Fata de la cabana

Epilog

Pot sa spun ca sunt cu adevarat fericita.Îmi mângâi burtica ce creste cu fiecare luna care trece.Am aproape 24 de saptamâni de când în pântecul meu a prins viata micul miracol.
Desi au existat multe insistente sa parasesc acest resort din partea tuturor care îsi doreau sa am mai mult confort si liniste, am ales sa ramân,nu cred ca mi-as fi gasit alt loc mai perfect unde sa îmi cresc copilul.
Alex a fost de acord sa locuim aici si a ramas alaturi de mine,acum facea motocross cu turistii doritori de adrenalina.
Nu puteam sa parasesc locul în care practic am crescut,am devenit femeie si urmeaza sa devin sotie si mama....un vis împlinit.
Familia se marea asa ca nu mai locuiam în cabanuta de pe colina,datorita lui Sebastian cabana din josul padurii cu cel mai splendid peisaj era casa noastra acum.
Ma privesc înca un minut în oglinda în care îmi fac ultimile retusuri.Rodicându-ma imediat, Vanesa si Anda îmi înmâneaza buchetul din flori de câmp zâmbindu-mi.

Ies pe terasa si cobor scarile care duc spre mica plaja de la lac.Calc cu talpile goale pe nisipul cald si ma simt împlinita.Ma oprec pentru un moment sa îl privesc de la departare cum ma astepta alaturi de cei mai buni prieteni ai lui si ai mei.
Sebastian si Angelica ne erau nasi iar bebe din burtica mea va fi botezat de Vlad asa cum i-am promis.

Îmi sterg lacrima ce se ivise in coltul ochiului si pasesc încontinuare cu miscari lente spre altarul cu flori unde ma astepta viitorul meu sot.

Soarele tocmai ce apune iar razele lui rosiatice se varsa ca un foc peste apa ce se onduieste în valuri marunte.Vantul adie si ducea cu el muzica ce se aude în surdina deocamdata... dar ma gândesc cât de epica va fi petrecerea asta dupa ce terminam cu toata agitatia cununiei.

Ziua aceasta va fi ca cea mai frumoasa poveste scrisa de mine.

Cand ajung langa el îi întind mâna iar el o cuprinde zâmbind.

-Esti atât de frumoasa iubito...îmi spune soptit...Si tu vei fi la fel de frumoasa micuta mea...i se adreseaza burtici mele sarutând-o.

-O sa fie un el...îi zic rânjind.

-Nu se stie niciodata...îmi face el cu ochiul.

Mama si bunica ma privesc cu ochii scaldati în lacrimi.Chiar si tatal meu este prezent alaturi de viitoarea lui sotie si de fratiorul meu mai mic.

Toate lucrurile se asezase cum nu îmi imaginasem vreodata ca vor fi.

Dupa 4 luni....

Îi aud pentru prima data glasul si o iubire infinita îmi umple sufletul,uit de toata durerea si tot chinul prin care am trecut.
Totul era real...micuta mea devenea de azi palpabila.
Dorinta lui Alex s-a îndeplinit,la fel si dorinta mea.
Cand mi-o pune în brate ramân fara cuvinte si simt cum ma topesc în urma atingeri ei.Mirosea a proaspat la fel ca padurea udata de roua si a puritate la fel ca aerul de munte.
Are ochii tatalui ei si parul la fel de brunet, în rest are o fatuca dulce si trasaturile mele fine...este perfecta la fel ca si viata mea.

O privim amândoi cu drag si îi promitem ca vom avea grija de ea sa fie fericita.

Angel va ramâne întotdeauna miracolul nostru....

~~~Sfârsit~~~