Fata de la cabana

Capitolul XXIV

Nu trece mult timp si sunt luata din nou prin surprindere de o a doua persoana.Imi pun ambele mâini la gura sa nu urlu ca o descreirata când îl vad pe Sebastian de brat cu singura persoana pe care o iubeam la infinit.
Astia doi chiar s-au pus sa ma dea gata de Craciunul acesta iar eu care credeam ca o sa ma usuc ca o stafida de dor si singuratate si îmi voi petrece sarbatorile varsând lacrimi de crocodil sau ocupându-mi timpul cu munca.

-Buna mea...zic si sar sa o îmbratisez imediat.

-Sa zici tu ca nu tin la tine...îl aud pe Seb chicotind.

-Multumesc din tot sufletul...îi zic tragându-l si pe el în îmbratisare.

-Si mie nimic?!...se preface bosumflat Vlad în timp ce despacheta lucrurile...Eu am fost cu ideea geniala.

-Tie îti arat eu mai tarziu...i-o trantesc si îi fac cu ochiul.

-Sa nu îndraznesti ceva...îmi spune facând disperat semne la usa camerei de jos unde intrase iubita lui.

Ma pun cu Sebastian pe un râs isteric  iar el ma trage mai aproape de el vorbindu-mi la ureche.

-Nu fi nebuna,abea si-a gasit si el jumatatea.

Îi dau un cot în coaste jucaus,stia ca glumesc.

-Cred ca esti obosita,nu vrei sa te odihnesti putin...îi zic bunicii mele...Hai sa te duc la cabana mea.

-Nici gând...se împune Vlad...nici ea si nici tu nu veti pleca de aici,am închiriat cabana asta sa îti fac o surpriza si sa fim cu totii împreuna...vrei sa strici tu totul?!

Ma trec fiori prin tot corpul...cum puteam sa înnoptez tocmai aici unde nu puteam nici sa stau locului,parca în fiecare coltisor era imaginea lui.

-Bineee....ma resemnez oftând si îmi las mâinile sa îmi cada pe langa corp.

-Poti sa iei orice camera de sus vrei...dupa cum vezi cea de jos e luata de mine...rânjeste el...De când vroiam sa îmi fac eu de cap în camera aia.

Sebastian ma pupa pe crestet si o i-a spre iesire.

-Cina de Ajun la 20:00...nu?!

-Bineînteles...dă Vlad aprobator din cap.

-I-a stati asa...voi chiar a-ti planuit totul fara mine?!Eu nu am nici un cuvânt de spus?!

-Da tu nu te poti bucura de o surpriza pana la capat fara sa comentezi?!...se rasteste Sebastian.

Bunica ma priveste mustratoare,asa ca ma resemnez,îi iau bagajul de jos si pe ea de brat si mergem amândoua spre dormitoarele de sus.
Deschid usa si ea se aseaza usor pe pat,ma asez si eu culcându-mi capul în poala ei.

-Imi pare rau...îi soptesc dar ea nu face decât sa îmi mângâie parul si sa zâmbeasca asa cum imi facea când eram copil.

Nu o mai vazusem de mult timp dar nu se schimbase deloc,era la fel de blajina si calda iar mâinile ei zbârcite de anii ce au trecut,înca erau ocrotitoare.O lacrima îmi curge încet pe obraz iar inima mea e plina de regrete ca nu am putut sa îmi petrec mai mult timp cu ea.

-Nu plânge fata mea,am venit aici ca sa te bucuri.

-Sunt lacrimi de fericire buni...îi zic ca sa o linistesc dar inima mea era destramata în piept si ma abtineam cu greu sa nu rabufnesc în plans.
-Pot sa dorm cu tine?!o întreb cu glas ragusit.

-Cum sa nu...spune zâmbind mângâimdu-ma neîncetat.

Stiu ca ma iubea neconditionat,si eu o iubeam la fel,pentru mine ea era singura fiinta care o pastram în suflet ca pe o icoana si ma rugam la Dumnezeu sa o tina sanatoasa iar într-o buna zi sa ma întorc la ea ca sa îi fac batrânetea mai frumoasa si sa nu mai plec niciodata.

Ma uit la ceasul telefonului si imi dau seama ca mai am multe de facut.

-Buna eu trebuie sa plec,odihnestete pâna termin eu programul,ne vedem la cina.

-Spor la treaba...imi spune încet iar eu îi sarut fruntea.

Se intinde in patul confostabil ,închid usor usa si cobor treptele câte doua grabita sa ajung si la celelalte cabane.In drumul meu nebun ma ciocnesc de Vlad care tocmai vroia sa urce.

-Unde fugi zurlio?!

-Daca ai uitat eu înca lucrez pe aici...nu vin ca altii in vacanta.

Se uita la mine zâmbind si se da din calea mea sa trec.

-Sper ca ti-a placut surpriza noastra.

-De aceea vă iubesc fraierilor...si trantesc repede usa în urma mea.

-Sa nu uiti de cină...îl aud strigand.

Dau aprobator din cap fara sa ma vada cineva apoi imi iau talpasita spre locul unde trebuia sa ajung,curând se va lasa întunericul si o data cu el frigul,asa ca nu vreau sa ma prinda prin padurea înghetata si acoperita cu un strat considerabil de omăt.

Privesc în jurul meu marea de stralucire alba,locul pare desprins din basme.Brazii înalti îmbracati în haine de iarna,cabanele asezate raslet,luminate cu beculete colorate pareau parca facute din turta dulce si acoperita cu multa glazura stralucitoare.
Simteam o bucurie aparte dar si o tristete apasatoare,ceva lipsea...nu ma puteam bucura pe deplin chiar daca îi aveam pe cei dragi mie anul acesta langa mine.
Îmi scutur capul pentru a-mi alunga gândul ce ma ducea mult prea departe...la o vara calda si un sentiment ciudat si un fior îmi strabate înauntrul,îmi strâng mâinile pe langa corp si continui sa urmez cararea.
Trebuia sa termin la timp ca sa nu întarzi la propria surpriza,Sebastian si Vlad m-ar fi omorât si aveam atâtea de povestit cu buna.