei 3 demoni cu care ma trezeam mereu in capul meu, care a reusit sa-mi inece rigiditatea si aroganta. Fata care mi-a vazut toate fetele iar pe toate le-a apreciat si le-a iubit si mereu m-a tinut aproape in ciuda faptului ca inainte ii faceam viata la munca groaznica. Acea fata care mai intai m-a invatat sa iubesc apoi sa iubesc ce am ales. Angie.

Dar, pentru ea, pentru tot ce a facut, merita orice. Merita sa traiasca fericita in continuare, sa conduca firma pe care ani de zile am construit-o ca pe propiile vise urcand pe scara societatii, merita sa gaseasca pe cineva care sa o iubeasca asa cum eu nu pot sa o mai fac...

Cu inima impacata, mi-am intins hotarat mana inspre a lui Kellin. Doar o strangere de mana ma despartea de momentul in care voi putea sa ma intorc la Angie si sa ii spun ca va fi bine.

 Un ultim gand ratacit prin minte si  i-am strans mana lui Kellin care inca zambea misterios si imi tinea strans mana insa un pocnet puternic urmat de un zgomot de ceva trantit la pamant mi-a blocat toate simturile.

Zambetul lui Kellin s-a intins si mai mult pe chipul sau.

Nu...Nu putea face asta.

Mi-am retras mana si am fugit cu picioarele tremurandu-mi, cu inima batandu-mi puternic simtind-o in tot pieptul meu, pulsul nebunesc din tamplele pe care cadeau usor picaturi de transpiratie. Am impins cu toata puterea mea usa care aproape a zburat larg deschisa...Imaginea din fata ochilor mei era o imagine pe care nici in cele mai groaznice cosmaruri nu o intalnisem si nici nu voiam. Incremenit in loc, am simtit cum toata greutatea se lasa in genunchii mei care au lovit pamantul. Era un vis. Era un cosmar. Trezeste-ma! Angie! Trezeste-ma si nu-mi spune ca e adevarat!

Corpul ei firav era intins pe pamant lipsit de orice mica miscare, chipul ei era linistit pe veci, culoarea obrajilor cand se emotiona, ochii cu care ma privea sub cearceafuri de dimineata razand cu vocea ei blanda...toate afundate in blestemul negru. Ochii mei inlacrimati si rosii vazusera cel mai oribil lucru. Am simtit ca un pumn in stomac atunci cand am vazut o batista alba patata cu rosul sangelui ei, pusa pe laterala ei. Corpul a inceput sa-mi tremure atunci cand mi-am dus mainile la cap inchizand ochii. Trebuie sa ma trezesc, trebuie sa ma trezesc! E doar un cosmar. Am deschis din nou ochii insa aceeasi imagine. Am tipat din toti rarunchii. Era moarta.

"Mai mai si vad ca ai primit si a doua lectie, Vic!" am auzit vocea lui Kellin venind din spatele meu. A venit langa mine cu bratele incrucisate la piept. "Si aceea este ca doar daca am spus ceva, nu inseamna ca am si vorbit serios." a spus aruncand o privire lunga catre corpul gol al lui Angie apoi catre Jaime zambind. "Maine, vei fi chiar aici." a spus Kellin intorcandu-si spatele plecand in camera sa.

Am ramas inghetat, cu ochii lipiti pe Angie. Mintea imi exploda de la cuvintele si lucrurile pe care voiam sa i le spun, arat, fac ei fiind prea tarziu. Simteam cum deja am intrat in iad si ating flacarile odata cu vederea ei asa. Mi-am privit mainile sub clar de luna simtind cum un alt gand dominant rasare in mintea mea. Eram un criminal, o persoana ca ea, vinovata, a murit din cauza mea. Eu am facut-o. Eu am omorat-o. Am fost ucigasul propriului inger pazitor.

"Eu..." A inceput Jaime emotionat. Ii parea cumva rau? Nici nu vroiam sa stiu. Nici nu vroiam sa stiu ca ii pare rau dupa ce el a omorat-o. "Am sa o duc pe Angie la masina ta..." a continuat privind dezamagit in pamant. Nu sunt sigur ce a vrut sa spuna caci nu mai auzeam nimic, nu mai vedeam nimic decat pe ea. Toata atentia mea era asupra ei. Am privit in gol atunci cand corpul i-a fos ridicat de catre Jaime, plecand cu ea in brate, conducand-o prin intuneric. Eu inca nu ma puteam misca oricat de tare vroiam, valuri de durere ma loveau ca tsunamiuri atunci cand imi aminteam ca ea nu mai era in viata. Deodata, am simtit o vaga vibratie din buzunarul meu. Am stat zece minute cu chipul inmormantat in palme, dupa care am scos telefonul, tremurand, din buzunar.

Un mesaj...