Pericol la patru ace (PTV)

Capitolul 15

Baiatul plecase de ceva timp iar eu stateam acolo si ma gandeam la tot ce este mai rau, asteptandu-l, simtind cum iau foc.

Vic, imaginea chipului sau linistit si gandul ca era in siguranta era singurul lucru ce ma tinea in frau...

Insa acel mic moment sublim de speranta fu intrerupt de sunetul estompat al usii.

Adrenalina a inceput sa imi goneasca prin organism devenind dureros chiar.

Eram sigura ca de aceasta data nu mai aveam norocul sa intarzii momentul nefast al revederii fatale cu Kellin. Puteam sa jur.

Si asa era. Kellin venise in fata mea, stand cu bratele incrucisate peste pieptul sau plin de tatuaje ce se revarsau pe pielea sa dezvelita de tricoul larg alb ce-l purta, privindu-ma de sus cu superioritate in timp ce chipul meu era ferit de contactul sau vizual, fiind indreptat spre pamant.

"Uita-te la mine." A spus intr-o voce atat de serioasa si patrunzatoare incat am tresarit la auzul tonului sau care mai avea putin si exploda intr-unul manios.

Nu am mai zabovit si am facut cum mi-a spus Kellin si exact cum ma sfatuise sa fac acel baiat.

"Ce ai cautat aici din nou, calcand peste avertizarea mea destul de....clara?" A intrebat inclestandu-si pumnii pentru a nu izbucni. Puteam sa simt asta prin micul sau gest.

Nu am spus nimic. Nici nu stiam ce sa spun sau ce as vrea sa spun...

"Vorbeste!" A tipat el la mine.

"E-eu....nu stiu....nu am fost aici!" Ii spun convingatoare. Poate nu isi daduse seama...

Kellin a ridicat o spranceana dupa care s-a intors cu spatele la mine pentru o clipa in care a luat ceva de pe masa.

"Si asta ar fi trebuit sa o poarte o fata din clan, cumva?" A spus tinand in mana, in fata chipului meu clama mea argintie. Se pare ca baiatul Kellin nu era chiar atat de credul pe cat credeam eu ca este...

"Deci, o sa te mai intreb odata, ce ai cautat aici?" A spus punandu-si ambele palme pe geunchii mei, ca sprijin, tintindu-ma cu privirea sa. Oricat as fi crezut ca era calm, nu era. Simteam cum bratele ii tremurau si ochii ii erau inchisi la culoare. Frica pusese in scurt timp stapanire pe mine in intregime. Vic! Ajuta-ma....

"Poate asta o sa iti remprospateze memoria, ce zici?" A spus ducand o mana catre capul meu afundandu-si degetele in parul meu. Am inceput sa respir pe gura zgomotos inainte sa tip de durere atunci cand Kellin a tras in jos pumnul sau plin cu parul meu, suvite iesind printre degetele sale, tragand puternic.

"Eu....eu am...." Privirea mi se incetosa din nou. Puteam sa jur ca totul in fata ochilor se intuneca incet odata cu fiecare incercare sa spun ceva in fata lui.

"SPUNE!!" A tipat el trezindu-ma la realitate din nou, mai intens ca niciodata, mai socant ca un impact direct cu o masina si mai infricosator decat un mostru ce te trage spre intuneric afundandu-ti tipetele disperate de ajutor.

 Nu, nu se poate, oh, Doamne, apara-ma!

Am inghitit in sec in timp ce respiratiile si inima mea au luat-o razna. Tremuram, transpiram si vedeam in ceata simtind cum totul se naruie.

"Stiu ca tu ai fost cea care m-a deconectat de la banca firmei tu...tu mica..." S-a oprit razand cu un sarcasm bolnav in voce. "Tu crezi ca esti ingerasul ala bun care il opreste pe cel rau dar..." S-a apropiat de urechea mea si mi-a soptit. "Pe mine nu ma opreste absolut nimeni." Vocea lui era atat de intunecata incat mi-a trezit fiecare particica adormita din mine facandu-ma sa ma simt mai vie ca niciodata si mai afundata intr-un sentiment al infernului ca niciodata.

 "Te rog..." Soptesc  tremurand si hranindu-i lui Kellin dorinta sadica de a ma vedea fara vlaga in fata lui.

"Ma rogi saaaa?" A spus el pe un ton amuzat.

".....Nu ma ranesti" continui eu.

Bineinteles, trebuia sa prevad asta. Kellin a inceput sa rada. Acel ras pe un ton lasat, al unui baiat lipsit de scrupule si respect asupra unor reguli stricte.

"Uite cum facem, Angelique."

"A-Angie..." Soptesc eu invingand o frica imensa din mine, taindui vorbele.

"Bla bla, Angie. Uite cum o sa facem. Eu, promit ca nu te voi rani doar daca Vic va veni sa ma conecteze la loc." A spus scotandu-si telefonul mobil din pantalonii sai negrii stramti. Oare chiar aveam de ales? A format un numar si si-a lipit telefonul de ureche, asteptand.

Intr-o fratiune de secunda in care Kellin m-a privit, a ridicat o spranceana zambind malefic. A luat pentru o clipa telefonul de la ureche punandu-l pe speaker pentru a putea demonstra de ce e el in stare. Nu mai vroiam, stiam de ce era in stare pana acum, era destul pentru mine.

"Da, Kellin?" Inima mea a inceput sa o i-a razna in pieptul meu la auzul vocii ingrijorate a lui Vic. Nu, nu, de ce, Kellin? De ce?Oricine dar nu Vic.

"Alo, Vic, omule ce faci?" A spus Kellin.

"Um...pai, groaznic. Angie tocmai ce a fos-"

"Nu imi pasa. Ce ar fi ca tu sa vi aic? Am nevoie de tine." L-a intrerupt nesimtit Kellin.

"Kellin, chiar nu pot trebuie sa o caut..." A raspuns Vic.

"Victor, crede-ma, ai face bine sa vi." A spus Kellin zambindu-mi. Cu acele cuvinte Vic a tacut, isi daduse seama in sfarsit.

"Esti un mare..."

"Iti dau 10 minute." L-a intrerupt Kellin din nou, inchizandu-i lui Vic. Stai, 10 minute pana cand, ce?!

Oh Doamne de ce a trebuit sa ma intreb asta? Kellin a scos din betelia pantalonilor sai un pistol negru. Orice miscare, gand, strigat, toate s-au blocat in mine la vederea armei.

"Hmm" Kellin se uita la pistol jucandu-se cu el pe degete. "Sunt curios. Ce s-ar intampla daca...?"

Cu acele cuvinte am simtit un metal rece lipit de tampla mea. Am inceput sa vad dublu si sa simt cum si simpla prezenta a orificiului pistolului sau pe pielea mea devenea dureroasa si intepatoare."Sa speram ca printul tau va sosi, papusa de portelan ce esti, altfel, nu-ti va gasi decat corpul lipsit de viata si adormit."....

Vreau sa va  multumesc din tot sufletul din nou pentru toate voturile, comentariile, listarile si cel mai presus, citirile voastre. As mai vrea sa-mi cer scuze fata  de cineva foarte special, pentru ca am folosit rolul lui Kellin, in cel rau. So so sorry but.. Va urma un capitol care sunt sigura ca va va captiva hihi. Adios ;) xx