Pericol la patru ace (PTV)

Capitolul 12

Si iata-o pe papusa de portelan cu pumnii stransi fiind aproape gata sa intre in actiune.
Totul era pregatit inafara de curajul meu ce inca era adanc pierdut prin mine in timp ce il cautam pe la suprafata.
Vic purta bluzonul sau negru nelipsit  cu gluga peste cap stand in fata mea privindu-ma atent si ascunzandu-mi suvitele de par in gluga mea trasa peste cap.

"Nu imi vine sa cred ca faci asta pentru mine..." A soptind fiind putin coplesit. Nici mie nu-mi venea sa cred ca o fac. Ma aventuram din nou intalnindu-ma cu cele doua frici ale mele, si singurele defapt. Norul imens al spaimei mele prindea in mintea mea conturul unui loc, unei suburbii si al unui baiat cu privirea rece si lacoma, razand, Kellin.
"Esti gata?" A intrebat Vic aducandu-ma cu picioarele din nou pe pamant.
Am dat din cap ca da. Eu ii legasem lui bandana si o trasesem peste gura si nasul sau in timp ce el imi facuse acelasi lucru. Ne-am facut impreuna o cruce si am pornit.

****

Planul era astfel: Vic urma sa-l tina pe Kellin de vorba cat eu incercam sa ma infiltrez in camera lui si sa ii blochez accesul la banca firmei noastre, de la calculatorul sau, asa daca se prindea, Kellin avea sa creada ca doar eu am fost iar Vic nu avea nicio legatura cu asta in tot timpul.
Eu venisem cu planul acela iar Vic nu se prindea ca este in favoarea lui si ii multumesc lui Dumnezeu ca nu s-a prins...Vroiam sa ramana in siguranta si liber, chiar daca trebuia sa platesc cu propria mea siguranta.

Am ajuns acolo, deja ma simteam familiar, plus, se spune ca a treia oara e cu noroc, nu?
Eu si Vic mergeam unul langa celalat fiind insa distanti. La un moment dat, Vic imi aruncase discret o privire incetinindu-si pasii. Se pare ca il vazuse pe Kellin in apropiere. Mi-a facut semn cu capul spre gangul intunecat dintre doua blocuri chiar la doi pasi in spatele meu si si-a marit ochii.
Am incuvintat si am intrat in umbra, ascultand tot din spatele zidului. Vedeam pe pamant cum o umbra se apropie lenes de cea a lui Vic.

"Vic, omule!" A spus. Era vocea lui Kellin. Se imbratisara frateste si se batuse pe spate.
Am asteptat semnalul lui Vic cat el il afunda pe Kellin inconveratia pe care eu o ascultam.
Deodata, Vic spusese in discutie "Da, si a spus ca pentru tatuaj a inlocuit 4 ace". *4 ace*: asta era semnalul asteptat. Cu pasi rapizi ma afundasem si mai mult in gang care dupa spusele lui Vic de acasa, ducea spre camera ascunsa sau mai bine zis spre ascunzatoarea lui Kellin unde era si calculatorul sau, loc pe care doar Vic, asa zisul protejat al lui Kellin il stia. Intunericul incepea incet incet sa dispara..

Bingo. Am iesit intr-o straduta, in spatele unui bloc unde o mica camaruta cimentata era lipita de acel bloc, fiind plina de grafitti pe pereti. Nu am mai zabovit si am intrat, Kellin putea sa se intoarca din clipa in clipa...

Era un loc nici prea ordonat insa nici prea dezordonat pentru un tip ca si Kellin.
Odata gasit calculatorul, mi-am dat gluga jos mai greu totusi caci se agatase  de clama mea incalcita in par. Am tras mai tare, cu mana tremuranda si am reusit, slabind coafura de la inceput fiind dezordonata si larga acum.
Am scos parola sistemului de date ale firmei din calculatorul sau si...am deconectat legatura cu sistemul firmei. Terminasem fara probleme. Trebuia sa ma intorc urgent caci, Vic nu era chiar cel mai bun in arta comunicarii si al trasului de timp, stiam asta .
Pe coridorul gangului insa puteam auzi pasi si mai tarziu un contur luase forma. Era Kellin.
Mi-am grabit pasii apasati si nervosi vrand sa trec cat mai repede pe langa el.
Aproape. Mai aproape. Si mai aproape.

La naiba! Imi izbisem puternic, din greseala, umarul in al lui. Cu greu m-am abtinut sa nu tip terifiata atunci cand si-a ridicat privirea spre mine, uitandu-se in ochii mei.
"Ai grija pe unde mergi tipule!" A spus mergand mai departe. Scapasem.
Iesita din gang, mai vie ca niciodata simtind cum adrenalina imi curge prin fiecare mica vena sau artera a corpului.
L-am vazut pe Vic, m-am apropiat discret de el si i-am facut cu ochiul. Am vazut cum inchide ochii si i se creeaza mici riduri sub ei. Bandana ii acoperea un zambet.

****

Ajunsi in fata casei lui, stand in masina oprita, pur si simplu radeam fara rost, ca niste idioti caci nu ne venea sa credem ca reusisem. Fusesem amandoi la fel de tensionati.
"Daca ai idee cata teroare simteam cand Kellin plecase si tu nu aparusei?! Oh Doamne!" A spus razand dand drumul tensiunii in care satuse multa vreme in mine.
"Nu imi vine sa cred ca ai reusit..." A spus el oprindu-se incet, rasul sau melodios si zgomotos devenind un zambet linistit.
"Da! Nici mie!" Am spus.
Am vazut fugitiv cum o mica lacrima ii curge rapid pe obrazul lui Vic. Mi-am intors corpul spre el, fiiind ingrijorata. 
"Hey...ce este?" Intreb cuprinzandu-i cu grija chipul in palmele mele.
Vic mi-a prins incheieturile si mi-a sarutat mainile delicat.
"Sunt liber..."