Fata de la cabana

Capitolul XVIII

Fac ochii mari cand îi descopar chipul,nu credeam ca o sa îl mai vad vreodata în viata asta.

-Tipul de la bar mi-a zis ca te pot gasi aici daca nu esti la cabana...Ti-a fost dor de mine?!îmi zice zâmbind si întinzând mâinile.

Sar de pe busteanul care ma sustinea direct în bratele lui iar el ma învarte în aer.

-Mi-a fost atât de dor...îi spun la ureche culcându-mi capul pe umarul lui.

-Vrei sa stam aici în ploaie sau mergem sa bem ceva....dupa fata ta sigur ai nevoie de o Corona si un prieten caruia sa îi povestesti...Eu sunt dispus si imi e o sete dupa atâta drum...

Îi zâmbesc,avea atâta dreptate...si chiar daca trecusera anii înca ma cunostea.Îmi arunc o mâna dupa gatul lui si îl trag spre poteca dintre stânci.Aveam întotdeauna Corona rece în minifrigiderul meu iar acum era binevenita.
Fratele meu mai mare îsi amintise ca mai exist,nu eram rude de sange dar prietenia ce ne-a legat înca din adolescenta ne-a apropiat foarte mult.A fost omul care mi-a luat întotdeauna apararea si m-a gazduit în camera lui pe furis fara ca parintii lui sa stie atunci când vroiam sa fug departe de certurile de acasa sau cand ma ascundeam ca tatal meu sa nu ma gaseasca si sa ma i-a cu forta la el pentru doua,trei saptamani.Dupa ce eu am parasit orasul si el a gasit o oportunitate sa paraseasca țara cu bursa la o facultate din strainatate.Am tinut legatura vorbind prin email si ocaziunal pe Skyp dar timpul nu ne-a mai permis sa o facem atat de des ca la început.

-O duci bine aici...zice în timp ce se învarte prin încapere.

-Sa sti ca sunt extrem de linistita.

Ma fixeaza cu privirea.

-Nu prea se vede asta...ochii tai plânsi si sufletul ravasit îmi spun altceva.

-Sentimental stau mai prost...spun râzând fals.

-Ca întotdeauna.

-Mda...oftez în timp ce scot sticlele brumate din frigider,le desfac si îi întind una.
-Cum ti-a fost drumul?...încerc sa deviez discutia.

-Am aterizat în urma cu doua ore si în timp ce stateam în aeroport sa îmi iau bagajul am auzit numele tau,o mama care fusese în acelas avion cu mine îsi striga fata abea ajunsa în aeroport.M-am întors si am privit adolescenta care avea aceleasi trasaturi ca ale tale în ziua când te-am vazut ultima data...ma rasuceste tinându-ma de mâna într-o pirueta...Acum esti o adevarata bomba sexy...rânjeste el.

Îi dau un ghiont în joaca si îl invit sa i-a un loc la barul ce despartea camera de bucatarie.El continua sa îmi povesteasca.

-M-am urcat în masina dar nu stiam unde sa ma duc...dupa moartea mamei nu prea mai imi venea sa ajung în vechea mea casa si sa rascolesc amintiri asa ca am porni direct spre tine.Unde puteam sa ma simt mai bine decât în compania celei mai bune prietene ale mele.Si cred ca am picat la țanc...nu?!

-Sunt ok...crede-ma.

-Asta sa i-o spui lu' surdu Ana...ceva te framânta.

-Ai de gand sa ramâi?!

-Da...mi-am rezervat o camera la hotelul din resort,voi sta câteva zile.

-Atunci nu vreau sa îti stric sejurul cu problemele mele si povesti plicticoase.

-Nu fi prostuta...stii bine ca problemele tale sunt si ale mele...îmi spune cuprinzându-mi mânile în palmele lui...si oricum povestile tale sunt mereu palpitante.

-Multumesc...o sa îti povestesc dupa ce luam cina si mai bem o bere...nu de alta dar cand ma ametesc am mare chef de vorba...zâmbesc eu.

~~~~

Râsul lui îmi rasuna în timpane,eram amândoi destul de euforici.Ne întorsesem pe plaja sa vedem minunatul apus de soare dupa ce ploaia incetase.Îi spusesem despre peisajul minunat ce îl lasa soarele în urma lui si insistase sa îl descopere cat mai repede.

-Nu pot sa cred ca cineva a reusit într-un timp atât de scurt sa îi topeasca inima de gheata...mai ales dupa ce ai patit cu Dominic...râde el amuzat cu ochii fixati pe cerul colorat.

Îl privesc dar gândul meu este în alta parte...mult prea departe de aici.

-Alex ziceai ca îl cheama pe cel car te-a învartit pe degete.

Numele lui ma face sa tresar,îmi întorc privirea din nou catre Adrian parca trezita dintr-un somn adânc.

-Din pacate da...îi zic schitând un zambet în coltul gurii,ca sa par prezenta.

-Diavolul asta cu ochii albastrii ti-a cam furat linistea Ana...face o pauza....Vin-o aici...îmi spune si ma trage în bratele lui aratându-mi cum soarele saruta apa într-un rosu aprins de parca luciul apei luase foc.

Îl strâng tare si ma cuibaresc la pieptul lui,nu stiu de ce dar simteam atâta nevoie de protectie,de caldura,de ceva...

Dupa momentul de liniste ma scutur de sentimente desprinzându-ma de el.Eram înca prea coplesita de tot ceea ce se intamplase între mine si Alex si asta ma bulversa foarte tare.Adrian îmi cuprinde fata între palmele lui îsi fixeaza privirea în ochii mei înlacrimati, îmi da un sarut apasat pe frunte apoi îmi sopteste la ureche.

-O sa te fac sa îl uiti...promit.