Fata de la cabana

Capitolul XXIII

As fi dat un reset vietii mele,mi se parea ca nu facusem nimic corect.O mie de ganduri imi stabateau capul si le simteam apasarea în suflet.
Poate era mai bine sa nu ma fi nascut,dar copilaria mea a fost frumoasa pana într-un punct...poate am gresit ca m-am îndragostit de cine nu trebuia,dar asta m-a facut sa învat din greseli...Sau poate pur si simplu nu ar mai trebui sa îmi bat atâta capul în momentul de fata pentru trecut...dar privind în jurul meu sunt în acelas loc de mai bine de cinci ani.

Desi aici era casa mea,câteodata îmi lipsea familia,o mama care sa îmi dea sfaturi si un tata care sa ma sprijine la greu,o fiinta care sa îmi aline noptile reci si pusti.
Ma uitam cu jind atunci când îl vedeam pe Sebastian si Angela râzând si bucurându-se de copilul lor si de tot ce realizase...eu nu voi fi nicodata asa si gandul asta ma distruge pe interior.
Poate ca este o pedeapsa divina datorita faptului ca m-am razbunat pe multi si le-am frânt inima din cauza a ceea ce mi-a facut mie Dominic...sau poate pur si simplu destinul îmi da doar suturi.
O merit din plin însa parca este prea multa agitatie surda în ceea ce traiesc eu si numesc viata.

Dau drumul espressorului sa imi fac o cafea tare,strang sticlele ramase de aseara si le arunc în cos.Îmi simteam capul greu iar ameteala nu vroia sa dispara.
Telefonul ma anunta ca astazi este Ajunul Craciunului, îl scot din buzunar si bomban nemultumita ...
"Ce sa zic de parca eu nu stiam..."ma ratoiesc ca si cum alarma m-ar auzi.

Trasesem o bauta zdravana aseara tocmai din pricina asta,cateva sticle de Corona îmi tinuse companie pâna tarziu.Sarbatorile din acest an nu mai sunt cum au fost odinioara,nu mai simteam bucurie si nerabdare si acest lucru ma întrista si mai mult.
Vlad plecase si nu se mai întorcea nici acum cum facea de obicei si nici la vara,oportunitatea de a-mi face o viata alaturi de Adrian zburase,de Alex nu mai stiam nimic si nici nu îmi mai doream sa stiu,desi în adâncul sufletului meu minteam cu nerusinare. Colac peste pupaza azi aveam o zi aglomerata si plina de turisti veniti sa se bucure de zapada asternuta la poalele muntilor.

Zapada cazuta în ultimele zile ne daduse mari batai de cap dar ne adusese în resort multi doritori de distractie.Partia fusese inaugurata pe 6 decembrie si majoritatea locurilor din apropierea ei fusesera deja rezervate înca din toamna asa ca si resortul nostru se aglomerase cu cei care doreau sa schieze ,desi se afla la o distanta de cativa km de partie.
Marea majoritate care veneau aici în josul resortului cautau linistea si îsi doreau sa se bucure cu cei dragi de intimitate in cabanele noastre decorate ca în povesti.Imi luase ceva timp sa iasa totul exact cum mi-as fi dorit eu sa arate casa mea în pragul sarbatorilot.Cu luminite colorate,ghirlande stralucitoare,clopotei si un brad imens împodobit cu turta dulce si decoratiuni.Lumanarile cu parfum de mere si scortisoara pe care le împrastiasem peste tot ,îsi asteptau oaspetii.

Dupa doua guri de cafea aud telefonul sunand si mai sa cad de pe scaun.

-Ce faci printesa,gata de primit turisti?...se aude vocea vesela a lui Sebastian la celalalt capat.

-Mda..zis cu jumatate de gura.

-Unde îti e entuziasmul?!Hai îmbracate bine si da fuguta la cabane pentru ca au ajuns turisti,îi trimit spre tine,vreau sa ai grija ca totul sa fie ok si vei primi un bonus anul acesta.

-Ha ha ha...râd eu ironic.

-Ce ai zis?!

-HoHoHo...ma redresez eu.

-Asa te vreau,sa te loveasca spiritul Craciunului....HoHoHo...si îmi închide telefonul înainte sa mai apuc sa zic ceva.

Da ce ma lovise spiritul asta înca de cum ma trezisem, îl simteam în cap si stomac si acum, ma gândesc eu.Îi adresez câteva înjuraturi în gand si ma duc spre fereastra sa iau pulsul vremii.Era frig dar zapada si fulgi de nea parca cernuti prin sita din norii încarcati îmi dadea o stare de bine.
Îmi trag pe mine un pluover mai grosut si un fular la gat,bocancii în picioare si sunt gata de întampinat oameni fericiti.Nici macar sezonul rece nu ma speria sa pun mai multe haine pe mine,trebuia sa fiu mereu o aparitie încântatoare.
Cobor treptele de lemn spre pima cabana care urma sa fie ocupata si simt un nod în stomac.Evitam acel loc pe cât posibil pentru ca îmi aducea amintirea lui mereu în fata ochilor.
Parca ma asteptam sa îl gasesc acolo,sa îl vad cum sta cu bratele deschise,sa îi sar în strâmsoare si sa îmi ascund chipul la pieptul lui,iar el sa îmi mângâie parul si sa îmi spuna ca totul o sa fie bine...dar este doar un gand,un vis care nu va deveni niciodata real.
Îmi scutur capul sa îi alung chipul din mintea mea,îmi scutur si zapada de pe picioare pe terasa de la intrare si pasesc cu inima stransa.

Ma învart prin încapere de parca nu stiu exact ce trebuie sa fac.Reusesc sa ma adun si primul lucru care îmi vine în minte este sa aprind luminitele din brad pentru a îndulci atmosfere.Pun mâna pe stecherul instalatie si când sunt aproape sa îl cuplez la prelungitor,o voce cunoscuta se aude si sar speriata cu inima mica cât un purice.

-Buna...

Ma rasucezc brusc si îl privesc pe cel care statea la mai putin de un metru, nemiscat în fata mea.

-Se poate?!ma întreaba dar eu parca eram paralizata si nu îmi venea sa cred.

-Nemernic mic ce esti...strig si sar în bratele lui fara sa îmi pese daca este sau nu cu cineva.

Îl strang atat de tare încat ramâne fara aer,tuseste teatral si se desprinde încet de mine.

-Ho nebuno vrei sa ma omori chiar acum de sarbatori?!

Îi cuprind chipul în palme si ma scald în ochii lui presarându-i pupici pe toata fata.

-Mi-a fost atât de dor de tine...Sebastian stie?!

-Tu ce crezi?!

-Si mie de ce nu mi-a spus,...nenorocitul...zic cu mâinile în sold sa par furioasa.

-Ca am vrut sa fie o surpriza...îmi zâmbeste în coltul gurii si face subtil cu ochiul.

-Vlad...se aude o voce subtire din cadrul usii.

Ne rasucim amândoi iar eu ramân cu gura cascata la fata superba din fata mea.

-Ea eeee?!si îi dau un ghiont discret în umar...Ai pus-o frate..îi soptesc aproape de ureche.

Se îndreapta spre ea, o i-a de mâna si o saruta fin pe buze.

-Ea este Ela,iubita mea.

-Mi-am dat seama...rânjesc eu..
Da sincer e prea frumoasa pentru tine.

-Ha...de parca eu as fi vreun urât..
se amuza Vlad.

Fata întinde mâna spre mine zâmbind si îi întorc gestul.La prima vedere pare de treaba iar fraierul o sorbea din priviri...s-a tinut de promisiune când a zis ca o sa mi-o faca si se vede dupa fata lui ca e îndragostit lulea.