Fata de la cabana

Capitolul XXII

Alex...

Desi înainte asteptam perioada sarbatorilor cu nerabdara,acum ma rugam sa nu mai vina sau sa treaca neobservate.Nu aveam chef de nici o petrecere epica de Craciun ca cele de pe vremuri si nici de o betie zdravana la trecerea dintre ani ,cand uneori nu îmi mai aduceam aminte ce s-a întamplat,pur si simplu ma trezeam dintr-un an în celalalt.
Parca ma maturizasem dintr-o data sau ceva imi luase cheful de viată.Telefonul ma întrerupe din scurtul moment de revelatie.

-Buna iubi...se aude vocea vesela de la celalalt capat al firului.

-Hei...ma rezum eu,desi formam un cuplu de ceva timp încoace.

-Maine este Ajunul Craciunului si ma gandeam ca ar fi frumos sa îl petrecem împreuna.

Raman putin pe gânduri,nu as sta singur de Craciun dar nici compania ei nu ma încanta prea tare,nu mai eram dornic sa ma atasez de oameni.
Este ok cand ne satisfacem nevoile unul altuia dar mai mult de atât nu merge oricat as fi incerca.
Sofia nu ma atragea cu nimic mai mult desi era frumusetea întruchipata,avea un corp perfect,cu sâni plini si buze apetisante iar ochii mari ai rotunzi de caprioara blanda se potriveau perfect cu parul blond tuns bob.

-Cred ca voi avea...
reusesc sa spun dar ma opresc... la naiba nu pot sa ma izolez în halul ăsta...
-Încerca sa ajung mai devreme sa te iau.

-Perfect,o sa fiu pregatita...Te iubesc...îmi zice ea încantata.

Închid telefonul si oftez,cred ca facusem alegerea corecta,decât singur în prag de sarbatoare butonând telecomanda la nesfârsit,mai bine cu cineva de umplutura...o partida de sex poate fi binevenita oricând.

Pe Sofia o cunoscusem la început de Decembrie la o întrunire moto,de cand îmi luasem bijuteria pe doua roti îmi deschisesem si orizontul spre alte preocupari.Cum iesitul cu prietenii era mai rar din cauza Sandrei si a iubitului ei,descoperisem noi modalitati sa îmi petrec timpul liber.Ma vedeam cu Andrei,Gabi si iubitele lor Andra si Vanesa uneori dar nu mai era ca înainte.Blestemata de Sandra reusise sa îmi distruga pe jumatate viata asa cum promisese.Nu ca mă îndeparta de tovarasi mei ci pur si simplu că preferam sa vorbesc cu ei mai mult la telefon dacât sa îi vad fata scorpiei si a papitoiului ei de fiecare data când ne întalneam si nici nu puteam sa îi pun sa aleaga.

Ma hotarasc sa ies puti,trebuia sa fac cateva cumparaturi daca Sofi venea aici,în frigider nu aveam decât mancare semipreparata si bere.
Imi iau geaca de piele din cuier si cobor scarile,in curte frumoasa mea astepta acoperita de prelata sa fie condusa însa prefer sa o iau pe jos.
Aveam un supermarket în apropiere.

Vantu adia rece asa ca îmi ridic gulerul îmblanit si îmi îndes mainile în buzunare.Iarna îsi ocupa încet,încet teritoriul prin asprimea aerului tare parca venit de la munte si fara sa vreau acest gând ma duce departe.Îmi scutur repede capul sa îl alung înainte sa îmi ocupe mintea.

O rafala de frunze ma face sa grabesc pasul zgribulit.Intru în supermarket,imi iau cosul si încep sa ma plimb nedumerit printre rafturi.Habar nu aveam ce sa cumpar.Trecând pe langa raionul de bauturi,arunc repede în cos o sticla de vin rosu...cred ca aici ma voi opri...ma gandesc eu,mai bine o sa comand ceva de mancare sau poate o scoat la un restaurant.Bucatareala nu era tocmai punctul meu forte.
Îndreptându-ma spre casele de marcat îl vad la cativa pesi aproape de rafturile cu legume pe asa zisul iubit al Anei, vorbind cu cineva si ma furnica pielea.Trebuia sa fie si ea....chiar trebuia...desi nu mi-as fi dorit sa o vad în compania lui pentru ca imaginea cu ei doi îmbratisati înca ma bântuia dar în clipa asta îmi doream sa o vad oricum.
Simt cum un dor profund îmi strange stomacul si incerc sa ma apropi cu pasi marunti de raionul unde se afla si sa vad daca persoana careia îi cerea parerea...este ea.

Ramân blocat si parca nu pot sa ma mai misc.

- Ce mica e lumea...Salut...
îmi spune când da cu ochii de mine si ma recunoaste,apoi întinde mâna.
Dar eu ma tot holbam la fata ce îl însotea si nu stiam ce sa simt...usurare sau furie.

-Hei omule esti bine?

-Mmmm...Salut...scuze credeam ca esti cu...ma întrerup eu.

El incepe si râde zgomotos apoi ma bate usor pe spate.

-Ana?!....stai linistit omule,nu o însel cu nimeni...noi nu mai suntem 'împreuna' de mult...pune el niste ghilimele în aer apoi îi face semn fetei sa se apropie...
-Ea e iubita mea Ela...stii cred ca suntem vecini daca stai prin apropiere.

Dau aprobator din cap si incerc sa ma îndepartez,întalnirea asta ma rascolise cumva.

-Atunci o sa ne mai vedem pe aici...zice el iar ea îmi face cu mâna zâmbind când el îi sopteste ceva la ureche.

Îi întorc gestul si ma duc sa platesc sticla,simteam nevoia sa ajung cât mai curand acasa.

În tot acest timp mi-am închipuit ca ea traieste fericita în bratele lui,ca are cine sa o iubeasca si sa îi fie alaturi în micuta cabana de pe colina.Chiar îmi faceam sânge rau gândindu-ma la ce se poate întampla între ei...Acum totul luase o întorsatura ciudata.
Îmi arunc bocancii din picioate si pun zgomotos sticla de vin pe masa apoi ma arunc pe canapea.Cu capul sprijinit între palme oftez profund.Tocmai când credeam ca mi-am scos-o din suflet  numele ei îmi facea inima sa tresara si mai tare.Aflasem ca nu mai are pe nimeni si nu era chiar bine.
Ma ridic îndreptându-ma spre fereastra...aveam nevoie de aer asa ca deschid larg geamul si trag tare în piept adierea rece.
Fulgi de zapada imensi începuse sa pice din norii împovarati....iar pe mine ma macina o singura întrebare.

-De ce nu te-am putut uita Ana?!...